1.Suteu Ovidiu
2.Bosa Alina Bianca
3.Lepadatu Raluca Roxana
4.Marza Bogdan
5.Moldovan Denisa Alexandra
6.Sita Denis Razvan
7.Frenti Maria Alexandra
8.Ivan Silviana Antonela
9.Suteu Anca Maria
10.Corui Victor Andrei
11.Fagaras Donatella
12.Bandean Horea Mircea
13.Dicher Alex Razvan
14.Dobre Andrei-Alexe
15.Erdelyi Catalin
16.Fagaras Mark
17.Manta Bianca Olivia Maria
18.Paul Filip
19.Miclos Marius Ioan
20.Moldovan Dragos Horatiu
21.Muntean Cozos Teodor
22.Costin Vlad Sorin Ilie
23.Salagean Cristiana
24.Nacu Andreea Alexandra
25.Naznean Andreea Roxana
26.Prunean Gabriel
27.Sabau Larisa
28.Sanda Ioana
29.Szabo Krisztina
30.Sarlea Bogdan Codrin
Diriginte : prof. Ioan Laslo
Ca sa fiu sincera, am stat si m-am gandit mult la tema compunerii de astazi si din senin mi-a venit in minte prima intalnire cu colectivul, in clasa a V-a. Ma incanta doar faptul, care suna stupid acum, sa fiu in clasa a V-a A. Suna asa de bine...si vorbele bune ale surorii mele despre domnul diriginte, au fost primele lucruri care mi s-au intiparit in minte. Eu personal, am avut dezavantajul de a nu cunoaste pe nimeni, exceptand o singura persoana. Ma simteam bine, dar si oarecum in plus. Spre surprinderea mea intergrarea in clasa a fost usoara si rapida. Stii, pe la noi trebuie sa fii tu, ci nu cine pretinzi sa fii. Am simtit din prima clipa sentimente de dragoste, iar prietenia, era pur si simplu in aer. De aici a inceput totul pentru mine. Clasa a V-a si “prieteni mereu”,o deviza care pentru mine repede a devenit realitate. Iar apoi “scoala 2, nimeni nu-i mai bun ca noi”! Scoala 2, a insemnat, inseamna si va insemna pentru mine, pentru noi, enorm. Chiar daca parasim scoala, la un moment dat, aceasta ne ramane un bun prieten.
"In viata pierzi prieteni. Si vin altii." Am auzit fraza, de multe ori. In clasa noastra, nu o spun pentru a ne lauda, nu se gaseste aceasta fraza. Poti sa o cauti, cat vrei. Prietenii, sunt persoane care raman pe viata. Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva ore de oameni, care nu te cunosc. Altii incearca sa iti exploateze potentialul la maxim. Citind ce am scris pana acum, nici eu nu imi dau seama ce vreau sa transmit. Incerc, sa arat greseli teribile intr-un mod cat se poate de direct. Uneori trebuie sa razi, ca sa nu plangi. Trebuie sa infrunti problemele, nu sa treci prin ele. Ei bine, toate aceste "idei", pot spune ca stau ascunse in diamantul clasei noastre. Pentru ca am invatat de asemenea ca noi suntem niste diamante, care trebuie slefuite ,pentru a-si arata cu adevarat stralucirea pe care o poseda.
Acum, nu vreau sa spun ca suntem o clasa perfecta, caci nu suntem. Dar suntem noi, cu bune si rele si am descoperit ca trebuie sa ne pretuim fiecare pe celalalt asa cum suntem.Iar pentru asta ne datoram enorm de mult unii altora.
(Cristiana Salagean)
Cu cea mai mare onestitate spun ca am cei mai nebuni colegi din lume . Si nu spun asta in sensul rau al cuvantului , deoarece nu sunt inapoiati mintal , ci foarte comunicativi , isteti si iubitori .Majoritatea dintre ei sunt temerari . Le place sa rada (cu sau de) profesori , ba chiar si de ei insisi . Altii au vanitate . Dar nu multa ,in cantitati acceptabile . Printre ei ma numar si eu .Cativa sunti taciturni . In cea mai mare parte cei care nu au prea reusit sa iasa la adevarata lor lumina si stau inchisi in sine , crezand ca asa e mai bine pentru toata lumea . Chiar daca uneori mai apar cuvinte si comportament trivial , incercam sa ne redresam . Se mai intampla ca prin glume sa mai lezam pe cineva . Nu o facem mereu intentionat , iar daca am face-o , sigur ar fi un motiv bine intemeiat . Imi place colectivul din care fac parte . Acei copii nu imi sunt numai colegi , ci foarte buni prieteni . Suntem in ultimul an la scoala generala si incercam sa petrecem cat mai multe clipe frumoase impreuna . Sa radem cat mai mult si sa facem cat mai multe nazbatii cu putinta , dar care sa nu aiba consecinte majore , care ne-ar putea afecta viata din liceu . Incercam sa ne sustinem unul pe celalalt in tot ceea ce facem . Stiu ca am sa ma despart cu greu de ei , deoarece ne cunoastem bine unii pe ceilalti si nu ne va fi usor fara colegii de la care ne inspiram la lucraru sau para cei care erai asi la soptit , ba chiar fara stransele prietenii care s-au format dupa pragul scolii , pragul clasei . Domnul diriginte s-a suparat de multe ori pe noi , deoarece nu vedea nimic haios in glumele sau nazbatiile noastre . Insa acum a inceput sa ne inteleaga , iar acum suntem precum o clasa perfecta . Clasa din cladirea noua , parter , sala douazeci si sapte , din colt . Niciodata nu am sa uit numele si infatisarea colegilor de la Scoala Generala Nr .2 , la fel cum nu i-am uitat pe cei de la Gimnaziul de Stat ,, Tudor Vladimirescu “ (Roxana Naznean).