miercuri, 12 ianuarie 2011

Daco - getii


          Dacii, situati la nord de Dunare in zona Carpatilor si Transilvaniei sunt primii oameni denumiti de pe teritoriul actual al Romaniei. Ei sunt mentionati pentru prima data in scrierile antice grecesti de catre Herodot (Istorii, cartea 4 XCIII “Getii sunt cei mai nobili si cei mai drepti dintre toate triburile tracice”).
Cultura:
Conform descoperirilor arheologice, leaganul culturii dacice este considerat a fie la nord de Dunare spre muntii caprpati, in provincia numita azi Muntenia. Aceasta este indentificata ca o evolutie a epocii de fier dintr-o ramura a culturilor din Basarabia.
Bratarile de aur dacice gasite de catre arheologi  descriu un sens cultural si estetic al dacilor. Acestea au gost realizate din minereu de aur amestecat cu cantitati foarte mici de argint, folosind tehnici considerate de arheologi foarte avansate tehnologic pentru acea perioada de timp.
 Societatea:
Dacii erau impartiti in doua clase: aristocratii (tarabostes) si oamenii liberi (comati). Numai membrii aristocratiei aveau dreptul de a-si acoperi capul cu o palarie de fetru, lucru care ii deosebea de oamenii liberi. Clasa a doua cuprindea rangurile de soldati si artizani au fost numiti capillati (in Latina). Aparitia si imbracamintea lor poate fi observata pe Columna lui Traian.
         Dacii au dezvoltat “murus dacius”, o metoda caracteristica de constructie a zidurilor, in care se construiau 2 ziduri diferite situate la 5-10 metri unul de celalalt, conastruite din blocuri sculpate de piatra, fara mortar. Spatiul era apoi umplut cu un amestec de pamant si pietre si solidificat cu grinzi de lemn. Aceasta metoda de constructie este folosita la majoritatea oraselor lor fortificate, cum ar fi capitala lor, Sarmizegetusa (judetul Hunedoara). Gradul de dezvoltare urbana a dacilor poater fi vazuta pe Columna lui Traian si in modul in care Sarmizegetusa a fost invinsa de romani. Romanii au identificat apeductele care duceau apa capitalei pe care apoi le-au distrus si astfel au pus capat lungului asediu de la Sarmizegetusa.
 Religia:
In “Istoria” de Herodot este relatata povestea lui Zamolxis. Dacii credeau in nemurirea sifletului si moartea era privita ca o simpla schimbare a locului unde locuiau. De asemenea, preotul sef avea o pozitie proeminenta in societate, repredentand-ul pe Zamolxis, zeul supreme al credintei lor (numit de unii si Gebeleizis).
          Pe langa Zamolxis, dacii credeau si in alte zeitati precum Gebeleizis, un zeu al fulgerului si furtunii. Acesta era reprezentat ca un om aratos si isi facea simtita prezenta prin fulgere si tunete. Cand era o furtuna cu fulgere si tunete , dacii obisnuiau sa traga cu sageti spre cer, pentru a-l alunga pe Gebeleizis. Candva mai tarziu, gebeleizis a devenit una cu Zamolxis pentru majoritatea dacilor.
 Ocupatii:
Principalele ocupatii ale dacilor erau agricultura, apicultura, viticulture, cresterea animalelor, ceramica si prelucrarea metalelor. De asemena, ai au lucrat la minele de aur si de argint din Transilvania. Dacii desfasurau o activitatea comerciala considerabila in exteriorul granitelor, indicate de numarul de monede staine gasite in tara.
          Primele monede produse de daci au dost imitatii ale monedelor de argint a regilor maceonieni Filip II si Alexandru cel mare. In secolul I i.Hr dacii auinlocuit aceste monede cu denarii de argint ai Imperiului Roman (atat bani oficiali de la roma cat si imitatii locale).
Bibliografie: 
Gelu Oltean, Gimn. "Dacia"