Hotararea tatalui meu

Teatrul…

Teatrul mi se pare cel mai frumos lucru de pe pamant .

   Daca nu ar fi existat acest zeu Dionisos teatrul nu ar fi existat .Pacat ca parintii mei nu au destui bani sa mergem la teatru .Intr-o seara tatal meu a venit bucuros acasa si mi-a zis cu toata nadejdea ca peste cateva zile vom merge la o piesa de teatru cu ajutorul unor bogati care ne-au platit intrarea.Tatal meu a spus ca vom merge la o tragedie numita "Prometeu inlantuit", scrisa de Echil ,desi eu vroiam sa mergem la o comedie scrisa de Aristofan ,auzisem ca este un mare comediant.Aveam multe posibilitati; de exemplu piesele de teatru “Broastele” sau “Pasarile”.

    In sfarsit ziua cea mare ! mama mea a fost atat de incantata incat mi-a aranjat haina intr-un stil foarte frumos.La teatru am observat ca toti actorii poarta masti si am invatat multe lucruri interesante .Am fost impresionat de marimea teatrului ,si chiar daca eu si tata eram in ultimele randuri am auzit fiecare soapta ,un om de langa mine mi-a explicat ca toti actori  sunt barbati dar ca unii poarta masti de femeie .Desi teatrul era enorm nu a fost nici un loc liber.

     Din aceasta piesa de teatru am invatat ca viata  nu este plina numai de lucruri bune , ci si din tragedii si suparari. 

Alex Pop, cls. a V-a B

Ploaia mi-a adus un oaspete

Era o zi de primavara frumoasa , soarele stralucea, vantul incepuse sa adie,aducand cu el mirosul de ploaie. Frunzele  copacilor se asterneau formand un covor ruginiu. 

Eram in camera mea gandindu-ma la cat de frumoasa a fost vacanta, asteptand cu nerabdare prima zi de scoala, intalnirea cu colegii de clasa  si bineinteles cu dirigintele nostru.

Dintr-o data am auzit cum ploaia imi bate in geam, ca un dans cu pasi repezi pe o melodie cu ritm alert. Admirand ploaia de la geamul camerei mele am zarit un catel speriat, de picuri de ploaie care cadeau neincetat.

Intalnindu-ni-se privirile parca ma implora sa-l iau la mine in camera. Mi-am luat in graba pelerina de ploaie si  am zbughint-o pe usa cu gandul sa-l iau cat mai repede din ploaia care il speria ingrozitor. Odata ajunsi  in casa catelul ma privea cu recunostinta pentru ca –l salvasem din ploaia rece.

Pe langa faptul ca era ud si murdar, mi-am dat seama ca nu manca-se de multa vreme. Am hotarat ca prima data sa ii fac o baie calda si apoi sa-i dau sa manance.In timp ce ii faceam baie gandul mi-a fugit la Lizuca si Ptrocle din “ Dumbrava minunata” scrisa de Mihail Sadoveanu. Pentru o fractiune de secunda nu stiam daca  sa le spun adevarul pentru ca ma gandeam ca nu ma vor lasa sa-l pastrez.

M-am hotarat sa le povestesc parintilor tot ce sa intamplat, insa nu stiam cum vor reactiona. Parintii au fost incantati de gestul meu, dar au pus o singura conditie, sa fiu responsabila. Pe cand m-am intors in camera mea, catelul frant de oboseala a adormit pe covorul meu moale. Uitandu-ma la el ma gandeam ce nume sa ii pun, aveam multe ideei dar cel mai mult mi-a placut numele Betty.

Din acea zi Betty a fost cea mai buna prietena a mea dar in acelasi timp era si un membru al familiei.

MADALINA ARCHIUDEAN ,Clasa a-V-a B                                                                                     

Balerina

Familia mea

În urmă cu unsprezece ani porţile acestei lumi s-au deschis, întru bucurie pentru a primi un copilaş bălai şi mereu zâmbitor.

Părinţii mei s-au bucurat foarte mult chiar dacă responsabilităţile au crescut.

De când m-am născut părinţii au încercat să – mi ofere tot ce era mai bun. În faţa casei mele era o livadă din care pentru prima dată am auzit ciripitul păsărelelor. Primii paşi i – am făcut alături de părinţi, iar partenere mi – au fost răţuştele şi bobocii de gâscă. 

           Nu am avut timp să mă plictisesc de singurătate întrucât viaţa mi – a oferit un frăţior.

