miercuri, 20 octombrie 2010

O zi la bal, la Curtea Frantei...

Intr-o seara ,mama mi-a dat o carte.M-am uitat la ea si m-am gandit ca e cam mare si o sa-mi ia prea mult timp sa o citesc.”Cand o sa ma mai joc pe calculator?”a fost primul meu gand si am vrut sa o pun sub pat.Totus titlul “Castele si palate din Europa “ si curiozitatea m-a impins sa o rasfoiesc.In fata ochilor mi s-a deschis o lume mirifica: peisaje fermecatoare,castele medievale impunatoare,gradini superbe pline de flori multicolore,arbusti cu forme ciudate si statui albe stralucind in lumina soarelui.
Am vazut castele frumoase din Germania, Austria, Elvetia si am ajuns si la cele din Franta, de pe Valea Loarei ,castele construite pe vremea marilor regi ai Frantei: Ludovic al XII-lea a ales castelul Blois drept capitala regala ,castelul Chambord in care Regele Soare se distra la petrecerile pline de viata si la partidele de vanatoare ,magnificul castel de la Fontainebleau situat in mijlocul unei paduri si care dateaza din perioada lui Ludivic cel Pios .Cel mai impresionant insa este palatul Versailles construit de Ludovic al XIV-lea ,un palat grandios incarcat de istorie ,candelabre de cristal ,picturi ce infatiseaza istoria militara a Frantei,Sali cu oglinzi uriase ,decoratiuni aurite si mai ales gradinile cu flori,plantatii de pomi,cascade si fantani arteziene m-au facut sa-mi
doresc sa traiesc in acea perioada .
Pleoapele mi se par tot mai grele si treptat somnul mi-a invins curiozitatea de a admira urmatoarele pagini ale cartii..Dar stai!Dintr-o data m-am trezit in fata unei porti uriase aurite ,intr-o caleasca trasa de cai albi. Dupa ce am strabatut o gradina imensa ,caleasca s-a oprit in fata unor scari pe care stateau niste barbati inalti intr-un fel de uniforme albaste cu palarii cu boruri largi decorate cu pene ,si cu spade prinse la sold .Mi-am amintit ca le-am mai vazut undeva :intr-un desen animat .Acolo insa erau imbracate de niste soricei haiosi care de cate ori vedeau o pisica scoteau spada si strigau: “En garde!” .Erau muschetari.
O usa greoaie s-a deschis si am patruns intr-o sala sustinuta de stalpi auriti. Perdelele batute de vant sustineau ritmul muzicii pe care se miscau o multime de domnite imbracate in rochii de epoca cu crinolina incarcate cu strasuri.Alaturi de ele erau nobili mandrii cu coafuri extavagante ,toti avand pe fete masti cu pietre pretioase si pene .
Un glas puternic a anuntat un nume :contesa de……Cand toate privirile s-au indreptat spre usa mi-am dat seama ca este vorba despre mine .Am ramas nemsicata de spaima in rochia mea de atlaz albastru ,cu broderii de aur si argint ,cu maneci largi ,prinse in diamnte mari. Gulerul plisat parca se strangea tot mai tare in jurul gatului meu pe care stralucea un diamant roz in forma de inima .Mi-am ascuns privirea in spatele evantaiului alb din pene de lebada,Printre pene am vazut indreptandu-se spre mine un tanar inalt cu un zambet luminos.Nu stiu cine este ,dar poarta o haina frumoasa din catifea albastra potrivta cu rochia mea ,cu 2 randuri de nasturi aurii ,cu pantaloni croiti special dintr-o matase grea de aceeasi culoare.
Cateva clipe mai tarziu ,scaldata in lumina candelabrelor dansam fericita menuet, rasucindu-ma in jurul partenerului meu .La un moment dat,glasul puternic s-a facut din nou auzit .Toti dansatorii s-au retras pe margini pentru ca in sala de bal si-a facut aparitia regele Ludovic al XIII-lea .La bratul sau se afla o femeie frumoasa ,imbracata cu o rochie de culoarea margaritarului ,impodobita cu diamante si brodata cu fir argintiu –regina Ana de Austria .
