Odată, un călugăr zen trecea printr-o pădure. Dintr-o dată el și-a dat seama că este urmărit de un tigru, așa că a început să alerge. Alergarea unui călugăr zen nu seamănă însă cu cea a unui om obișnuit. El nu se grăbea niciodată. Alergarea lui este lină, virgula, armonioasă, o desfătare pentru el. Nici gândurile care îi treceau prin cap călugărului nostru nu semănau cu cele ale unui om obișnuit. De fapt, el se amuza: „ dacă tigrului îi plăcea să mă urmărească, eu de ce nu m-aș distra?”
Tigrul a continuat așadar să îl urmărească, fără să-l atace însă. Brusc, călugărul a ajuns pe marginea unei prăpăstii. Ca să scape de tigru, el s-a agățat de o creangă și și-a dat drumul în gol. Surpiză însă: sub el se afla un leu, așteptându-l să dea drumul la creangă. Deasupra se afla tigrul, care s-a așezat alene la poalele copacului de care s-a agățat. Călugărul a rămas astfel suspendat între cer și pământ, cu un tigru deasupra și un leu dedesubt.
El a început să râdă. Privind mai atent, a văzut doi șoricei care rodeau la baza crengii de care era agățat. Unul era alb, iar celălalt negru. Atunci, a început să râdă și mai tare, spunându-și: “ Asta este viața. Cei doi șoricei simbolizează succesiunea zilelor și nopților, a albului cu negrul. În orice direcție aș apuca-o, la capăt mă așteaptă moartea. Aceasta este viața!” Se spune că atunci a atins elsatori, primul crâmpei de iluminare. Aceasta este viața! Nu ai de ce să-ți faci griji. Așa merg lucrurile. Oriunde te-ai duce, la capăt te așteaptă moartea. Chiar dacă nu te duci nicăieri, succesiunea zilelor și nopților tot îți scurtează existența. singura reacție corectă în această situație este râsul.
Regăsindu-și dintr-o dată starea de calm, el a început să privească în jur. Nu mai avea niciun fel de griji. Când moartea devine absolut sigură, de ce să-ți mai faci griji? Acestea nu apar decât din cauza stării de incertitudine. Când totul devine clar, grijile dispar, transformându-se în destin. De aceea, călugărul nostru și-a propus să se bucure de ultimele momente ale vieții sale. El a sesizat astfel că lângă povârnișuldeasupra căruia stătea agățat, creștea niște zmeură. A cules câteva fructe și le-a mâncat. I s-au părut mai bune ca oricând înainte. Se spune că atunci a atins el iluminarea absolută. A devenit un buddha pentru că nici chiar în pragul morții nu s-a grăbit. Încă se mai putea bucura de un fruct. Era atât de dulce! El i-a mulțumit existenței. Legenda spune că în acel moment totul a dispărut: și tigrul, și leul, și creanga, chiar și el însuși. călugărul a devenit una cu cosmosul.
Asta înseamnă că ai o răbdare absolută! Oriunde te-ai afla, bucură-te de cea ce îți oferă prezentul și nu cere nimic de la viitor. Nu fă proiecții; bucură-te de clipa prezentă și vei cunoaște marea satisfacție. O data cunoscută această satisfacție, nu vei mai simți nevoia să te duci altundeva. Oriunde te-ai afla, te simți una cu marele ocean, cu universul.
Mihai Corui