           Îmi amintesc cu plăcere clipele minunate de când eram mici. Ne plimbam cu căruciorul, dădeam concursuri în patru labe împreună cu partenerii noştrii bobocii de gâscă. Cu timpul am crescut, am învăţat să citim, să desenăm şi să – i ajutăm pe părinţi la treburile casei.

           În 2005 a apărut în familia noastră un băieţel mereu pus pe şotii. Eu m – am bucurat foarte mult chiar dacă responsabilităţile au crescut şi pentru mine. Cu timpul a crescut, iar acum are cinci ani. L – am învăţat să citească, să scrie şi multe alte lucruri pe care ar trebui să le facă o soră mai mare. Cât de minunat este sa faci parte dintr–o familie atât de numeroasă!!!

Justiniana Hancu, cls. a VI-a A

Elevii clasei a IV-a B au început cursurile de înot

Iată câteva impresii ale copiilor:

Adela Molomfălean: Îmi place mult la înot deoarece învăţăm să înotăm şi în acelaş timp ne şi distrăm.Este bine deoarece facem multă mişcare şi învăţăm multe lucruri noi şi frumoase.Înotul este sportul meu preferat! Aş vrea să merg în fiecare zi.

Ozeo Prunaş: Mie îmi place la înot deoarece o dată pe an merg la mare cu părinţii şi cu ajutorul acestor cursuri voi putea înota alături de tatăl meu în largul mării.

Adrian Mitrea: Îmi plac aceste cursuri de înot deoarece este foarte distractiv,fac mişcare,învăţ multe lucruri interesante şi importante în viaţă.Este bine să mergem la înot deoarece corpul ni se dezvoltă frumos şi devenim curajoşi.

Flavius Nendrean:Îmi place la cursul de înot pentru că:

              -profesorii nu sunt răi

            -piscina e foarte mare şi nu suntem aglomeraţi

            -vestiarul este mare şi sunt duşuri

Este bine să faci acest sport deoarece te ajută în dezvoltarea corpului.

Darius Chinceşan: Mie îmi place la înot pentru că:facem multă mişcare,este un sport frumos şi bineînţeles învăţăm să înotăm.Este şi folositor deoarece dacă înoţi bine poţi să participi la întreceri, iar dacă te antrenezi mult poţi ajunge să joci polo.

Beica Ariana: Îmi place acest sport deoarece este bine să ştii să înoţi, este un sport frumos care îţi prinde bine în viaţă.Înotul te ajută la dezvoltarea sănătoasă a corpului.

 

Olar Sergiu:Mie îmi place la acest curs deoarece profesorii predau bine şi am o atracţie pentru sportul acesta.Îmi place înotul pentru că e un sport în apă, este bine să ştii să înoţi şi să faci acest sport de plăcere.

Raul Băciulescu:Îmi place la înot deoarece fac mişcare, învăţ un sport nou şi cunosc mai mulţi oameni.E bine să mergem la înot pentru că vom fi mai curajoşi.

Lavina Cîrlan: Îmi place cursul de înot deoarece este foarte plăcut şi mă poate ajuta mult în viaţă.Îmi place apa, la început mi-a fost puţin frică dar acum nu îmi mai e.

Gabriel Silaghi: Mie îmi place la înot pentru că ne mişcăm,  ne jucăm,  şi învăţăm să înotăm.E bine să facem mişcare mai ales pentru sănătatea noastră.

Roxana Călbază: Îmi plac aceste cursuri de înot deoarece învăţ să înot şi mai învăţ multe lucruri noi despre acest sport.Cred că nu voi mai fi aşa de ruşinoasă dacă spune lumea că nu ştiu înota deoarece le voi putea demonstra contrariul.Cursul este foarte frumos şi vom face şi concursuri.

Modele subiecte testare Engleza 2012

http://groups.yahoo.com/group/cercpedagogic/files/Admitere/Admitere%202011/ 

Sfintii Imparati Constantin si Elena

Sfintii pe care ii praznuim astazi au trait in urma cu aproape 1700 de ani . Dupa moartea tatalui sau Constantin fiind prea mic pentru a conduce un imperiu, a fost ajutat de mama sa Elena. In vremea aceea o parte din armata l au sustinut pe Constantin ca fiind pretendent la tron , o alta parte a armatei l-a sprijinit pe un alt pretendent la tron, anume pe Maxentiu. Maxentiu era un conducator aspru aducand multa suferinta poporului, incat ei au decis sa l cheme in ajutor pe imparatul lor de drept Constantin.. In anul 312 s-a declarat razboi intre cei doi imparati. Maxentiu, avea o armata mult mai numeroasa decat a imparatului Constantin.

