joi, 8 septembrie 2011

Vant de septembrie


Ascultă vântul şi clopotele bisericilor
şi întinde mâna
vei simţi firicelele de aer curgător ce se înşurubează prin părul fin al antebratului
deschide gura şi aerul năvăleşte şi-ţi atinge papilele gustative cu aer parfumat şi încărcat cu aromă de struguri copţi
miroase praful
e umed şi simţi că el aduce toamna
uită-te şi vezi frunzele pe jumătate ruginite ale viţelor de vie de prin curţi
miros a must.
Oltenii işi strâng catrafusele şi pleacă lasciv, lăsând coji verzi de pepeni cu zeama plutind acrişoară şi roşie
prin colbul pieţelor
dacă eşti suficient de atent, poţi simţi schimbarea, curgerea leneşă şi fluidă a verii
în toamna timpurie şi fecundă
micile pete galbene de pe frunzele mestecenilor vestesc colorarea naturii în straie de sărbătoare.

Multa culoare.Mult antren.
Zacuscă veselă şi roşi coapte,
vinete uriase ca nişte soldăţoi, vânzoleală mirobolantă de fasole galbenă,
castraveţi tineri şi plin de apă
ochii oamenilor care exprima viata, griji
însă şi zâmbete pe feţe mucalite de prunci nesimţiţi care fură de pe tarabe
struguri plenari încărcaţi de
chihlimbar auriu.
Viaţă frenetică pe muzică de toamnă caldă
e atâta frumuseţe în lume încât abia pot respira.

Femeile cu palariile lor cu boruri largi ce descriu arcade cochete
arome de bere acră băuta cu nesaţ de către zilieri
înjurături de birjar slobozite de cârciumari la adresa unui biet betiv care s-a trezit din somn cântând.

Curgem frumos prin lume ca şi printr-un blând şipotit de izvor cristalin
ce astâmpără setea existenţei
cântăm prin vocea lui dumnezeu bunul
noi, oamenii suntem fiinţele cele mai frumoase.
Deşi ne jucăm ca proştii de-a războaiele în mod nejustificat de copilareşte
în inima noastră sunt ascunse năzuinţe celeste dar şi potenţiale miraculoase.
Se pare că preferam somnul dimineţilor târzi de duminică,
semiamorţeala zilelor de august
nici dormind calumea, nici treji aşa cum se cade.

Toamnă toamnă!
scutură-ne frunzele în ploi maiestre ruginii
acoperă cu pânză vie natura ca un val premergător visatelor zăpezi
picură-ne din nou şuvoi de viaţă prin moartea frunzelor de mesteacăn
trage-ne de urechi în mod blând, dar ferm
dragă toamnă blândă
te iubesc
eşti prietena mea bună.

Mihai Corui, prietenul nostru