Haz de necaz?Bin Laden despre Romania...

NEGUSTORUL LUCHIE

Încă o zi mohorâtă, atât în afară cât şi-năuntrul fiinţei sale, îl determină să-şi îndrepte paşii spre Ţările Nordice.

El, fire închisă, puţin comunicativă, cu greu a făcut faţă zgomotoasei Rusii. Oameni zgomotoşi, dornici să-şi petreacă timpul liber în grupuri mici şi mari, iubitori de petreceri, nu prea agreau comerţul, mai ales cel de cuvinte. Luchie a reuşit totuşi să facă însemnari importante pe schiţele sale, însă veniturile sale scădeau de la o zi la alta.

Ziua îl zăreai mereu prin pieţele Moscovei sau pe străzile îmbulzite, schimbând din când în când cuvinte cu localnicii. Unii negustori, văzându-l mai multe zile la rând trecând printre ei, l-au îndrăgit, însă mai mult se amuzau de el decât să-l considere ca unul de-al lor, adică un negustor veritabil. Era greu pentru un comerciant de mărfuri să priceapă şi să înţeleagă expresia „comerciant de vorbe”. De aceea de multe ori îl luau în râs mai ales pentru faptul că era mereu tăcut, gânditor, însă atunci când era nevoie cuvintele folosite de el loveau drept la ţintă. Putea cu uşurinţă să găsească termenul potrivit, nu doar obiectelor, ci mai ales stărilor sufleteşti, lucru greu de înţeles.

Din cauza veniturilor mereu reduse, îşi petrecea nopţile adesea sub cerul liber. Înainte să adoarmă, privea cerul presărat cu stele aurii, iar printre ele, cu uşurinţă aşeza cuvintele aflate şi stocate în însemnarile sale.

Cu paşi rari şi apăsaţi, simţea pământul tot mai tare sub picioarele sale, iar aerul rece îi umplea plămânii. Hainele subţiri îl făceau să simtă frigul aspru. În depărtare se vedea un fum alb, urcând spre cer. Pe semne era un han, dar cu ce să plătească o masă caldă ? Dacă ar găsi măcar un om interesat să cumpere din cuvintele sale !

Cu degetele tremurânde îşi strânse haina subţire dorind parcă să-şi încălzească trupul ostenit de atâta drum. În faţa ochilor se înălţă mândru un han cum rar mai văzu în peregrinările sale prin lume. Vântul aspru îi amintea de un joc al primăverii cu iarna , care de multe ori părea fără sfârşit. Se apropie timid de uşă şi apăsă clanţa. Uşa se deschise şi un miros de mâncare caldă îi invadă întreaga fiinţă. O hangiţă cu ochi verzi ca finicul, că tot Răsăritul, ţinutul său de obârşie, îi oferea grade de comparaţie, îl pofti înăuntru. Se aşeză la masa şi servi o mâncare tradiţională.

La o masă alăturată, câţiva bărbaţi puneau la cale o călătorie lungă până spre Răsărit, cu popasuri prin marile porturi. Erau comercianţi vestiţi în comerţul cu pietre preţioase şi obiecte de valoare. Un fior îi trecu prin inimă! Se apropie de ei şi intră în vorbă cu destulă uşurinţă. Se pare că aveau o pasiune comună: cuvântul. Fiecare împărtăşea celorlalţi aventurile din călătoriile precedente. Când veni rândul lui Luchie, el le spuse că este negustor de cuvinte. Spre bucuria lui, toţi s-au mirat şi au fost dornici să afle amănunte. Negustorul nostru le arătă însemnările sale şi povesti cum le-a adunat din Ţările Orientului, din America şi chiar din Africa. Şi-a făcut prieteni dar şi duşmani. În India, într-o noapte, iau furat aproape trei sferturi din însemnari şi schiţe, din invidie. Lumea începuse să-l caute ca pe un guru şi să-i ceară cuvinte potrivite stărilor sufleteşti care-i încercau.

Bărbaţii au ascultat cu mare atenţie vorbele negustorului şi i-au propus să li se alăture în călătorie. Bucuros, Luchie a acceptat propunerea. Negustorii de obiecte preţioase au fost interesaţi să achiziţioneze cuvinte potrivite cu neguţătoriile lor şi astfel, după multă vreme, veniturile negustorului de cuvinte au sporit din nou. Cu toţii erau uimiţi de pasiunea cu care maestrul vocabularului şi al limbajului îşi făcea meseria.

Peste câteve zile, negustorii erau îmbarcaţi şi puneau la punct ultimele detalii referitor la afacerile pe care le vor întreprinde în marile porturi. Luchie, tăcut, cerceta caietele cu însemnări. Pe punte, intră în vorbă cu alţi pasageri care-i spuneau diferite stări, iar el le găsea cuvinte potrivite din ţările pe care le cutreierase. Bucuroşi, oamenii erau dornici să le achiziţioneze. În scurtă vreme a ajuns cel mai căutat negustor. La rândul său, culegea slove de la pasagerii învăţaţi şi-şi îmbogăţea schiţele, având fiecare mulţumirea sa. Nu de puţine ori afacerea se încheia cu un schimb: negustorul oferea cuvintele în schimbul unor obiecte tradiţionale.

