Dedicata dascalului...
dansez în muzica fluxului viu al existenţei
păşesc ferm dar atent pe covorul moale al naturii din care fac parte
dansez un tango mirific şi viu interpretat de Itzhak Perlman
ce bine ar fi daca toate zilele mele ar fi dansate în tăcere
oamenii ar aluneca pe iarba moale abia atingand-o
cu multa deferenţă şi consideraţie,
alert şi conştient, mo chao.
Reflexie senină.
Dacă toate zilele ar fi dansate în tăcere,
rezonanţele tangourilor ar vibra în scoarţa copacilor şi ar fi oglindite de strălucirea lacurilor pe lângă care aş dansa
ele ar îmbrăţişa nimfele măiestre şi greierii artişti.
Daca toate zilele ar fi dansate in tacere
s-ar arcui fiecare fir de iarbă
ar rezona cu parfumul violet al liliacului, ar scălda nările în mângâieri voluptoase
din gama atingerilor diafane şi până la îmbrăţişări furtunoase şi pregnante
ar umple aerul nopţilor de vară racoroase cu adieri de aer călduţ.
Vară topită în toamnă
zeamă stoarsă şi cursă pe la colţul gurii
după o muşcătură zdravănă din piersica vieţii .
Dacă viaţa ar fi un dans tacut,
luna ar fi din nou galbenă şi mare cam cât o roată de caşcaval
hristoşii ar urca din nou nerăstigniţi înălţimile firelor de grâu sălbatic
Frumoasa promisiune a vieţii dansate în tacere.
Daca viata ar fi un vals tacut, coroanele stejarilor ar participa orchestral cu vâjâitul armonios al frunzelor lor scăldate în vânt
ghinda va lovi din nou pamântul-tobă în ritm tainic
bum bum-bum!
foşnetul paşilor mei va acompania vântul şi crengile lovite una de alta
în dans nebunesc, frenetic şi vivace.
Toată natura cântă prin naiul parfumului trandafirilor roşi ca focul
al sunatoarei galbene
al mentei întârziate indigo.
Dacă viaţa mea ar redeveni un dans tăcut,
aş asculta existenţa care cântă prin nehotărârea mea
mult mai bine
aş auzi-o mult mai clar şi nu mi-aş mai face griji
mi-aş reaminti dansul ce-mi juca frenetic printre degetele de la picioare împleticindu-se copilareste în maximă armonie
cu TOTUL!
Iar degetele mâinii stângi ce prindeau piciorul drept în mijlocul razelor de soare
ce se jucau prin imperfecţiunile caruciorul meu de copil nou nascut
ele ar dirija din nou naşterea mea,
ar conduce din nou acordurile mult prea pompoase ale morţii mele.
Din muzica am venit, dansez tăcut muzică, exist datorită ei
retrăiesc vibraţia cosmosului prin muzică pământeană
renasc muzical şi tăcut
sufletul îmi canta din nou , îmi recântă naşterea din stele
din muzică am sosit, dansez tăcut existenţa muzicală
retrăiesc vibraţia cosmosului în dans de joacă
renasc muzical spre spirit
natura dansează din nou cu mine, în NOI.
Mihai Corui
