Tabara la Lapusna...supeeeeeeeeeeeeerrrrrr!!!

Tabara celor din clasa a III-a B, la  Pensiunea Paraul Negru din Lapsuna a fost un vis.Locatia senzationala, atmosfera mereu destinsa si vesela(cum altfel cu atatia copii fantastici pe acolo?), mancarica pregatita extraordinar(gazdele noastre, fam. Pop s-au intrecut pe ele,cum le cam sta in obisnuinta,iar

Michael Jackson - o legenda vie!*

Michael, ai fost cel mai mare cântăreţ şi cel mai mare suflet. Ai făcut atâtea, ca lumea să fie mai bună şi viaţa ta a fost cel mai mare spectacol de pe pământ. Muzica ta va trăi mai mult decât noi toţi.

Mi-ai lărgit orizontul către bucuria universală a muzicii.Mi-ai dat putere, dragoste, idealuri şi fericire dincolo de cuvinte.

Mulţumesc Michael Jackson,Mulţumesc pentru muzică,Mulţumesc pentru inspiraţie,Mulţumesc pentru amintiri,Mulţumesc pentru faptele tale bune,Mulţumesc pentru faptul că n-ai vorbit de rău pe nimeni,Mulţumesc pentru că ţi-ai iubit mereu fanii,Mulţumesc pentru tot!

Ai fost un înger şi n-ai fost singur

Eşti un înger acum, în cerul lui Dumnezeu

Lacrimile noastre curg, dar vor seca
             Domnul fie cu tine, Michael, la revedere!(Catalin Moldovan, cls. a VI-a A)

Genul adoptat de Jackson îşi are rădăcinile în R&B, muzica interpreţilor de la Motown Records, pop şi soul. A fost influenţat de unii dintre contemporanii săi, cum ar fi Little Richard, James Brown, Jackie Wilson, Diana Ross, Fred Astaire şi de Bee Gees. Little Richard a avut cea mai mare influenţă asupra compoziţiilor lui Jackson, iar James Brown a reprezentat cea mai mare inspiraţie pentru acesta încă din copilărie, considerându-l un „maestru” sau „geniu”, în special în timpul când era membru al formaţiei Famous Flames: „Încă de la o vârstă fragedă, când nu aveam nici şase ani, mama mă chema oricând, chiar dacă dormeam, chiar dacă făceam altceva, să mă uit la televizor pentru a-l vedea pe maestrul meu la treabă. Iar când l-am văzut mişcările, am rămas uimit. Nu am mai văzut niciodată un cântăreţ să interpreteze în acelaşi mod şi din acel moment am ştiu că acest lucru voi face pentru tot restul vieţii mele şi asta datorită lui James Brown.                                                                                         

La început, Diana Ross l-a ajutat pe tânărul Jackson să-şi perfecţioneze tehnica vocală. În octombrie 1969, s-a luat hotărârea ca Jackson să locuiască cu mama lui ce s-a dovedit a fi nu doar o figură maternă ci şi un model, urmărind-o adesea în timpul repetiţiilor. El a declarat ulterior: „Am ajuns să o cunosc foarte bine. M-a învăţat atât de multe. Obişnuiam să stau într-un colţ şi să urmăresc cum se mişca. Era arta în mişcare. Am studiat cum dansa, cum cânta - exact aşa cum era.” Jackson i-a spus: „Vreau să fiu ca tine, Diana.”, iar ea i-a răspuns: „Fii tu însuţi”. Jackson a utilizat însă sunetul oooh în acelaşi mod ca Diana Ross. La început, acesta presăra versurile destul de des cu oooh. Nu era interpretat prelung, ci mai degrabă ca o exclamaţie neaşteptată. Diana Ross a utilizat acest efect în timpul înregistrărilor cu cei de la The Supremes, iar tânărul Jackson a fost încântat să-l preia.                                                                                       