Dar ce se aude ?Un telefon? In secolul al XVI-lea ?Deschid ochii si privesc in jur .Langa pat e tatal meu care imi spune sa ma trezesc.Privirea imi cade pe cartea cea mare si pe o carte mai mica pe care am inceput-o ,dar am lasat-o sa zaca langa pat.E vorba de “Cei 3 muschetari” .Primul meu gand este ca atunci cand ma voi intoarce de la scoala imi voi continua lectura si poate visul meu va avea o continuare la fel de incantatoare!
Ciuchina Szabo Casandra, Gimnaziul "Dacia"

 *********************************************
Era o noapte friguroasa. Afara ploua dar in casa era caldura. Cum toamna noptile sunt mai lungi si eu ma culc mai devreme. Pe la 22:00 m-am pus in pat. In zece minute am adormit. Dimineata, cand m-am trezit, eram intr-o lume complet diferita de a noastra. Era o lume mai…medievala. Dintr-o data se aude cineva la usa.
-Printesa! V-ati trezit? Si o femeie intra pe usa dormitorului.
-Printesa!??? (ma intrebam eu) Da. Buna dimineata!
-Buna dimineata! A sosit rochia pentru balul organizat de tatal dumneavoastra in seara asta.
-Ce bal?
-Balul organizat in cinstea zilei tale de nastere. Va mai puteti odihni, dar la 10 fix de serveste micul dejun.
                Eu am ramas putin ingrijorata. Ce bal? Ce printesa?ma intrebam eu. Dar in scurt timp am aflat ce sunt fiica regelui, iar tatal meu era regele Frantei. Aveam si un frate, printul Casian cu care ma intelegeam foarte bine si care era cel cu care mergeam in oras sau la targ.
                Dar iata, veni si balul. Mi-am imbracat rochia cea noua, care era de un albastru deschis ca in zilele senine de vara si am pornit, insotita de fratele meu spre sala de bal. Cand am intrat acolo, toti dansau si aveau parteneri, doar eu nu aveam un partener de dans. Principalele dansuri erau tangoul si valsul. Doamnele aveau rochii care mai de care mai frumoase, dar nici tinerii nobili nu erau mai prejos. Spre mine se apropie un baiat inalt si brunet.
-Printesa…ai venit. Ai dori sa dansezi?
-Da, mi-ar face placere, am raspuns eu.
                Acel dans a fost foarte special, mai ales ca a fost cu cineva special. Seara a trecut pe nesimtite si la sfarsit, dupa ce toata lumea a plecat acasa, m-am dus si eu la culcare. A doua zi, de dimineata, m-a trezit soneria de la ceas, semn ca trebuia sa ma trezesc ca sa pot merge la scoala. Atunci am realizat ca totul a fost doar un vis, un vis foarte frumos.       
Anais Petricu-Iuja, cls. a VI-a A     
 **********************************************************

Sunt foarte fericită! Sunt invitată la Palatul Versailles, la balul organizat chiar de către Regele franţei.
Îmi doresc să port o rochie nouă, şi cu această ocazie am comandat materialele tocmai din Italia. Toate sunt atât de frumoase, în culori vii şi strălucitoare, încât mi-am zis că nu mai văzusem ceva mai frumos şi mai fastuos. În cele din urmă am ales un satin de culoare albastră, pe care şiroia o ploaie de diamante strălucitoare. Croitoreasa mi-a confecţionat o rochie minunată.
A sosit şi ziua Balului. După ce mi-am pus corsetul cu broderii argintii, mi-am îmbrăcat rochia şi am pus cordonul de aur împodobit cu diamante. Domnul Larseneur m-a coafat, făcându-mi o pieptănătură englezească, folosind agrafele de diamant. Am urcat în trăsura îmbrăcată în aur, trasă de doi cai acoperiţi cu valtrapuri din brocart, doldora de pietre scumpe şi cu şaua şi potcoavele din aur.