Într-o seară, tot cercetând coloanele de cuvinte privirea i s-a oprit pe cuvântul DOR. Trecuse multă vreme de când l-a însemnat, se şterse aproape din însemnările sale dar nu şi din inimă. Cât a peregrinat prin lume nu l-a mai întâlnit. Doar acolo, acasă de unde şi-a început călătoria, există dorul. Ştia că dorul are întotdeauna o ţintă, o desăvârşire. Acum, dorul său era mărit, tânjea să se întoarcă acasă.

Şi, într-o toamnă, pe când crăpa coaja de nucă, urca pe cărarea şerpuită, printre stâncile abrupte ale muntelui. La lăsarea serii ajunse într-o poieniţă. Se aplecă şi sărută pământul. Era din nou printre ai săi. În acest cătun văzu lumina zilei şi de aici au început primele jocuri de cuvinte. Nu crezu atunci că va aduna slove din aproape întreaga lume. Acum dorea să le împărtăşească localnicilor. Aşa că, fără a sta prea mult pe gânduri, se puse pe treabă. Aproape zilnic făcea şezători literare cu copiii şi tinerii. Discutau despre cultură, muncă, virtuţi morale şi creştine, civilizaţie. Îi ajuta să lege prezentul de trecut şi viitor, să-şi formeze trăsături pozitive şi să iubească binele, frumosul şi adevărul.

Zi de zi, limbajul lor se îmbogăţea şi erau dornici să devină meşteri

într-ale vocabularului.

Hancu Justiniana Paraschieva

Clasa a V-a A

Floare de cires : "Calatoria unei vietati albe"

Ca si in alti ani, creatiile elevilor nostri la concursul literar "Floare de cires", organizat de Colegiul National Unirea, au fost apreciate cu premii pe masura. Astfel, "Calatoria unei vietati albe", semnata de Denisa Moldovan din clasa a VIII-a A (prof. coordonator Codruta Baciut) a obtinut un binemeritat premiu I, in vreme ce Justiniana Hancu  din cls. a V-a A( prof.Laura Bucur) si Sonia Zahan  din cls. a VII-a A (prof. Anca Sfariac) au obtinut premiul al II-lea. Laureatele au fost prezente miercuri, 27 aprilie la festivitatea de premiere. In cele ce urmeaza publicam lucrarea clasata pe locul I si felicitam toate cele trei premiate! Ne exprimam speranta ca cele mai bune condeie ale scolii noastre vor progresa si vor aduce noi premii la editiile viitoare. Asteptam si o mai mare implicare a lor in blogul scolii noastre!

                                         Călătoria unei vietăţi albe

      A fost o dată un purice...şi acest purice era un mare aventurier...călătorea în lung şi în lat...365 de zile pe an, iar o dată la patru ani, în data de 29 februarie, se întorcea la căsuţa sa micuţă, unde îşi petrecea o zi numai dormind. A ajuns până şi în Africa...în China...şi în Australia, a ajuns în locuri pustii...sau în locuri atât de populate încât nici el nu mai încăpea de atâta lume. În fiecare călătorie el descoperea câte ceva...şi lăsa câte un semn în fiecare loc unde mergea. Acest purice era unul special, datorită culorii lui albe, şi datorită talentului său de a descoperi până şi cele mai adânc îngropate secrete ale lumii. Dacă am sta puţin să ne gândim, acest purice a stat la baza multor invenţi şi descoperiri....şi  a ajutat oamenii mai mult decât credem noi. Tot călătorind, el a învăţat multe limbi...aproape pe toate de pe această planetă...puricele nostru ştia până şi păsăreasca şi limbajul câinilor...şi al urşilor panda...însă cel mai mult îi plăcea limba străveche...această limbă a existat demult...foarte demult...iar fiecare cuvânt rostit în această limbă avea o valoare de nepreţuit. El reuşea întotdeauna să facă lumea să râdă...şi să se bucure de viaţă...aşa cum făcea şi el. Unii oameni veneau la el când nu mai găseau unele lucruri pierdute, alţii veneau doar pentru ca puricele să le vorbească despre locurile pe unde s-a aventurat. O dată se afla aproape de Texas, când veni vremea să pornească spre casă, deoarece se apropia data de 29 februarie, şi atunci, luând bucăţica de pânză care o avea la el, şi aşteptând ca soarele să apună, îşi făcu un balon din acea pânză, apoi se înălţă la cer şi se lăsă dus de curentul de aer. Cândva, într-un târziu, ajunsese în căsuţa lui micuţă, o călătorie însemna căsuţa lui mititică, o călătorie printre stele şi planete...printre sori şi  galaxii...printre nori şi printre amintirile sale, plutind ca şi o pană şi dormind aşa toată ziulica, ca mai apoi să îşi înceapă din nou munca sa mult îndrăgită de aventurier. Apoi, în cea de a doua zi, pe când el îşi reintra în forţe, a ajuns pe pământ, unde....unde nu era...nu era nimic...şi chiar nu era nimic...din planeta plină de mistere nu a mai rămas nimic...şi tot mergând, ca şi de obicei, doar că acum cu foarte multă tristeţe pe chip şi cu ochii transpiraţi, observă undeva în depărtare, printre casele distruse şi printre planetele arse, un om. Atunci puricele fugi la el cu toată viteza, iar când ajunse acolo văzu că omul acela era un bărbat...care era întins pe jos printre dărâmături, şi care abia mai sufla. Bărbatul era însângerat şi foarte murdar, iar după îmbrăcămintea lui, puricele îşi putu da seama că omul este un soldat. În mintea puricelui se învârteau o mulţime de întrebări „cum a ajuns pământul aşa?” „de ce nu se mai joacă copilaşii pe afară?” „de ce este atât de multă tristeţe?”. Soldatul, abea suflând, îi răspunse puricelui la întrebări, iar soldatul şi cu puricele au avut o lungă discuţie, după care soldatul se ridică de la pământ cu zâmbetul pe buze şi strigă către alţi câţiva soldaţi care stăteau ascunşi pe unde puteau, toţi răniţi, şi care păreau  singurele fiinţe de pe acolo: „- Veniţi! E timpul ca acestea să se termine, războiul şi ura nu vor domni cât suntem noi încă în viaţă!”, atunci toţi ostaşii aclamară, apoi soldatul îl salută pe purice şi plecă împreună cu ceilalţi tovarăşi ai lui. Puricele, salutând şi el, rămase unde era şi îi privi pe soldaţi cum se îndepărtează, apoi simţi cum i se închid ochişorii, şi pentru prima dată avu sentimetul că ar mai vrea să doarmă, apoi îşi desfăcu balonul şi se lăsă purtat de o moarte liniştitoare, care îi îngăduia să ia cu el un zâmbet larg tipărit pe buze.