Steve Huey de la Allmusic a afirmat că de-a lungul carierei sale de interpret solo, caracterul multilateral al lui Jackson i-a permis să experimenteze multe genuri şi teme. Ca muzician, a trecut de la balade şi piese dance caracteristice interpreţilor de la Morown Records la techno şi house, inclusiv new jack swing, compoziţiile sale având atât ritmuri din muzica funk, cât şi chitări utilizate în hard rock. Spre deosebire de alţi cântăreţi, Jackson nu scria creaţiile sale pe hârtie. El le dicta într-un aparat de înregistrare; când era în studio, le interpreta din memorie. Câţiva critici de specialitate au observat că „Off the Wall” era o combinaţie de funk, disco-pop, soul, soft rock, jazz şi baladă pop.                                                                                               Alte exemple notabile ar fi „She's out of My Life”, „Workin' Day and Night” şi „Get on the Floor”. Conform lui Huey, Thriller a rafinat sentimentul de putere existent pe Off the Wall; piesele dance şi cele rock erau mai agresive, în timp ce baladele şi cântecele pop erau mai lente şi mai pătrunzătoare. Mai notabile sunt baladele „The Lady in My Life”, „Human Nature”, „The Girl Is Mine”; cele în stilul funk: „Billie Jean”, „Wanna Be Startin' Somethin'”; compoziţiile disco: „Baby Be Mine” şi „P.Y.T. (Pretty Young Thing)”. Christopher Connelly de la Rolling Stone a afirmat că odată cu Thriller, Jackson şi-a dezvoltat asocierea îndelungată cu teme subliminale cum ar fi paranoia sau imagistica întunecată. Stephen Thomas de la Allmusic evidenţiează faptul că acestea se întâlnesc în piese ca „Billie Jean” sau „Wanna Be Startin' Somethin'”. Versurile cântecului „Billie Jean” sunt despre o admiratoare care pretinde că interpretul este tatăl copilului ei. În „Wanna Be Startin' Somethin'”, el critică bârfele şi mass-media. „Beat It”, piesa rock despre anti-violenţa găştilor, a devenit un omagiu adus pentru West Side Story, fiind prima compoziţie de cross-over spre rock ce a beneficiat de un succes important, conform lui Huey. Acesta a observat şi faptul că odată cu numele piesei Thriller a început interesul lui Jackson pentru supranatural. În 1985, Jackson a participat la compunerea piesei de caritate „We Are the World”; temele umanitare au devenit unele frecvent abordate în versurile cântecelor din anii ulteriori.( *fragmente din cartea recent publicata de Catalin Moldovan)

 Discografie:

 
• Got to Be There (1972),
 

Ben (1972),Music & Me (1973),Forever Michael (1975),Off the Wall (1979),Thriller (1982),Bad (1987),Dangerous (1991),

• History (1995),
 

Invincible(2001)

Scrisoare... 

catre voi cei care , peste chiar un an veti  incepe sa numarati  invers ultimele clipe petrecute in generala. 
Ultimele  zgarieturi  ale  cretei  pe  tabla  la ora de mate , ultimele versuri comentate alaturi de profa de romana , ultimele zambete ascunse in spatele eprubetelor la orele de experimente , ultimele norme la sport , ultimele glume din ultimele banci ale unei clase de a VIII-a. Si acum sa trecem la partea cu primele:primele inceputuri,cele mai calde si mai colective. O clasa de suflete care sunt gata sa se desparta pentru a se revedea,caci oamenii se intalnesc si se cunosc…apoi se despart! Se despart,dar nu uita!

Nici noi nu va vom uita, iar jumatatea copilariei noastre va insemna mereu Scoala 2.

Sfaturi? Indemnuri? Indrumari? - nici noi nu stim prea bine inca.

In goana celor 8 ani ne-am julit fruntile ca sa gasim niste raspunsuri mature la aceste intrebari…Inca nu am gasit!

Doar sariti desculti pe firul timpului  si radeti cu pofta atunci cand acesta va face o bucla spre VIATA! … spre Inevitabil!

Tania Ungur,absolventa 2010

Natura - o comoara!

 Ploaia s-a oprit cam de o oră. Deja soarele arde pe cer, dar e plăcut, ploaia a făcut bine, iarba parcă e mai verde şi mai veselă iar eu sunt puţin udă la picioare. Bine că tata nu e cu mine !Pufy în schimb e complet ud. Se joacă prin iarbă cu un os. Trandafirii sunt  înfloriţi, sunt galbeni şi roşii. Arată foarte bine după ploaie. Culorile sunt mai vii ca oricând. Să-i miros. Au!!! Sunt foarte frumoşi, dar la fel de tepoşi.

Câteva garofiţe mov stau adunate la soare. Sunt foarte vesele. Lângă ele pe pământ mişcă ceva. Să văd mai bine. A! Da! O râmă mare a ieşit la aer. Probabil a primit prea multă apă şi vrea puţin să se usuce sau i s-au inundat

Hachiko: povestea unui catel

Pe final de an scolar, Dirigu' ne-a pus un film care ne-a impresionat.De aici a venit ideea de a face acest material. Sper sa va placa!

