LUMINĂ DIN LUMINĂ

“ Înviat în zorii zilei 

După chin şi suferinţă

A deschis izvorul milei

Şi-a zis plin de biruinţă:

Pace Vouă!... “

Învierea este temeiul creştinităţii. Ea este sărbătoarea Păcii şi a Luminii. Învierea reprezintă biruinţă Mântuitorului asupra morţii şi eliberarea omenirii de păcatul originar. 

Este timpul prielnic de a ne împăca cu semenii noştri, cu sinele şi cu Dumnezeu pentru a trăi în lumina şi curăţenie.

Răpiţi de farmecul acestei mari sărbători, creştinii pot deveni stele de dimineaţă revărsând lumina în haosul unei lumi tabloizate, plină de morminte.

Minunatele obiceiuri şi tradiţii pascale ne arată bucuria creştinilor de a trăi sărbătoarea Învierii, înnoind în inimi şi în minte chemarea Mântuitorului la o nouă viaţă binecuvântată şi milostivă.

Astfel în dimineaţa din Duminica Paştelui se merge la biserică pentru a sfinţi cozonacul, ouăle şi pasca. După slujbă, creştinii se aşază la masă în familie, la masa pascală, unde sunt nelipsite ouăle roşii, drobul, carnea de miel, cozonacul şi pasca. 

Mielul: acest animal blând îl simbolizează pe Mântuitorul Iisus Hristos care s-a jertfit pentru iertarea păcatelor oamenilor, murind pe cruce, în chinuri, ca un miel nevinovat.

Pasca: are formă rotundă şi se prepară din aluat dospit umplut cu brânză de vaci şi stafide. Ea simbolizează coroana de spini a lui Iisus.

Ouăle roşii: au devenit simbolul Paştelui în urma unor legende creştine, cea mai cunoscută, relatând faptul ca Fecioara Maria când a venit să-şi plângă Fiul răstignit a aşezat lângă cruce un cos cu ouă pe care a curs sângele Mântuitorului, înroşindu-le.

Lumânarea de Înviere: simbolizează biruinţa vieţii asupra morţii, a luminii lui Dumnezeu asupra păcatelor lumii. În noaptea Învierii creştinii merg la biserică, ascultă slujba şi “iau lumină” pe care o aduc în casele lor. Restul de lumânări rămase nu se aruncă, ci se păstrează şi se aprind în timpul anului când apare vreun necaz (grindină, furtuni sau alte primejdii).

Respectând sărbătoarea Învierii să încercăm să fim serafimi, revărsând în inimile semenilor noştri văpăi de iubire şi să-L primim pe Mântuitorul nostru deschizând larg uşa inimii noastre, spunându-I: 

Doamne, Tu eşti speranţa dimineţii, Tu eşti speranţa tinereţii, Tu eşti speranţa întregii vieţi! 

Învierea ne învaţă că numai prin suferinţă ajungem la biruinţă.

În această minunată zii, când vântul îşi desenează şoaptele pe cer, iar soarele picură raze line în văile de flori a căror mireasmă se înalţă spre cer în imnuri de candoare, să urmăm cu toţii îndemnul Mântuitorului: “ Îndrăzniţi! Eu am biruit lumea! ”

Paste fericit!

Sonia Zahan, cls. a VII-a A