Cu nostalgie mă gândesc la prima mea zi de şcolar.
În mâna tremurândă ţineam buchetul de flori pregătit pentru doamna învăţătoare. Am pus în el dragoste şi neastâmpăr, dorinţă şi speranţă. Încadrat de braţele grijulii ale mamei şi tatălui am păşit pentru prima dată, în calitate de elev, în curtea Şcolii Generale Nr. 2 din Târgu Mureş.
Eram un băiat mic de statură, cu ochi mari, pătrunzatori, cu pielea măslinie şi destul de firav. Nu împlinisem încă şapte anişori. Din fire eram vorbăreţ, însă acum eram tăcut şi emoţionat. Din grădiniţă am plecat un copil plin de energie, dornic de a ştii cât mai multe şi de a fi ,,omul potrivit la locul potrivit’’. Firea mea veselă şi jucăuşă a strâns în jurul meu mulţi prieteni. Nu era vreun copil care să nu poată fii partenerul meu de joacă.
Îmi plăcea mereu să pătrund în lumea poveştilor şi, nu de puţine ori mă identificam cu multe din personajele ei. Încă din grupa mijlocie îmi citeam singur poveştile şi le citeam sarcinile de lucru colegilor din grupă. Cu spiritul de competiţie eram obişnuit încă din grădiniţă. Diplomele primite în urma concursurilor s-au înmulţit în anii de şcoală întrucât am fost un elev conştiincios.
Firea mea jucăuşă şi uneori neastâmpărată i-a dat ceva bătăi de cap doamnei învăţătoare însă strădania de a fii totuşi un elev fruntaş sper să o determine să mă ierte, iar peste ani să-şi aducă aminte cu bucurie de mine.
Serafim Hancu, cls. a V-a A