Hachiko s-a nascut in orasul Odade in anul 1923. El a fost cel de-al 8-lea nascut de aceea i sa dat numele Hachiko ( Hachi = 8, Ko= suffix familiar japonez). A fost adoptat de catre Hidesaburō Ueno, profesor la Universitatea din Tokyo.Hachiko a fost un caine de rasa Akita Inu (sa nu confundam cu rasa de Akita American) si el a fost tinut minte pentru loialitatea sa fata de stapan.

Viata:

   In anul 1924 a fost adus de catre profesorul Hidesaburo Ueno in Tokyo. In timpul vietii stapanului Hachiko il vedea si urmarea cum mergea in statia Shibuya, de unde pleca la lucru. Cei doi mergeau mereu impreuna pana in statie pana in Mai 1925 cand stapanul nu s-a mai intors din naveta zilnica cu trenul. El a decedat si nu s-a mai intors dupa prietenul sau care il astepta in statie. Hachiko insa era loial si a asteptat acolo zilnic venirea profesorului.

   Hachiko a fost dat dupa moartea profesorului dar a reusit sa scape , fiind vazut din nou la vechea sa casa. El  a realizat ca profesorul Ueno nu mai locuia in acea casa, asa ca a mers sa il caute pe stapanul sau la statie unde l-a mai acompaniat de foarte multe ori inainte. In fiecare zi, Hachiko il

Ar fi implinit azi 14 ani...

     21 iunie...daca in noaptea aceea de martie  de acum  mai bine de trei ani,Dumnezeu nu decidea sa o cheme la el sub forma de inger, alaturi de sora ei Andrada si de tatal lor Adrian, Denisa Marginean ar fi implinit 14 ani.Colegii ei, care acum au fost la cimitir cu flori si lumanari,amintindu-si de momentele deosebite petrecute alaturi de ea, ar fi mancat poate tort si ar fi incins o petrecere.

     Viata este poate uneori cruda, dar 

trebuia azi sa vedeti firescul in gesturi, sa le ascultati gandurile curate ...

trebuia sa vedeti cum in "buchetul clasei" au pus si o floare cu numele Denisa pe tabla...

trebuia sa ii auziti cum vorbeau,cu cuvinte alese,despre ce este si ce trebuie sa fie lumea din jur...

trebuia sa priviti puritatea unei lacrimi scapata necontrolat printre pistrui...

    ...si atunci ati fi inteles totul, pentru ca, se stie, cata vreme oamenii traiesc in amintirile celor care i-au iubit, nu au cum sa moara.Sub forma de ingeri, Denisa si Andrada vegheaza asupra sufletelor noastre!Speram ca macar din cand in cand sa se bucure de ceea ce vad de acolo din Rai.
Clasa a VII-a A

Premiantii nostri...

Pentru a le mari, da click pe poza!

                               Vara

       S-a auzit sunetul  clopoţelului .O mare bucurie luminează feţele noastre.  A venit vacanţa mare şi odată  cu ea vara ,anotimpul cu gust dulce de libertate şi aventură, poleit în galben şi roşu aprins.

         Am şi uitat hărţile de la geografie, ridicările la putere, după-amizele în care nu reuşeam întotdeauna să-mi termin lecţiile, emoţiile pentru a doua zi şi mă gândesc că mă aşteaptă o vară lungă şi fără griji.

Este perioada excursiilor, a reântâlnirii

A fost odata...

Totul a inceput acum 8 ani cand am pasit pt. prima oara in incinta acestei scolii.O scoala care avea sa ne fie a doua casa.Am petrecut aici cei mai frumosi ani din viata:anii generalei.Prima zi de scoala a fost cea mai emotionanta,o zi care nu poate fi data uitarii de catre niciunul dintre noi.Cu totii ne intrebam oare cum o sa fie?Oare cum o sa fie colegii,profesorii?Oare o sa fie greu?O sa avem teme multe? Intrebari la care ne-am raspuns in timp noi insine,realizand ca va fi frumos,si orice s-ar intampla, vom trece peste . Micile certuri nu ne-au impiedicat sa fim fericiti , si am trecut peste toate greutatile pe care le-am intampinat .Am trecut cu brio peste incercarile vietii din generala,si am demonstrat ca suntem puternici,si daca ne unim putem realiza multe lucruri frumoase,facandu-i pe cei din jur mandri de noi .Am avut parte de niste colegi minunati,pe care nu-i voi uita niciodata.N-am cum sa o uit pe Diana Vaida,"concurenta mea" inca din clasa I [:))] Si sa stiti ca nu o urasc,n-am urat-o niciodata,pt. ca URA NU EXISTA,SUNT DOAR NERVI.N-am urat-o nici pe ea,nici macar pe Vulpii ... E usor sa folosim

Colocviu liric

Copilărie

Vremea trece orice ar fi

Copii am fost nu vom mai fi

Anii au  trecut treptat

Visul nostru a zburat.