      Aceasta a fost povestea unui purice şi probabil o să mai auziţi de acesta  sub numele de: curaj, respect, fericire, speranţă, visuri, dorinţe şi cea ce este cel mai important : sub numele de iubire.

Alexandra Denisa Moldovan, cls. a VIII-a A

Flori de primavara

Vadim Fintanari, cls. a VII-a A

FIGYELMETEKBE AJÁNLOM!

Familia Centrum és Születés Hete Közhasznú Egyesület

felhívása, rajzkiállításon való részvételre, a következő témakörben:

A születés csodája ill. Anyák napja címmel

A beérkezett rajzok, május 1-8 között megrendezett Születés Hete Fesztivál keretén belül lesznek kiállítva.

· A pályamunkákat A/3-as és A/4-es méretben, bármilyen színes vagy fekete technikát alkalmazva lehet elkészíteni

· Beküldési határidő: 2011. április 29.

· Díjazás: felajánlott vásárlási utalványok és más ajándékok

· A rajz elejére (a lap aljára vagy a lap alá ragasztott fehér téglalap alakú kis papírra) a következő adatokat kérjük feltüntetni

• A kép címe (ha van)
• Az alkotó gyermek neve, életkora
• Az intézmény neve ahová óvodába, iskolába jár
• Irányító pedagógus neve

· Kapcsolattartó személyek:Borbáth Annamária, Targu Mures 540521, str. Tudor Vladimirescu 156, kiss_annamaria@yahoo.com (Személyesen vagy postai úton)

Legenda iepurasului

Cu foarte multi ani in urma, intr-o poienita dintr-o frumoasa padure plina de animalute a aparut o pasare. Aceasta pasare era deosebit de frumoasa, cu penele in culorile curcubeului si cu triluri angelice, cum nu se auzisera mai frumoase. Glasul ei era atat de frumos, incat pana si vantul se oprea din bataile sale pentru a strange minunatele triluri ca sa le poarte mai apoi printre frunze si flori prin toata padurea, cat mai departe. Nimeni nu stia de unde a venit aceasta pasare si cat avea sa ramana in acea poienita, insa toate animalutele din padure o iubeau pentru ca le incanta in fiecare zi cu cantecele ei fermecatoare. Frumoasa faptura si-a facut cuib in mijlocul poienitei, in scorbura celui mai vechi copac. Acolo isi ducea ea traiul, cantand in fiecare dimineata si seara si strangand in jurul copacului o groaza de animalute venite sa o asculte cu incantare. Asa decurgea fiecare zi in padurice de cand se instalase pasarea maiastra. Iarna tocmai trecuse si zilele cu soare erau tot mai dese, prilej de bucurie pentru intreaga padure si de cantec pentru misterioasa pasare. Insa, intr-o zi, nimeni nu stie cum si cand exact, animalutele padurii au gasit pasarea frumos colorata cazuta langa batranul copac, ranita, scotand gemete de durere… gata sa moara! Speriate ca s-ar putea intampla ce era mai rau toate animalutele au dat fuga la templul Zeitei Lunii, Eostre, rugandu-se fiecare ca aceasta sa faca o minune si sa salveze maiastra pasare.   Eostre le-a auzit ruga si s-a coborat sa vada ce poate face, insa in ciuda tuturor eforturilor ei era destul de greu sa mai salveze pasarea. In cele din urma, a gasit insa singura solutie prin care ii putea salva viata: aceea de a transforma maiastra pasare intr-un iepuras. Acum Iepurasul nu mai canta, dar putea in continuare sa faca oua.