 Inainate de lupta hotaratoare, Maxentiu s-a rugat zeilor pagani - caci el inca nu era crestin - sa-i ajute in lupta. In acelasi timp imparatul Costantin, fiind crestin se ruga lui Dumnezeu sai ajute in lupta pe care urma sa o aiba impotriva lui Maxentiu, constient fiind ca acesta avea o armata mult mai numeroasa decit aceea pe care o conducea el. In timp ce se ruga a avut o vedenie: a vazut cer, ziua in amiaza mare, o cruce luminoasa cu inscriptia  pe "In hoc signo vinces", adica prin acest semn vei birui. Aceasta vedenie a vazut-o atat imparatul, cit si garda ce-l insotea.

In noaptea urmatoare, imparatul Constantin avu in somn o alta vedenie si anume, i se arata chiar Mantuitorul Iisus Hristos, poruncindu-i sa faca steag in chip de cruce si sa-l poarte in razboaie, spre a fi aparat de primejdii. Fiind deci lamurit in vis asupra semnificatiei acestui semn minunat, imparatul Constantin da ordin sa se coase semnul sfintei cruci pe steagurile armatei si incepand lupta, el iesi biruitor, iar adversarul sau Maxentiu s-a inecat in timpul luptei in raul Tibru.

Fiind incredintat ca biruinta pe care a dobandit-o asupra lui Maxentiu se datoreaza ajutorului dat de Dumnezeul crestinilor, in 313 a dat cunoscutul Edict de la Milan, prin care s-a acordat libertate religioasa tuturor cultelor, prin urmare si celui crestin, care pana atunci fusese prigonit, aproape 300 de ani. Odata cu biruinta  dobandita asupra armatei lui  Maxentiu,  Biserica crestina a castigat posibilitatea de a se dezvolta in pace,fara teama de  vre-o prioana.

Partea de rasarit a imperiului,era stapanita de cumnatul sau Lucinius iar Decret de libertate a crestinismului nu sa aplicat sa pornit un razboi intre cei doi imparati ,invingator iesind imparatul Constantin. Aceasta victorie insemnand  triumful crestinismului.

Permanent imparatul Constantin a fost sustinut de mama sa, imparateasa Elena. De numele ei este legata aflarea Sfintei Cruci, pe care a fost rastignit Mantuitorul Iisus Hristos.

              Dupa numeroase sapaturi in stanca ,au fost gasite cele trei cruci de lemn de cedru, una a Mantuitorului si celelalte doua ale celor doi talhari. Crucea pe care a fost rastignit Mantuitorul, a fost identificata  printr-o vindecare miraculoasa a unei femei, grav bolnave, prin atingerea ei de aceasta, Pentru  faptele lor, Biserica a asezat in randul sfintilor si pomeneste cu laude pe imparatul Constantin si pe Maica sa Elena.

ARCHIUDEAN MADALINA

Cls. a V a  B

Ganduri...

Sa mai si radem!

Te recunosti?:))

Mix DJ Control alias DennisHidden

Hard by Dennis Hidden on Mixcloud
Pagina de Fb oficiala a lui Dennis Hidden o gasiti la https://www.facebook.com/DennisHidden

,,Cine se scoală de dimineaţă departe ajunge”

Soare şi cer senin. Picăturile de rouă aşezate pe frunzuliţele înverzite păreau adevărate diamante.

O furnicuţă, harnică nevoie mare, ieşi sprintenă din căsuţă. Cerul era roşu ca focul, semn că abia răsărise soarele. Acesta era ceasornicul ei.

Cu picioruşele umede de roua dimineţii, intră veselă în grădină. Culegea legume proaspete, fructe crude, pe care le aşeza cu grijă în desagă. O luă în spinare şi făcu cale-ntoarsă spre casă.

Un foşnăit o opri din drum. Pe frunzele unui arbust se-ntindea alene un bondar. Furnicuţa dori să-şi continue drumul, însă Lene-bondarul o întrebă ce are în desagă. Când auzi de atâtea bunătăţi, zbură şi se roti ca titirezul în faţa furnicii.

