Cu foarte multi ani in urma, intr-o poienita dintr-o frumoasa padure plina de animalute a aparut o pasare. Aceasta pasare era deosebit de frumoasa, cu penele in culorile curcubeului si cu triluri angelice, cum nu se auzisera mai frumoase. Glasul ei era atat de frumos, incat pana si vantul se oprea din bataile sale pentru a strange minunatele triluri ca sa le poarte mai apoi printre frunze si flori prin toata padurea, cat mai departe. Nimeni nu stia de unde a venit aceasta pasare si cat avea sa ramana in acea poienita, insa toate animalutele din padure o iubeau pentru ca le incanta in fiecare zi cu cantecele ei fermecatoare. Frumoasa faptura si-a facut cuib in mijlocul poienitei, in scorbura celui mai vechi copac. Acolo isi ducea ea traiul, cantand in fiecare dimineata si seara si strangand in jurul copacului o groaza de animalute venite sa o asculte cu incantare. Asa decurgea fiecare zi in padurice de cand se instalase pasarea maiastra. Iarna tocmai trecuse si zilele cu soare erau tot mai dese, prilej de bucurie pentru intreaga padure si de cantec pentru misterioasa pasare. Insa, intr-o zi, nimeni nu stie cum si cand exact, animalutele padurii au gasit pasarea frumos colorata cazuta langa batranul copac, ranita, scotand gemete de durere… gata sa moara! Speriate ca s-ar putea intampla ce era mai rau toate animalutele au dat fuga la templul Zeitei Lunii, Eostre, rugandu-se fiecare ca aceasta sa faca o minune si sa salveze maiastra pasare. Eostre le-a auzit ruga si s-a coborat sa vada ce poate face, insa in ciuda tuturor eforturilor ei era destul de greu sa mai salveze pasarea. In cele din urma, a gasit insa singura solutie prin care ii putea salva viata: aceea de a transforma maiastra pasare intr-un iepuras. Acum Iepurasul nu mai canta, dar putea in continuare sa faca oua.
Gabriel Prunean, cls. a VIII-a A