Gabriel Prunean, cls. a VIII-a A

LUMINĂ DIN LUMINĂ

“ Înviat în zorii zilei 

După chin şi suferinţă

A deschis izvorul milei

Şi-a zis plin de biruinţă:

Pace Vouă!... “

Învierea este temeiul creştinităţii. Ea este sărbătoarea Păcii şi a Luminii. Învierea reprezintă biruinţă Mântuitorului asupra morţii şi eliberarea omenirii de păcatul originar. 

Este timpul prielnic de a ne împăca cu semenii noştri, cu sinele şi cu Dumnezeu pentru a trăi în lumina şi curăţenie.

Răpiţi de farmecul acestei mari sărbători, creştinii pot deveni stele de dimineaţă revărsând lumina în haosul unei lumi tabloizate, plină de morminte.

Minunatele obiceiuri şi tradiţii pascale ne arată bucuria creştinilor de a trăi sărbătoarea Învierii, înnoind în inimi şi în minte chemarea Mântuitorului la o nouă viaţă binecuvântată şi milostivă.

Astfel în dimineaţa din Duminica Paştelui se merge la biserică pentru a sfinţi cozonacul, ouăle şi pasca. După slujbă, creştinii se aşază la masă în familie, la masa pascală, unde sunt nelipsite ouăle roşii, drobul, carnea de miel, cozonacul şi pasca. 

Mielul: acest animal blând îl simbolizează pe Mântuitorul Iisus Hristos care s-a jertfit pentru iertarea păcatelor oamenilor, murind pe cruce, în chinuri, ca un miel nevinovat.

Pasca: are formă rotundă şi se prepară din aluat dospit umplut cu brânză de vaci şi stafide. Ea simbolizează coroana de spini a lui Iisus.

Ouăle roşii: au devenit simbolul Paştelui în urma unor legende creştine, cea mai cunoscută, relatând faptul ca Fecioara Maria când a venit să-şi plângă Fiul răstignit a aşezat lângă cruce un cos cu ouă pe care a curs sângele Mântuitorului, înroşindu-le.

Lumânarea de Înviere: simbolizează biruinţa vieţii asupra morţii, a luminii lui Dumnezeu asupra păcatelor lumii. În noaptea Învierii creştinii merg la biserică, ascultă slujba şi “iau lumină” pe care o aduc în casele lor. Restul de lumânări rămase nu se aruncă, ci se păstrează şi se aprind în timpul anului când apare vreun necaz (grindină, furtuni sau alte primejdii).

Respectând sărbătoarea Învierii să încercăm să fim serafimi, revărsând în inimile semenilor noştri văpăi de iubire şi să-L primim pe Mântuitorul nostru deschizând larg uşa inimii noastre, spunându-I: 

Doamne, Tu eşti speranţa dimineţii, Tu eşti speranţa tinereţii, Tu eşti speranţa întregii vieţi! 

Învierea ne învaţă că numai prin suferinţă ajungem la biruinţă.

În această minunată zii, când vântul îşi desenează şoaptele pe cer, iar soarele picură raze line în văile de flori a căror mireasmă se înalţă spre cer în imnuri de candoare, să urmăm cu toţii îndemnul Mântuitorului: “ Îndrăzniţi! Eu am biruit lumea! ”

Paste fericit!

Sonia Zahan, cls. a VII-a A

Astăzi este sărbătoare

Bunul nostru Iisus Hristos

Are pentru fiecare

Darul cel mai preţios.

Este ziua cea mai sfântă

Din Creştinul Calendar

Iisus Hristos a-înviat

A înviat, dar nu în zadar.

Pentru noi a suferit,

A fost bătut şi răstignit.

Iar când Hristos a înviat,

Viaţa veşnică ne-a dat.

De acea noi cinstim,

Paştele, şi-l preţuim.

Şi lăudăm în sus şi-n jos,

În versete pe Hristos.

Cosmin Iclanzan, cls. a VII-a A

ÁLDOTT HÚSVÉTI ÜNNEPEKET!

Dsida Jenő: Húsvéti ének az üres sziklasír mellett (részlet)

Te kegyelmet mindig oszthatsz,

feltámadtál s feltámaszthatsz,

hogyha én is akarom.

Lábadozó régi hitben

egész nap csak ülök itten.

Lelkemet nagy, jó meleg

szent fuvallat lepte meg,

lent az odvas, szürke barlang

mélyén muzsikál a halk hang,

ahogy könnyem lecsepeg.

Az én Uram újra él most,

országútján mendegél most,

áprilisban fürdik és

aranyozza napsütés,

ahol lépked, jobbra-balra

ezer madár fakad dalra

s ring, hullámzik a vetés.

Iti las o lume...

Mihai a dovedit nu odata ca are capacitatea de a slefui suflete. O  face zilnic prin intermediul unui sport de echipa: baschetul! Capacitatea sa empatica in relatia cu adolescentii este extraordinara. Ne-am gandit ca aceste randuri scrise pentru fiul sau, elev la noi, pot fi valabile pentru voi toti.