S-a dus departe

Unde toate visele se duc

Sunt scrise într-o carte

Nu , nu au dispărut.

Crescând ne-am văzut cu toţii

şi în urmă am lăsat

Ochii limpezi de copii

Ce acum s-au tulburat.

Poate că mai există

Printe stele undeva

Un zâmbet de copil

Pe care l-ai uitat demult , cândva.

                                                             Prima amintire

Ochii verzi precum smaraldul

Părul blond , mereu râzând

Aşa erai când te-am văzut

Eu , nu eram mai mult de-atât.

Un înger din cer  te-a trimis

Să ai grijă de mine

L-ai ascultat , in braţe m-ai prins

Acum sunt lângă tine.

De-atunci a trecut mult timp

Dar suntem încă aici

La fel mă strângi în braţe

De când eram noi mici.

Şi ştiu că acea zi va veni

Vom plânge când ne vom vedea

Şi ne vom aminti

De ce am fost cândva

De zilele frumoase

Şi de copilărie

Un singur lucru ne va mai lega

Că suntem fraţi , străine!

Cerul

La greu te-a sprijinit nu te-a lăsat

Orice s-ar fi întâmplat

Nu mai contează

Când e lângă  tine , aici

Te ajută să te ridici.

Prietenia e ca un cer

Prietenii sunt norii de pe el

Cerul e albastru şi pur

La fel ca inima celor din jur.

Dar dintr-o dată cerul s-a întunecat

Norii cei albi în negru s-au schimbat

O ploaie rece  te încovoaie pe pământ

Tu nu mai spui niciun cuvânt.

Te ridici , te uiţi mirat

Cum de ţie ţi s-a întâmplat

Şi dintr-o dată în spate ai simţit

Un fulger , şi  te-ai prăbuşit.

Era un nor alb se pare

Cel care te-a atins

Apoi s-a transformat în negru

Căci ochii  tu nu i-ai mai deschis.

Raluca Berta,absolventa VIII A

Sfarsitul nu-i aici !

A mai trecut un an....cu bune si cu rele in care fiecare dintre noi a mai trecut printr-o etapa a vietii...desi am asteptat cu nerabdare sfarsitul scolii ..acuma imi doresc sa dau timpul inapoi sa pot retrai momentele petrecute impreuna cu colegii mei dragi..persoane importante si speciale...oameni cu caracter diferit cu care mi-as mai dori sa ma intanesc in viitor.

Am petrecut impreuna 8 ani magici,plini de poveste.Toti am pasit timizi pentru prima data in Scoala 2,care ne-a primit si pe noi,ca si pe orice alta generatie,cu bratele deschise si pline de caldura.

Am demonstrat ca putem fii o clasa unita,care poate face multe,cum ne spunea doamna diriginta,suntem copii buni cu un suflet mare.Datorita acestei clase am invatat ca orice vis poate deveni

Fiecare dintre voi e un diamant!

Absolventilor de clasa a VIII-a

Voi sunteti usile noastre calauzitoare.De la voi vom primi cheia spre clasa a VIII-a,iar asa noi vom ajunge cei mai ,,mari” din scoala,dar tot odata si cei mai aproape de despartire.E greu acel moment,si pe chipurile voastre se citeste tristetea si teama pentru ce va va astepta mai departe.

       Colegii din scoala primara si generala nu se uita niciodata.Oricand iti amintesti macar unul dintre ei.Opt ani impreuna,parca au trecut pe nesimtite.Si mie,si noua tuturor ne va fi greu,asa cum va este voua acum.Veti pasi inspre portile liceelor,iar noi va vom privi din urma.Sa nu regretati ca ati fost la Scoala 2 si ca ati mai avut unele neintelegeri intre colegi:e normal,nimeni si nimic nu e perfect.Dar imperfectiunea umana e fireasca si de aceea cu atat mai pretioasa!Stim ca ne veti face un nume cunoscut prin licee,si de aceea suntem mandri ca am fost colegi,vecini,prieteni.

