Stanca*

Vreau sa cred ca prietenia e pe veci,

Ca exista „cei mai buni prieteni pentru totdeauna”,

Dar de unde sa cred, daca şi cei mai buni prieteni

Intr-o secunda ne pot pune la perete.

Prietenii sunt stanca de neclintit

Si tot ei ajung sa ne impinga, la vale, in asfintit.

Multe ganganii sub ea s-au ascuns,

Niciodata nu am sters-o indeajuns.

Mereu a ramas o pata nestearsa,

Nestiind prietenia noastra sa o pretuiasca.

Ei nu au spus totul pe fata,

Afland apoi, ni s-a facut greata.

Prietenii sunt cei care fac totul pentru noi,

Dar tot ei sunt cei care incep intre noi un razboi.

Cu o vorba simti ca merita dragostea ta,

Iar pe la spate, stiu doar trada.
Anamaria Diana Lazar, cls. a VIII-a B
*Mentiune la Concursul de poezie si eseu pentru elevi si studenti „Serafim Duicu”