 Fiului meu Victor spre creştere sănătoasă într-o lume aşa cum va alege s-o construiască

Iţi las o lume minunata Victore,

Predarea se face cu proces verbal scris de către suflet cu cerneală de sânge roşu picurat prin gene,

În zori la revenirea din nocturnele calatorii astrale.

Îţi las o lume potenţială

În care totul este posibil, nobilă hologramă civică cu parfum sagetat de lăcrămioare

Alegerile tale îţi vor desface frânghia spiralata ca si ADN-ul, în râurii de destin frumos

Alege bine!

Alege cu chibzuinţă, ştiu ca o vei face. Eşti băiatul lumii bun, te iubesc nespus!

Iţi las o lume frumoasă,

Cu lacuri sclipitoare ce par ochi stralucitori şi tainici ai planetei noastre mamă ce scrutează optimist şi cutezător spaţiile nemărginite.

Nu e doar lumea mea, fiule! Am primit-o şi eu de la bunicii tăi prin lacrimi spiralate înmănunchiate de-a lungul codului genetic,

Ea naşte irizări de raze fine de lumină, strecurate prin frunze de vişin suculent captată de retina copilăriei.

Îţi las o lume nebună,

De forma nebuniei lui Zorba Grecul ce dansa pe malul mării liber

O lume în care poti să clădeşti în dauna lui distrugi

O lume în care poţi să vindeci în dauna lui răneşti

Această nebunie te îndeamnă ca un drog căci simţi curgând prin dânsa fluide de energie blândă – creatoare

Eu nu pot face alegeri în locul tău! Va trebui rapid să te deprinzi! Zborul se învaţă iute

Zboară respirând constant aerul încă curat al înălţimilor de cireşi sălbatici acompaniaţi de vibraţia potentă a albinelor harnice.

Am încredere în tine îngeraş!

Îţi las o lume extraordinară,

O lume ce o vei lasa la rândul tău ţie însăţi

O vei dărui înapoi cu palmele împreunate în ofrande de mulţumire şi recunoştinţă propriului tău suflet,

E cadoul tău către tine aşa cum a fost cândva un dar al sufletului meu către mine.

Deşi te-ai născut băiat,

În palmele tale zace blând şi vindecător, mângâierea feminină a bărbatului ce vei deveni curând, pe frunte de copil, pe umăr de femeie.

În privirea ta văd urmele sclipirilor de curaj frumos ce răzbate spre realitate din adâncimi de la înaintaşii tăi.

Prin ochii tăi, Dumnezeu se uită la mine,

Când ma uit la tine, privesc cu iubire universul larg ce se lăţeşte în oceane de înţelepciune ce-şi scaldă valul în ţărm de joaca.

Îţi las o lume spiralată

Ce se înşurubează dinspre nimic spre ceva, urmărind compasul majestuos al speranţei

O lume ce o vei clădi tu singur din praf de diamant creativ stropit cu mortar – încredere.

Fiule bun si drag! Ma daruiesc pe mine însumi, Ţie!

21.Aprilie 2011
Mihai Corui(Tata)

Ha a tárgyak beszélni tudnának…

Mit mondana?

Jézus sírja:

- Én voltam Jézus nyugvóhelye, de feltámadt csodával a csodás Csoda!

- Most üresen állok. Akit belém temettek, feltámadt. Itt maradtam felnyitva, mégis boldog vagyok, mert a Megváltó újra él!

- Jézus bennem támadt fel! És még angyalok is jártak nálam. Ez nagy megtiszteltetés!

- Láttam Jézust feltámadni! Ő tényleg Isten Fia!

- Láttam, amint angyalok segítettek Neki feltámadni. Eddig őriztem, mostantól lejárt az én munkám. Remélem, hogy majd gondol rám!

- Belém temették el a világ Megváltóját, belőlem támadt fel, angyalok jártak nálam, álmélkodó emberek kíváncsiságának tárgya lettem. Emlékezni fognak rám!

- Miért temették ide ezt az ártatlan embert?!

- Különleges! Angyalokat láttam! Szerintem különleges ember lehetett, aki a mélyemen feküdt! Lehet, hogy Isten Fia volt?

- Miért hagyott itt engem az Úr? Miért nem maradt? Ezt a nyüzsgést-forgást annyira megszerettem!

A VII. C és D osztály tanulóinak gondolataiból

Ha a tárgyak beszélni tudnának…

Mit mondana ?

Jézus keresztje:

- Én vagyok a szomorú emlék, amelyen Jézust megfeszítették. Rajtam adta ki lelkét! Ez az emberiség bűne.

- Mióta csak kifaragtak bűnösök vére öntözött. A mai nap más! Ma Isten Fiának vére folyik rám.

- Szomorú vagyok, rajtam halt meg Jézus. És csalódott, mert egy ártatlan embert árultak el!

- Bűntudatom van, mert egy ártatlan ember veszett el rajtam. De fontosnak is érzem magam, mert általam beteljesedett a jövendölés.

- Miért kell egy ártatlan ember halálát pont nekem elhordoznom? Vele együtt kell szenvednem, amikor tudom, hogy semmi bűnt nem követett el.