       Nu uitati de sufletele voastre curate.Ele va vor indruma si avandu-le pe ele nu veti fi niciodata singuri.Acel diamant, sufletul, nu se prelucreaza singur,are nevoie de ajutor,de ajutorul fiecaruia.Fiecare fateta a sa trebuie slefuita cu rabdare.Rezultatele se vor vedea in timp si vor fi spectaculoase, chiar daca totul va necesita ceva efort.Cu cat este mai mare,mai curat,mai stralucitor,cu atat veti fi mai biruitori in tot ceea ce v-ati propus sa faceti.Cand nu vom sti ce sa facem,va vom cere ajutorul.Veti fi calauzele noastre.

     Cele 3 zile petrecute impreuna la Raul Sadului  ni s-au parut minunate.Speram ca si voi v-ati simtit bine.Am ras,am plans,ne-am distrat,ne-am simtit bine impreuna.Aceasta excursie ne-a apropiat si ne-a facut sa vedem si alte parti ale sufletului la cei din jur.

       Nu uitati de testele la care mai aveati cate o fituica sau v-ati mai inspirit de la colegul de banca.Cand te asculta,il puneau pe colegul din fata sa stea drept ca tu sa ai caietul deschis pe banca.Era frumos si va fi in continuare asa.Veti descoperii oameni noi care, la fel ca noi, vor incerca sa va transmita ca viata e lunga si plina de peripetii.Nu trebuie sa va fie teama de ce se va intampla!Viata trebuie traita,nu gandita!

      Noi ne vom gandi la voi si speram ca intr-un an,doi sa fim din nou colegi,vecini,prieteni. Si nu uitati niciodata ca SFARSITUL NU-I AICI ! Totul de-abia a inceput.Pentru ca tot ce este mai frumos pentru voi de acum incepe!

Roxana Naznean si clasa a VII-a A

A venit si ziua BANCHETULUI...

Uau ce nerabdatori mai eram. In fine intram in local, muzica data la maxim. Cu totii eram pe scaune timizi si nimeni nu se ridica la dans(cheia unei petrecei reusite :->).Impinsi de la spate ne ridicam cu greu de pe scaun si incepem sa dam putin din maini. Pe rand pe rand incep sa vina si profesorii. Ce bucurie a fost atat pentru noi cat si pentru cei din A la vederea  lor. Ii poftim sa ia loc dupa care ne vedem fiecare de treburile noastre. Hmm imi amintesc de Dansul Pinguinului . Desigur incolonati conform dansului topaiam si radeam. Apropo Vodka ai grija altadata la tocuri cred ca a durut-o pe Lole tocu

Asta da excursie!

Prin scoala vantul suiera ca doamna profesoara de sport,Krisztina Enescu,organizeaza o excursie . Nici nu stiti cat m-am rugat de mama sa ma lase =)) . Dar pana la urma nu a mai putut rezista stresului si m-a lasat fara probleme :-j .

            A venit si ziua cea mare \:d/ [n-am putut dormi seara aceea]. Toti stateam si asteptam autocarul. Pe autocarul cel roz distractie cat cuprinde. Muzica,povesti…distractie,ce mai :)).

            Ne-am oprit in Sibiu…o caldura de-ti venea sa stai toata ziua intre tasnitorile de apa [acelea din central orasului]. Ceea ce am si facut…dar numai 5 minute :)). Eram uzi din cap pana in picioare Mai ales Bianca din a6a A,asa zisa Babu =)) era leoarca. Da sa nu va mai spun…sa ce ne-o venit?...sa mergem la McDonald’s =p~ . Am aflat in cele din urma ca exista numai doua si ambele sunt in doua capete diferite ale orasului :-< . Dar noi asa mai incapatanati din fire [ infometati ] ne-am luat si ne-am dus inspre cel care era mai aproape. Pana aici totul a fost  bine si frumos…pana cand neam intors si la jumatatea drumului Rox’ si-a dat seama ca si-a uitat hanoracul pe scaunul de la Mc. Vaiii ~x( … n-am avut ce face asa ca m-am intors cu ea dupa el…si nu oricum..ci alergand 8-| . Trebuia sa ne intalnim toti la o anumita ora [ eram despartiti pe grupulete :) ]. Parca