M-am trezit inaintea rasaritului de soare,am luat o barca si am plecat spre nicaieri pentru a privi rasaritul.Era asa de frumos,priveam in fata si vedeam Delta care parca nu se mai sfarsea si deasupra ei , soarele care "se trezea" plin de viata si cu forte noi pentru ziua care urma.
Stiind ca ma aflu in apropierea rezervatiei de nuferi am intrebat pescarii pe unde sa merg pentru a ajunge la locul acela mirific unde apa Deltei era acoperita de o puzderie de nuferi care prin modul lor de a creste si a se raspandi iti dau impresia ca te afli pe un covor plutitor.
Se apropia ora pranzului si am decis sa ma intorc la familia,la care stateam in gazda pentru a ajuta la prepararea mancarii si pentru a servi masa impreuna.In drum spre casa era sa ma ratacesc din cauza neatentiei,deoarece aceasta mi-a fost luata de numerosii pelicani care zburau fericiti si care cautau ceva de mancare.Am intalnit o barca in care erau doi pescari care pescuiau si vindeau pesti.Vazand ca pestele este proaspat am luat cinci bucati pentru a-i gati la pranz.
Ramaneam uimita,dar in acelasi timp si foarte trista cand vedeam sutele de case inghitite de apa Deltei care facuse prapad asta-vara.
Stiu ca vorbim in fiecare zi la telefon,dar in aceasta dupamasa stand pe terasa m-am gandit sa-ti scriu o scrisoare si sa-ti fac o surpriza.Sper sa-ti placa,iar restul iti voi povesti cand voi ajunge acasa.Salutari din Delta!
Anca Suteu, cls. a VIII-a A