Se smiorcăi ca i-i foame, că are crampe, ba chiar ameţeşte de câte zile nu a mai mâncat. Serioasă, furnica îi spune că pentru dureri, să consulte un medic, iar pentru lene să ia aminte la proverbul ,, Cine se scoală de dimineaţă, departe ajunge.’’ 

         

Hancu Serafim Rafael
Clasa a V-a A
                         

Lacrima limbii noastre

"Dumnezeu  prima oara cand a plans printre astre/ El a plans peste Tara cu lacrima limbii noastre!

Imnul Pen Pal Club

Noi administratori

Incepand de azi, blogul nostru a cooptat doi noi administratori. Ei sunt elevi ai claselor a VI-a A ( Ovidiu Sonea) si B ( Radu Biris) Le dorim mult succes si, mai ales, multa putere de munca! E nevoie de ideile lor noi si de spiritul proaspat pe care il aduc.

Intalnire cu Cristina

Într-o zi, când mă-ntorceam acasă de la şcoală, m-am aşezat pe o bancă în parc.
Un zgomot puternic m-a făcut să tremur. Au urmat apoi ţipete de durere. M-am îndreptat spre locul de unde se auzeau zgomotele. O fetiţă de vârsta mea striga după ajutor. Am luat-o de mână, ne-am aşezat pe o bancă şi am rugat-o să-mi spună povestea ei.
- Eu locuiesc la castelul Ormes. Acolo am o bonă pe nume Mina. Ea de fiecare dată când nu mă îmbrăcam, nu mâncam pâinea muiată în lapte rece, mă bătea. Bona mânca tot ceea ce mi se cuvenea mie. Mama niciodată nu mă credea, pentru că nu mă iubea. Zicea că sunt o mincinoasă şi-i dădea dreptul Minei să mă bată.
- Cristina, mă întristează povestea ta şi vreau să te ajut.
Am pornit împreună spre Castelul Ormes. Tatăl Cristinei era în curte. L-am rugat să o înţeleagă mai mult pe fetiţă şi să o ajute. A fost de acord întrucât el o iubea mult.
Ne-am despărţit cu greu. Câtă suferinţă poate exista în sufletul unui copil.
Justiniana Hancu, cls. a VI-a A

August Rush soundtrack

"Muzica este in jurul nostru...tot ceea ce trebuie sa facem este sa o ascultam" Mai tineti minte?

Prioritati referitoare la educatia de calitate*

Din discuţia cu Codruţa Băciuţ, directoare a Şcolii Generale Nr. 2 din Târgu-Mureş, reiese faptul că şcoala pune un mare accent pe educaţie. Cu toate că se are în vedere crearea condiţiilor optime pentru desfăşurarea activităţilor didactice, “educaţia de calitate” este o prioritate, după cum relatează directorul unităţii şcolare.

Reporter: Ce responsabilităţi implică conducerea unei instituţii de învăţământ?

Codruţa Băciuţ: Sunt director de peste un an şi asumându-mi această meserie, consider că trebuie să realizez lucruri foarte bune pentru şcoală şi pentru elevii ei şi aş vrea ca părinţii să fie foarte mulţumiţi de educaţia pe care o oferă această şcoală. De când am fost numită în funcţia de director, m-am gândit că ar fi bine să rezolv câteva priorităţi referitoare la educaţia de calitate. Suntem o şcoală reprezentativă cu un renume şi în fiecare an am avut copii care au ocupat primele locuri la toate liceele importante.

Rep.: Ce relaţie aveţi cu părinţii elevilor?

C.B.: În ceea ce priveşte legătura cu părinţii, aceasta s-a ţinut constant şi am simţit că părinţii sunt de partea noastră şi ne sprijină în toate demersurile noastre şi sper că vom avea în continuare o relaţie amiabilă şi cu părinţii elevilor. Cu ajutorul lor, am realizat o sală de clasă, am fost sprijiniţi şi de Inspectorat şi de Minister în asfaltarea curţii, lucru foarte important, deoarece curtea noastră era de un real pericol.

Rep.: În ce activităţi v-aţi implicat?

C.B.: M-am implicat în toate proiectele. Sunt foarte multe lucruri de realizat, printre care, pregătirea unor spaţii pentru copiii de la clasele pregătitoare. Avem nişte cadre didactice de excepţie care şi-au făcut întotdeuna datoria. Altfel, nu s-ar explica rezultatele deosebite pe care le avem la diferite materii. Elevii participă la olimpiadele judeţene şi naţionale. De asemenea, elevii noştri sunt pasionaţi de carte. Suntem într-o relaţie directă cu Biblioteca Copiilor, unde realizăm o serie de activităţi.