- Ne feszítsétek rám az ártatlant!

- Igazságtalanul került ide! Szerencsétlen gerendáimat fölöslegesen terhelték egy ártatlannal, míg a kollégák bűnösöket viselnek.

A VII. C és D osztály tanulóinak gondolataiból...

Vacanta se prelungeste cu 1 zi

Conform Ministrului Daniel Petru Funeriu, care a semnat azi, joi, 21 aprilie 2011,  un ordin de ministru  prin care vacanta de Pasti se prelungeste cu 1 zi, anunta oficial ca ziua de marti 26 aprilie 2011  (cand ar fi trebuit sa ne reintoarcem in banci) devine zi libera iar cursurile se vor relua miercuri, 27 aprilie 2011 !
Mai multe detalii AICI     
Sarbatori Fericite ! 

Carnavalul Primaverii

Copii din clasele a III-a A si B au intrat vineri in vacanta intr-o atmosfera deosebit de vesela. Costumati, ei au intampinat Primavara cu un optimism debordant. iar daca ea aduce si vacanta odata cu ea, atunci printesele, fetii-frumosi, florile sau celelalte personaje de poveste debordeaza de fericire. Si pentru ca vacanta aduce cu sine si Sarbatorile Pascale, cei mici au incondeiat oua, au facut felicitari si ... ne-au bucurat pe noi toti cu ... iepurasul. Este modul  lor de a va ura tuturor "Vacanta placuta!" si "Sarbatori Fericite!"

Alaturi de cei in suferinta!

Zilele care preced Sarbatorile Pascale ne fac mai mult ca oricand sa fim atenti cu cei aflati in suferinta. Clasele a VI-a B, a V-a A si a IV-a B au decis ca in aceasta perioada sa puna in vanzare obiecte de Paste confectionate de ei, iar fondurile adunate sa fie donate Paulei Andreea Hadarag, eleva a Grupului Scolar "Gh. Sincai", care in urma unui accident, are nevoie de o costisitoare operatie la coloana. Fiecare obiect achizitionat de voi sau de parintii vostri este in realitate o donatie pentru acest scop nobil. Nu este prima data cand , la ideea prof.Mihaela Belean, se fac asemenea incercari de a ajuta pe cineva aflat la nevoie. Pe mine personal de data aceasta m-a cucerit imensul interes pe care cei implicati il au. E o mica lectie de viata, pe care uneori e bine sa o primim. Merita sa-i vedeti cum numara zilnic fondurile stranse si cat sunt de mandri de munca lor! Iata si textul de la care a pornit totul:

Mă numesc Hădărag Paula Andreea, am 18 ani şi sunt în clasa a XII-a la Grupul Şcolar Gheorghe Şincai din Târgu-Mureş.

În data de 12 aprilie 2009 am avut un accident de maşină, în urma căruia am suferit o fractură de coloană ai am rămas paralizată.

Din cauza cheltuielilor prea mari pe care le au părinţii, aceştia nu au posibilitatea de a-mi plăti tratamentele necesare pentru kinetoterapie, orice ajutor fiind binevenit.

CONT BRD  IBAN

RO09BRDE270SV32841502700

La Poienita

 Azi, de dimineaţă, soarele ne-a întâmpinat cu razele sale călduţe, prevestind o zi frumoasă de primăvară. Am plecat bucuros spre şcoală sperând că voi petrece o zi plăcută în excursie.

La ora zece am pornit, împreună cu colegii şi doamna învăţătoare, spre şcoala din Poieniţa.

Drumul spre Poieniţa cu autobuzul a fost foarte rapid. Cu toţii eram nerăbdători să ajungem la prietenii noştri din Poieniţa.

Când am ajuns, copiii de acolo ne-au întâmpinat bucuroşi. În semn de prietenie, noi le-am adus obiecte de îmbrăcăminte, jucării şi dulciuri.

După ce ne-am odihnit puţin, i-am învăţat pe copii să facă diverse imagini folosind o tehnică interesantă numită quilling. Când am terminat planşele,
ne-am îndreptat spre pădure într-o drumeţie. Codrul cel mare parcă nu se mai sfârşea. Printre copaci, am observat cum iarba a crescut ca un covor de culoarea smaraldului. Aerul era parcă mai curat decât în oraş.

Doamna învăţătoare ne-a arătat unele plante care au rădăcini sub formă de bulb sau rădăcini firoase. Astfel am înţeles mai bine unele lecţii învăţate la şcoală.

În timpul drumeţiei am făcut întreceri la alergare cu copiii de la Poieniţa şi am urcat dealul până în vârf. Toţi zburdam veseli şi fericiţi.

Când am obosit ne-am aşezat pe iarbă şi am mâncat în mijlocul naturii. Apoi ne-am întors la şcoala din Poieniţa, ne-am luat rămas bun de la prietenii noştri şi am plecat spre casă.

A fost o zi minunată de care ne vom aminti cu placere.

Radu Moldovan, cls. a III-a A

Scrisoare din Delta

Dupa cum sti eu ma aflu in Delta Dunarii,in vacanta si ma gandeam sa-ti povestesc cum s-a petrecut ziua de azi pentru ca mi-a placut foarte mult,iar pana ma intorc acasa mai este ceva timp.

