Vazduhul negru amuteste iar,
Iar luna-I vorbeste-n zadar,
De peste-al varfurilor crestet,
De stelele rasarite prin frunzisul vested.
Vazduhul negru-mi aminteste,
De sufletu-mi singuratic,
Dar luna-n zadar imi vorbeste,
A ma-nveseli mereu doreste.
Doar eu stiu ce am uitat,
Din tot ceea ce am visat,
Dar luna inca imi vorbeste
De steaua de pe cer ce-o-nveseleste.
Bianca-Stefania Lixandru , clasa a 6-a A