Rep.: Ce  planuri are Şcoala Generală nr. 2?

C.B.: În viitorul apropiat, trebuie să avem grijă de absolvenţii noştri. În acest sens, avem o activitate serioasă la clase, pentru ca ei să fie bine pregătiţi. Elevii au ore de consultaţii, de pregătire pentru Evaluarea Naţională. Mai există un proiect mare dar care ţine de o latură strict profesională, şi anume, realizarea în luna august, a celei de-a IV-a etapă a proiectului “Curcubeu peste Carpaţi”, realizat în parteneriat cu Şcoala “Ion Creangă” din Brăila.

*material preluat din cotidianul "Zi de zi"

Inegalabilul Charlot

Mirrored time

“Amorezii”, trei premii la primul lor concurs

Impresia pe care o lasă întâlnirea cu “Amorezii” este una extrem de plăcută. Un grup unit, format din nouă elevi, cu o viziune bine definită a ceea ce vor să obţină, aşteaptă doar prilejul de a o face. În plus, se vede afectivitatea pe care o au faţă de fondatoarea trupei, profesoara Mihaela Belean, dar şi faţă de actorul Rareş Budileanu, căruia îi poartă o profundă recunoştinţă.

De trei ori premianţi

Trupa de Teatru a şcolii a fost înfiinţată în septembrie 2011 şi are deja la activ un concurs. În cadrul săptămânii “Şcoala altfel”, elevii au participat la Mediaş la “Talentaţi la superlativ” o competiţie interjudeţeană, la care trupa mureşeană a luat toate cele trei premii: premiul pentru cea mai bună trupă, cel mai bun actor, prin elevul Alex Turdean şi cea mai bună actriţă, Michelle Barella. “După acest succes, am înscris trupa la un alt concurs, unul naţional, de această dată, “Alter Ego”, care se va desfăşura la Turda în perioada 26 – 27 mai. Am trecut de preselecţie; din 12 trupe, au fost alese şase, printre care ne numărăm şi noi”, a declarat Mihaela Belean, profesor fondator al trupei. Elevii vor interpreta “Mă-nsor la Padova”, un colaj din mai multe texte de Shakespeare, adaptate de actorul Rareş Budileanu, cel care îi îndrumă pe elevi.

Trupa de teatru, un vis vechi

Componenţii trupei sunt: Rareş Moldovan, Michelle Barella, Alex Turdean, Sebastian Cotfaş, Dragoş Lazăr, Andrei Lazăr, Larisa Dobrin, Cosmin Pop şi Ovidiu Sonea. Întrebaţi despre înfiinţarea trupei, copiii dar şi profesoara, râd cu subînţeles. “Este vorba, mai degrabă, de un vis pe care l-am avut de când am început să predau. Am visat întotdeuna să avem o trupă de teatru. Noi suntem o clasă care şi mergem la teatru. Din această stagiune am văzut aproape toate piesele”, a adăugat Mihaela Belean.

Totul va fi “Hollywood!”

Pregătirea elevilor nu constă doar în repetarea unei scenete, ci şi în efectuarea unor exerciţii de dicţie, de mişcare, de atenţie sau coordonare. “La început, am făcut tot felul de exerciţii care nu mi-au prea plăcut, dar după ce am repetat pentru prima scenetă, totul a început să capete un sens”, a explicat eleva Michelle Barella. Unul dintre componenţi trupei, Rareş Moldovan, este de părere că la Turda, totul va fi “Hollywood!”, adică, încrezător în forţele proprii, vede deja umbra succesului. Colegii zâmbesc şi îl susţin în totalitate.

Despre talent actoricesc…

Pe viitor, marea majoritate a componenţilor trupei doresc să îmbrăţişeze o carieră în teatru şi ridică mâinile în semn de confirmare. Un entuziasm firesc în această situaţie îi cuprinde pe toţi. “Pe mine m-a atras teatrul de când eram mică. La grădiniţă, d-na educatoare îmi spunea că am talent, la fel şi învăţătoarea”, explică Larisa Dobrin. Cu toţii par să ştie deja, sau cel puţin, să intuiască cu succes, implicaţiile muncii actoriceşti. “Îmi doresc să reuşesc cu adevărat să intru în rolul personajului. Doar atunci voi reuşi să devin un bun actor”, este de părere Ovidiu Sonea. Elevii răspund împreună, că, pentru a transmite ceva publicului este nevoie de şarm, muncă în echipă, atenţie la detalii şi multă încredere. Plină de optimism, trupa pare mai degrabă un grup de prieteni, care i-a îmbrăţişat în rândul lor şi pe profesorul fondator şi pe actorul care îi coordonează.

