Toamna

A sosit toamna cea darnică şi bogată cu alai de frunze ruginii şi cu cântece de bucurie.

          Mingea de aur de pe bolta aurie nu mai străluceşte aşa de tare ca în timpul verii, dar razele încălzesc totuşi natura. Amurgul ne-a învăluit prea devreme, iar zorii ne-au zâmbit mai târziu ca altă dată. Peste cer se aşterne un văl mare de nori cenuşii, care plutesc deasupra caselor, şi din ei cad şuvoaie de ploaie ce ne creează o stare de melancolie. Toamna şi-a intrat deja în drepturi decorând natura după bunul plac. Regina Toamnă călătoreşte prin toată ţara, se plimbă prin grădini, prin livezi, peste vârfuri de dumbravă, prin munţi.  

          Florile îşi iau rămas bun de la soare, iar trandafirii plâng cu lacrimi roşii ca de foc. Prin livezi se răspândesc aromele parfumate şi ispititoare ale fructelor şi legumelor. Regina mândră în culoare, harnică şi darnică ca o furnicuţă şi ca o albinuţă, ne umple hambarele în fiecare an cu rotunde şi înroşite mere, galben-parfumate pere, brumate prune, nuci care încep să se desprindă de pe crengi, dezbrăcându-şi haina zdenţuită, gutui cu puf galben ca de
pui, iar din vii, struguri albi şi vişinii.

           Toamna îşi coboară încet năframa galbenă şi peste vârfuri de dumbravă.

          Crengile copacilor s-au aplecat şi au început să plângă cu bănuţi de argint. Din vârful copacilor cad frunze după frunze, ce se joacă vesele, zburând în aer ca nişte fluturi arămii şi obosiţi, îmbrăcând pământul într-o mantie galben-roşcată.

          În pădure nu se mai aud trilurile fermecătoare ale păsărilor, ele au plecat în lungul drum către sudul însorit şi pe aripile lor duc cântecele pădurii. Pe înalta boltă cerească zboară stoluri negre de cocori în formă de,,V”,păsări călătoare care zboară spre ţările calde prin văzduhul întunecat, iar vântul răcoros le învăluie cu aripile sale,îndemnându-le ca anul următor să revină de unde au plecat, gărgăriţele merg în căutarea norocului, animalele din pădure se pregătesc pentru iarnă, unele îşi caută hrană, altele îşi pregătesc locul pentru hibernare. Dealurile par aurii, munţii îşi pregătesc crestele pentru ninsoarea care va urma în curând. Tot în curând, vor începe să se facă arăturile de toamnă şi semănatul recoltelor pentru anul care va urma să vină.

          Zâna cu rochiţa ruginie deschide porţile şcolilor, mândrii copii pleacă la şcoală cu ghiozdanu-n spate, veselia şi voia bună este peste tot, şcolarii mari sunt zgomotoşi, povestind despre nisipul auriu al mării şi reuitatele clipe ale vacanţei, iar cei mici trec pragul şcolii cu sfială.

          Toamna, cel mai darnic anotimp, este o zână bună a belşugului, a bucuriei şi a fericirii, este anotimpul împlinirilor. 
Catalin Moldovan, cls. a VII-a A
*******************************************************************


 Cum a inceput toamna in calendar a sosit si afara .Am simtit pe pielea noastra venirea ei. La meteo, toata lumea colporta tot felul de aberatii : ba ca vine caldura , ba ca incepe ninsoarea .

Cu plenitudine, scoala si-a asteptat sutele de invatacei . Cu sinceritate spun ca eu nu am asteptat-o prea mult . Vroiam doar sa-mi revad colegii , nu sa incep sa invat , sa fac teme , sa iau note . Cu programul de dimineata nu m-am acomodat . Ma pun in pat traziu , deoarece am mult de invatat si am trezesc devreme pentru ca stau departe de scoala . Este obositor .Cum lumea s-a intors din concedii la munca , la amiaza, cand ma intorc de la scoala  in autobus este o busculada de neimaginat . Greu e sa ajungi la scoala , dar mai ales acasa .

Port in suflet o mare deferenta fata de acest anotimp . Sunt aniversarile zilelor de nastere ale multora dintre rudele mele si chiar si a mea . Mustul e cel mai bun daca este facut din struguri de sezon .Gutuile , merele , perele arata bine in borcan , facute gemuri , dulceturi sau compoturi.Frunzele debile se ingalbenesc sau ruginesc , desprinzandu-se de ramurile copacilor si cazand una cate una , frante la pamant , formeaza o patura fosnitoare . O incantare pentru copiii dornici de joaca .Desi a ajuns repede , toamna se si grabeste deja de plecare . Iarna nu mai are astampar . E nerabdatoare sa ne ofere si ea cateva din placerile copilariei . Chiar daca iarna e un anotimp fermecat , tot toamna ma face sa am simt in largul meu .

Roxana Naznean, cls. a VIII-a A
****************************************

 Intristarea toamnei

Priveam cerul pe care apareau gramezi amenintatoare de nori cenusii, asemenea unor balauri infricosatori, tarandu-se greoi deasupra pamantului. Vantul lovea salbatic pomii golasi ce se aplecau neputinciosi. Frunzele alergau ingrozite, alungate de suflarea napraznica.

Deodata stropi reci de ploaie se napustira peste natura vesteda. Porumbul tremura in haina lui zdrentuita. O tipsie de floarea-soarelui isi afisa zambetul stramb dintr-un colt al gradinii unde fusese uitata. Printre straturile pustii de unde-i fusesera cartofii scosi, pamantul privea posomorat. Ploaia biciuia nemilos pamantul trudit. Cate o vrabiuta ciripea speriata, adapostindu-se zgribulita sub stresina casei.

Totul era atat de trist! Incercam sa rememorez sub pleoapa lumina si voiosia verii. Acestea licareau slab printre lacrimile pe care le simteam, atingadu-mi genele.

Alina Bosa,cls.a VIII-a A