Am ajuns la Curtea Palatului, construit în stil baroc. Acesta era imens şi avea două faţade: latura spre Curte şi latura spre Grădină. Cărămida, piatra, ardezia şi marmura erau policrome. În plin centru erau două rânduri de bolţi, animând partea din sus a balustradei cu câteva sculpturi de trofee şi de urne pentru torţe. Parcul Palatului se întindea pe o suprafaţă enormă şi la fiecare pas întâlneai statui, herme, vase cu reliefuri, ascunse în umbra desişului verde. Curtea Palatului era plină de trăsuri care de care mai împodobite, din care coborau invitaţii: prinţi, prinţese, duci, ducese. Veşmintele lor erau strălucitoare, împodobite cu diamante, cu broderii de aur, argint, de perle şi cu pietre preţioase.
Am fost întâmpinaţi de o suită de valeţi şi conduşi pe o scară imensă din marmură albă în Sala Oglinzilor. Bolta era acoperită cu picturi în stil baroc. Candelabrele mari aveau ornamentaţie bogată, iar pereţii aveau un decor sculptat. Ferestrele aveau formă de arc de cerc, erau foarte înalte, iar pe peretele opus le corespundeau  oglinzi enorme. Perdelele erau din catifea ţesute cu fire de aur şi argint. Mobila era îmbrăcată în catifea albastră din aceleaşi ţesături şi peste tot erau lumânări şi o mulţime de crini. Pe pereţi erau picturi în rame bătute în diamante.
Ne-au întâmpinat Regele şi Regina. Regele era îmbrăcat într-o tunică scurtă din satin alb, ţesut cu aur, peste care îşi aruncase o mantie de catifea de un gri deschis, brodată toată cu perle fine. Regina era neasemuit de frumoasă, îmbrăcată în costum spaniol, din satin verde, brodat cu aur şi argint; mânecile largi erau prinse în nişte rubine mari, avea un guler plisat şi scrobit, care lăsa să i se vadă gâtul minunat şi frumos. Purta pe cap o bonetă de catifea verde, iar pe umăr avea o bijuterie din care atârnau douăsprezece diamante. Regele ne-a oferit două spectacole cu piese italieneşti după care ne-a invitat la dans. Orchestra instrumentală interpreta un menuet de Jean Baptiste Lully, când am fost invitată la dans, de Prinţul Charles. Era bine făcut, cu ochii albaştri ca cerul, strălucind blânzi, cu obrajii plini de prospeţime, cu buzele roşii ca cireaşa şi cu părul blond auriu. Avea o vestă cu broderii bogate de aur şi argint, cu un cordon încărcat cu perle multicolore, iar la pantofi avea catarame cu pietre preţioase. Parcă pluteam amândoi de-a lungul sălii de dans. Apoi a urmat masa, într-un salon imens, pe peretele căruia am admirat un ceasornic bătut în pietre preţioase. Masa era acoperită cu o faţă de masă din mătase albă ca laptele, şi, cele mai fine mâncăruri, pregătite de un excelent bucătar, au fost servite de către paj. Am servit din minunatele bucate, dar eram emoţionată, deoarece urma să fie aleasă Regina Balului. Toate prinţesele erau deosebit de frumoase.
Mi-a săltat inima de bucurie în momentul în care Regele a făcut următorul anunţ: “Regina Balului din această minunată seară este Prinţesa Alexandra! ”.  
Alexandra Ujica,Gimnaziul "Dacia"         
****************************************




O zi la bal, la curtea regelui Franţei
Într-o zi frumoasă şi nemaipomenită, pe când îmi luam eu rochia, mă strigă mama:
-Hai coboară draga mea, vei fi atât de fericită! a doua parte parcă spunând-o pentru ea.
