luni, 19 septembrie 2011

Crezul meu


Era o zi însorită de dumincă .Am mers la Catedrala Mare din centrul oraşului.Aveam în jur de 5 anişori . Atunci am început să-mi întreb părinţii ce se aude cântând în biserică alături de preot.Eu credeam că sunt îngerii care ii răspund preotului ,dar parinţii mi-au spus că ceea ce se aude de sus este corul bisericii. M-am îndragostit de cei ce  cântau în cor, de cântecele lor,de ce se auzea în biserică la slujbe .
     Am crescut mergând duminică de duminică la biserică şi am început să înţeleg din unele taine ale credinţei.Am învăţat  rugăciunea de căpătâi a fiecărui creştin –Tatăl Nostru, chiar şi în engleză şi am înţeles că în ea este toată esenţa rugăciunilor, toate învăţămintele de care trebuie să ţină cont un creştin, dar şi lauda şi recunoştinţa faţă de tot ceea ce este sfânt. Mai târziu am învăţat o altă rugaciune, Crezul, rugăciune în care cred şi care mă ajută foarte mult.Este o rugăciune care exprimă cu adevărat ceea ce simt şi ceea ce cred.
       Eu chiar simt şi cred că cel care le-a făcut şi le face pe toate este însusi bunul Dumnezeu.El este cel care a făcut cerul şi pământul, le-a făcut pe toate cele văzute şi nevăzute, ne-a facut pe noi şi tot ceea ce este in jurul nostru.
        Eu mai cred că Dumnezeu este în fiecare dintre
noi şi ne ajută tot timpul  atunci când facem fapte bune.
   La fel mai cred în viaţa veşnică pe care ne-a dat-o prin jertfa supremă, Isus Hristos, fiul lui Dumnezeu, care a fost trimis pe pământ de Dumnezeu pentru a ajuta oamenii bolnavi, necăjiţi, păcătoşi şi rai şi nu în ultimul rând pentru a ne deschide nouă calea spre lumină, bunătate, pentru a ne arăta că într-adevăr există Dumnezeu iar puterile sale sunt nemărginite.
     Prin jertfa supremă, prin patimile suferite, Isus Hristos a reuşit să plătească tot păcatul strămoşesc, pentru că sufletul nostru să devină nemuritor.
     Aştept cu nerăbdare ca el să vină din nou printre noi! 
Cosmin Iclanzan, cls. a VIII-a A