Prima zi de
şcoală am întâmpinat-o cu sufletul plin de emotie, de dor. Părinţii
nu mă puteau însoţii, dar n-am rămas singur. Urma să întâlnesc fiinţa dragă mie
care îmi dă mult curaj să pot birui în viaţă.
Am simţit prezenţa ei asemenea unei
făclii care-mi inunda inima. Glasul ei blând ca şi al unei privighetori mă
făcea să mă simt ca într-un basm.
Mâna ei caldă m-a condus în mijlocul
colegilor dar eu mă simţeam pe alt tărâm din care nu voiam să revin. Larma din
curtea şcolii mi-a întrerupt visul. Atmosfera din curtea şcolii mi-a adus
aminte lectura plăcută din vacanţă: ,,Cuore - inimă de copil”.
M-am bucurat mult când mi-am văzut
colegii sănătoşi.
Eram emoţionat să o văd pe Silvia în
clasa mea. Prezenţa ei degajă multă căldură, pace, linişte. Când ne-a invitat
la o prăjitură m-a bucurat mult ideea pentru că se prelungea momentul
întâlnirii noastre. Când a sosit momentul despărţirii m-am întristat puţin
pentru ca au trecut prea repede clipele frumoase. Acum, după ce am vorbit cu
mama, sunt din nou vesel pentru că ea mi-a spus că „niciodată clipele frumoase
nu dispar ci rămân în vistieria sufletului nostru de unde nu ni le poate lua
nimeni”.
Serafim Hancu,
cls. a V-a A