M-am trezit inaintea rasaritului de soare,am luat o barca si am plecat spre nicaieri pentru a privi rasaritul.Era asa de frumos,priveam in fata si vedeam Delta care parca nu se mai sfarsea si deasupra ei , soarele care "se trezea" plin de viata si cu forte noi pentru ziua care urma.

Stiind ca ma aflu in apropierea rezervatiei de nuferi am intrebat pescarii pe unde sa merg pentru a ajunge la locul acela mirific unde apa Deltei era acoperita de o puzderie de nuferi care prin modul lor de a creste si a se raspandi iti dau impresia ca te afli pe un covor plutitor.

Se apropia ora pranzului si am decis sa ma intorc la familia,la care stateam in gazda pentru a ajuta la prepararea mancarii si pentru a servi masa impreuna.In drum spre casa era sa ma ratacesc din cauza neatentiei,deoarece aceasta mi-a fost luata de numerosii pelicani care zburau fericiti si care cautau ceva de mancare.Am intalnit o barca in care erau doi pescari care pescuiau si vindeau pesti.Vazand ca pestele este proaspat am luat cinci bucati pentru a-i gati la pranz.

Ramaneam uimita,dar in acelasi timp si foarte trista cand vedeam sutele de case inghitite de apa Deltei care facuse prapad asta-vara.

Stiu ca vorbim in fiecare zi la telefon,dar in aceasta dupamasa stand pe terasa m-am gandit sa-ti scriu o scrisoare si sa-ti fac o surpriza.Sper sa-ti placa,iar restul iti voi povesti cand voi ajunge acasa.Salutari din Delta!

Anca Suteu, cls. a VIII-a A

Formarea Transilvaniei si Iancu de Hunedoara

Aparitia si organizarea voievodatului Transilvaniei,este rezultatul cristalizarii relatiilor pe teritoriul de astazi al patriei noastre.Voievodatul,ca organizare a puterii centrale,este o institutie specifica statelor medievale romanesti ,o creatie care a inceput in secolul al IX-lea

Cele mai vechi informatii apar inca din 896  cand ungurii au migrat din stepele nord-pontice in Panonia unde au venit in contact cu romanii. Pe masura extinderii lor teritoriale in directia Transilvaniei, ei s-au ciocnit cu formatiunile politice locale romanesti, in cronica maghiara "Gesta Hungarorum" ("Faptele ungurilor"), scrisa de un notar anonim (numit de istorici Anonymus) al regelui Bela (dupa opinia majoritatii istoricilor este vorba de Bela al III-lea, 1173-1196) se vorbeste despre trei voievodate romanesti: voevodatul lui Menumorut (in Crisana, cu centrul la Biharea), voievodatul lui Gelu (pe podisul Transilvaniei, cu centrul posibil la Dabaca) si voievodatul lui Glad (in Banat, intre Mures si Dunare, cu centrul la Cuvin).

Evoulutia voievodatului Transilvaniei trece intr-o noua etapa de dezvoltare o data cu cucerirea sa de catre regatul feudal al maghiarilor,dar mai cu seama din a doua jumatate al secolului al XI-lea.Acum spre deosebire de perioada precedenta,penetratia maghiarilor se desfasoara sistematic in conditiile in care regalitatea organizeaza statul dupa modelul societatii medieval apusene.

Voievodatul Transilvaniei,asa cum il cunoastem in secolul al XIII-lea si al XIV-lea,s-a organizat pornind de la civilizatia autohtona de la care a mostenit forma de organizare.Acesteia I s-au adaugat noi elemente de organizare politica si administrativa impuse de regalitatea maghiara.Maghiarii care in secolul al XIII-lea stapaneau in intregime Transilvania au introdus pentru apararea si dezvoltarea sa colonisti secui si sasi.Secuii au fost asezati in zona de granita pentru apararea Transilvaniei de atacurile tatarilor,iar sasii in centru pentru extragerea si prelucrarea bogatiei subsolului.Transilvania era condusa de un voievod numit de regele maghiar,avand functia de comandant militar si judecator.

            Daca la inceput si romanii puteau beneficia de calitatea de nobil,treptat numarul nobililor romani a scazut.Printr-o lege data de regele Ludovic I in secolul al XIV-lea,doar romanii care erau catolici puteau sa ramana in continuare nobili.Foarte putini romani au renuntat la religia ortodoxa,preferand sa isi piarda mosiile.

In autonomiile romanesti,in Tara Hategului,Tara Fagarasului sau in

Ziua Mondiala a Pasarilor

Informaţii diverse, machete, desene, colaje şi alte activităţi de abilităţi practice s-au desfăşurat vineri, 01.04.2011, cu ocazia "Zilei Mondiale a Păsărilor" în clasa a II -a B. Elevii au marcat momentul, prezentând o diversitate de materiale pregătite cu mare atenţie şi îndemânare.

VII B in...rime!

Andra

E o fata frumoasa foc

Cand e plin stie sa isi faca loc.

Zici ca e Einstein la feminin

Nu arunca in nimeni cu venin.

