Din cerul cenuşiu iarna ninge cu ochi mari peste ţara acoperiă cu dimie.
Pomii, în câteva clipe au fost unşi cu lapte dorind să se contopească într-un
dans ceresc. Am întins mâna, iar fulgul de zăpadă cobora lin, cu ochi mari şi
se aşeză în palma mea. L-am strâns la piept şi el s-a alăturat lacrimilor unui
pui de brad mândru şi semeţ care părăsea codrul. Pentru ultima dată privi crengile
confraţilor săi printre steluţele argintii. În jurul său vor veni copilaşi
zglobii şi-l vor îmbrăca în flăcări aurii de poleială. Veselia copiilor a
alungat şi ultima lacrimă a bradului. În semn de mulţumire el le-a şoptit:
,, Oriunde este pace poţi fi fericit”
Justiniana Hancu, cls. a V-a A