În timp ce coboram scările, treaptă cu traptă, deoarece nu voiam să se murdărească rochia mea nouă de biserică, am auzit un ţipăt. Era sora mea. În momentul acela m-am grăbit, nu mă mai interesa rochia.
Când am ajuns în salonaş, am văzut-o pe sora mea sărind în sus de bucurie. M-am bucurat că nu a păţit nimic, însă eram foarte curioasă de ce sare într-una.
Mama m-a surprins din spate, dăndu-mi o scrisoare. Am citit-o. În ea scria aşa:
                 „Pentru familia Sabău
        Vă invităm să participaţi la balul regelui Franţei. Mâine va veni trăsura să vă ia.
                                                          Cu stimă, regele Franţei”
Am citit-o cu glas tare după ce am citit-o în gând. Eram aşa de bucuroasă. I-am zis mamei:
-E adevărat? Dar noi nu am fost invitaţi niciodată la baluri aşa mari.
-Da, e adevărat! Dar totul are un început. Trebuie să mergem să ne luăm rochii.
-Tata ştie? am întrebat eu, încă uitandu-mă la sora mea ce nu se mai oprea.
-Bineînţeles că ştie! Acum îi răspunde la scrisoare.
A doua zi, de dimineaţa, eram toate pregătite, ne beam ceaiul în timp ce aşteptam nerăbdătoare trăsura regelui.
Tata nu s-a îmbracat încă ,deoarece e bărbat şi are stare. După douăzeci de minute a coborât şi el. Şi-a băut ceaiul exact în acelaşi timp când a venit trăsura.
Eu si sora mea am ieşit primele, apoi au urmat mama şi tata.
Am rămas uimită cănd am văzut trăsura. Era încrustată cu aur, era trasă de doi cai albi imaculaţi, avea chiar şi un model ce consta în mai multe păsări  de  diferite culori. Dacă ne scoteam trăsura cred că mă băgam în pământ de ruşine, nu pentru că era urâtă, fiindcă nu era, pentru că nu era aşa sofisticată ca aceasta. Trăsura regelui era extraordinară.

Vizitiul ne-a  deschis uşa şi ne-a ajutat să urcăm.
Când eram în drum spre castel, m-am uitat la rochia mea. Era minunată. Era albastră, de un albastru ca cerul. Mă temeam ca se va vedea că este cumpărată din oraşul nostru nu din Paris. Abia aşteptam să ajung şi să văd şi alte rochii.
Am ajuns, iar noi nu ne-am putut crede ochiilor. Era cât un oraş, tot castelul. Mi-am zis să nu mă plimb singură, deoarece mă puteam pierde. Am trecut pe podul mobil, am intrat pe o poarta mare, groasă, din lemn şi am văzut porţile deschise. Erau nişte gratii de fier.
Un domn ne-a condus până în sala balului, ne-a arătat unde ne sunt locurile, a făcut o plecăciune şi a plecat. Aveam locuri chiar lângă prinţ, rege şi regină. Am făcut o plecăciune şi ne-am aşezat. Eu stăteam lângă prinţ, iar sora mea lângă mine. Mama lângă regină, iar tata lângă mama.
Prinţul m-a invitat la dans şi a dansat cu mine trei dansuri, cu sora mea unul şi cu mama tot unul. Eu am mai dansat cu tata şi chiar cu regele în persoană.
Tata s-a împrietenit foarte repede cu el.
La un moment dat, prinţul m-a invitat afară la plimbare. Mama era foarte entuziasmată, deoarece credea că este mai mult decât o simplă simpatie între mine şi prinţ.
Castelul avea nişte parcuri şi grădini foarte mari, exact aşa cum îmi plac mie. Am povestit cu prinţul despre rochii, despre oraşul meu, despre el, despre mine şi despre războaie, iar el mi-a prezentat tot castelul.