Amanda

O data ce ii cunosti interiorul

Nu mai vrei sa-ti mananci cartofiorul.

La suprafata e frumoasa foc

In ea prieteniile se sufoc.

Alexandra

Nu-ti pune vorba in cui,

Caci ei ai ce sa ii spui.

Iti e sprijin la greutate

Si da sfaturi cu maturitate.

Ruxandra

 Ruxi e o fata cumintitca

Nu mi-o imaginez batranica

Intotdeauna frumoasa o gasesti

E o bucurie alaturi de ea sa traiesti.

Cristina

La prima vedere pare un inger

Pentru baieti ar lupta si cu sange.

Intotdeauna vrea sa reuseasca

Si trecutul nu vrea sa il captuseasca.

Dia

Dia e o fata buna

Si deseori e si nebuna.

Face rime la minut,

La poezii are un talent innascut.

Radu

Mai mult pe langa fete sta,

Daca se apara,el nu da.

Stie sa fie prietenos cu toti

Te salveaza din apa de nu sti sa inoti.

Tavi

Nu e inalt,dar nici mititel

O,dar are o minte de fier.

Mintea-i mai coace cate o prostie

Si e tare MODEST din fire.

Malina

Intotdeauna are ceva de zis

Vorbeste c-ajunge si intr-un vis.

Ii place mancarea la nebunie

Cand nu vede baieti e-n agonie.

Simona

Nu vorbeste tare mult,

Dar cand scoate o vorba ramai mut.

Sa nu crezi ca daca nu zice multe

Cand deschude gura zice lucruri marunte.

Serban

Mai mult e in lumea lui cu jocuri

Daca vrea,paseste si pe tocuri.

Mintea-i merge chiar si la gheata

Si nu arata,asa ca il vedem cam in ceata.

Roxana

La vorbe ea nu are lege

Diagrame cu sutele stie sa dezlege

Sa se comporte cu lumea frumos ea stie

Sa cunoasca Franta,ar vrea cat pe lume e vie.

Vlad

Ma intreb la ce gandeste

In timp ce cu gandul o musca paleste

E asa mai retras din fire,dar nu prea

Stie Formula lui Heron numai cand vrea.

Ionut

Daca multe lucruri nu spune

Gandeste o gramada de lucruri bune.

Pare un baiat tare cuminte

Pacat ca nu arata ce ii fierbe prin minte.

Stefana

Copila asta e o prefacuta

E o actrita absoluta

Din orice necaz stie sa iasa

Nu ii prea pasa de viata amoroasa.
AnaMaria Lazar

Săptămâna împotriva violentei

În perioada 21.03.2011-25.03.2011, în Scoala Generală Nr.2, Târgu Mures s-a desfăsurat proiectul numit : ” Săptămâna împotriva violentei”.

Prin acest proiect ne-am propus să dezvoltăm aspectele emotionale si sociale : empatia, respectul pentru celălalt, cresterea autocontrolului , dezvoltarea unor strategii de coping cognitiv al stresului scolar. De asemenea, a implicat participarea tuturor cadrelor didactice din scoală , astfel încât mesajul antiviolentă să ajungă la beneficiari: elevii.

Doresc să felicit elevii pentru implicarea lor, în mod deosebit, sub atenta îndrumare a cadrelor didactice:

- au găsit multe sinonime pentru cuvântul violentă , folosind metoda brainstormingului, pentru a întelege mai bine cum pot să reducă acest fenomen;

-au confectionat însemne cu mesaj specific antiviolentă , diferite la fiecare clasă;

- au discutat despre violentă cel putin două minute, zilnic, la începutul orelor;

-au organizat jocuri de rol prin care au învătat să facă complimente, să-si ceară scuze, să se pună în pielea celui agresat si să spună ce simt;

- au desenat desene cu mesaje antiviolentă, au compus poezii, au scris proză, au realizat fotografii antiviolentă;

- au initiat discutii între colegi pe tema violentei din clasa lor;

- profesorii au organizat mai deosebit orele de Consiliere si Orientare;

- elevii claselor a VIII- a A,B,C, au avut o întâlnire cu scriitorul muresean Nicolae Băciut , din care elevii au înteles că se poate: ” lupta împotriva violentei prin...lectură” si : ”ne-a impresionat harul acestuia de a jongla cu cuvintele”, ” ” să citim mult, nu pe calculator, până si acela te încordează si creează violentă”, ” ce suflet mare are acest scriitor”, ” ni s-a adresat sufletului îndrumându-ne să citim mult, cu metrul” si că” noi suntem ceea ce citim”. Doar câteva din impresiile elevilor din clasa a VIII-a A;

- la aceste manifestări a participat si președintele Comitetului de părinti pe scoală, doamna Iclănzan Simina, care se implică foarte mult în viata scolii noastre .

Sunt constientă că nu putem să facem să dispară violenta în scoală , dar putem să o reducem la un nivel care să ne facă să putem să ne simtim bine . Stă în puterea noastră, cadre didactice si elevi, să luptăm prin mijloace specifice pentru a o reduce. Depinde doar de implicare si actiune.

A consemnat psiholog scolar: STANCIU GHEORGHINA