Articol preluat din cotidianul Zi de Zi

Inger mov

Impreuna pentru copiii cu cancer

In scoala noastra , si nu numai, se desfasoara o campanie de strangere de fonduri pentru ajutorarea copiilor bolnavi de cancer. La prof. Minodora Nemes puteti face o donatie in schimbul careia veti primi o bratara simbol inscriptionata cu sloganul "impreuna". Nu ezitati sa o contactati pe doamna profesoara. O suma mica donata de fiecare dintre noi poate ajuta la imbunatatirea situatiei unui copil ca voi, dar care are nesansa de a fi bolnav. Putem arata ca suntem alaturi de ei...putem arata ca NE PASA!

Fluturi

Mii de fluturi prin grădină,
I-am zărit în zborul lin
Mângâiaţi de o lumină
Prefăcând flori în caşmir.

Pictorii se-ntrec adesea
Să aştearnă peste veacuri,
Farmecul ce-l poartă-ntrânşii
Fluturii şi a lor aripi.

Întind mâna şi se-aşează:
Mut, timid, fără suflare;
Ce atingere suavă,
Câtă graţie-n mişcare....
Şi s-a dus!

Justiniana Hancu, cls. a VI-a A

Limba mea materna e romana, a doua e fotografia.

Paula Cont are pasiunea fotografiilor bine facute. Originalitatea cadrelor alese, felul interesant in care doreste sa redea lumea, gandurile expuse surprinzator in imagini, toate ne fac sa putem spune ca are mult talent. Desigur, ca orice drum de inceput, mai este mult pana la fotografia artistica, dar ce este sigur este ca Paula e pe drumul cel bun. Si nu rateaza nici o ocazie sa ne surprinda. Poate ca ceva mai multa incredere in fortele proprii si ceva mai multa implicare in ceea ce se intampla prin jur am putea vedea mai multe. Deocamdata a ales cateva fotografii, grupate pe categorii si insotite de cateva citate alese de ea, poate pentru ca o reprezinta :

"O fotografie este un secret despre un secret. Cu cât îţi spune mai mult, cu atât înţelegi mai puţin."(Diane Arbus)

Paula1 - make slideshow

"Camera foto este doar un accesoriu... pasiunea, respectul şi imaginaţia sunt esenţa unei fotografii reuşite." (Aurel Rapa)

Paula2 - make slideshow

-"Fotografia, un univers nelimitat, într-o lume limitată de soartă.
"Un fotograf fără suflet e precum o vază cu flori artificiale."( Aurel Rapa)

Paula3 - make slideshow

Vorbe de duh

Emotiile Primaverii

Acum, când aerul văratic domneşte deja pretutindeni, primăvara îşi trăieşte ultimele emoţii… Sunt emoţiile pe care le-au resimţit şi patru dintre elevele şcolii noastre, care - aşa cum spunea Tudor Arghezi -  „şi-au probat  imaginaţia şi spiritul creator”, transpunând în proză minunile naturii. Este vorba despre elevele clasei a V-a B, Briana Moica, Teodora Mureşan, Vanessa Şopterean şi Ilinca Târnăvean, ale căror compuneri, inspirate de farmecul primăverii, au participat la cea de-a III-a ediţie a Concursului judeţean de creaţii literare pentru clasele a V-a şi a VI-a, „Emoţiile primăverii”, organizat de  Gimnaziul „Sfântu Gheorghe” din Sângeorgiu de Mureş.  Faptul că textele lor au fost apreciate în mod deosebit este dovedit nu numai de publicarea tuturor acestora în revista de creaţii literare a concursului, ci şi de importantele premii câştigate. Astfel, compunerea „Un loc, al meu…” semnată de Briana Moica a obţinut Premiul I, iar „Scânteile de primăvară” ale Teodorei Mureşan au fost răsplătite cu Premiul al II-lea. Dincolo de bucuria premierii, ne exprimăm speranţa că tinerele condeie din şcoala noastră îşi vor aduna iar forţele creative pentru a aşterne pe hârtie noi şi noi emoţii prin şi în care să răzbată puterea gândului frumos şi inocenţa copilăriei!

Prof. Adriana Nistor