Am intrat înapoi, iar prinţul a mai dansat încă trei dansuri cu mine, apoi încă unul.
Era vremea să plecăm. Prinţul s-a oferit să vină cu noi.
Când am ajuns acasă ne-a promis că o să ne mai invite la baluri.
Am intrat în casă şi am auzit:
-Diana, Diana, hai trezeştete puiule, era mama. Eram foarte nedumerită. După un minut mi-am dat seama că totul a fost un vis.
Eram foarte supărată că m-am trezit. Voiam să trăiesc în acele timpuri. După un minut m-am spălat pe faţă, mi-am mai revenit.
A fost cel mai frumos vis. Cred că toată lumea l-ar vrea. Nu am uitat visul acela niciodată.
Diana Sabau, cls. a VI-a A
*****************


Azi dimineaţă tata m-a chemat la el.Mi-a spus că regele Franţei organizează o petrecere cu ocazia sărbătoririi zilei lui de naştere.Atunci când am aflat am rugat-o pe mama să mă însoţească la un croitor să-mi fac o rochie specială, deoarece şi noi eram invitaţi. Când am ajuns acolo croitorul ne-a măsurat şi a spus că rochiile vor fi gata în două zile.Am ajuns la castel, iar acolo l-am văzut pe tata vorbind cu regele.Acesta a veni la noi pentru a ne aduce o invitaţie la petrecerea lui. Pe invitaţie scria: ’’INVITAŢIE LA BAL’’
la curtea regelui Franţei. Tata a stat pe gânduri câteva minute şi a acceptat.Am urcat în camera mea şi mi-am făcut bagajul şi am plecat împreună cu regele şi părinţii mei la castelul său. Am ajuns seara, iar soţia regelui ne aştepta cu masa pusă. Am fost fascinată de interiorul castelului.Scările era de aur,castelul era plin de flori multicolore, pereţii castelului erau zugrăviţi în diferite culori,iar camerele castelului erau imense.
             După multe pregătiri iată că a venit si ziua balului,dar rochia mea şi a mamei lipseau.Ne lipseau şi pantofii şi perucile,care spunea mama, erau printre cele mai importante la un bal.Regele a trimis un valet să mergă după rochii,iar în timpul acesta noi ne-am aranjat.Valetul ne-a adus rochiile,perucile pantofii,dar si maştile,pentru că era imortant la un bal să ai masca pe faţă.
           Încetul cu încetul au sosit şi invitaţii.Muzica se auzea în toate colţurile palatului.Toţi erau îmbrăcaţi în ţinute elegante,doamnele în rochii vaporoase multicolore,domnii in ţinute de cavaleri. Cei care intrau în castel erau fascinaţi de interiorul acestuia,de simplitatea lui, dar şi de mareţie şi bogăţie.Regele şi regina erau îmbracaţi în haine de bal.Regele purta o pereche de pantofi cu toc,avea o haină de cavaleri şi perucă inaltă.Regină avea o rochie roşie şi avea şi ea o perucă înaltă.Un valet ne anunţă ca Regina intră în sala balului.Ea a intrat în sala de bal însoţită de un alai de fete frumoase. Toţi invitaţii şi-au întors capul când a intrat aceasta,admirându-i frumuseţea şi simplitatea. Regele s-a grăbit să o întâmpine. Într-un colţ al imensei sălii erau aşezaţi doisprezece muzicanţi, care interpretau o polcă. Domnii ţi-au poftit soţiile la un dans, nu înaintea regelui care şi-a luat soţia în braţe şi au început să plutească. Eu am dansat cu tatăl meu, iar mama mea a dansat cu un musafir cunoscut. Musafirii au fost conduşi de către cei şapte valeţi într-o sală imensă, unde am fost serviţi cu bunătaţi şi am mâncat din vase de porţelan şi tacâmuri de argint. Ceaiul l-am servit pe una din terasele castelului.
A fost o petrecere reuşită !
Andreea Gorcea,cls. a VI-a A