doamne
e atat de frumos
când spui iubire libera
formezi cel mai nesăbuit
pleonasm
iubirea e fluture
cum ai putea închide în cuvinte
un fluture
simt frumuseţea
de-un timp tot mai des
ochii mi se umplu de lacrimi
poezia, izvorul din care sunt alcătuit
nu mai poate fi stăvilită în minte
curge
fântâni arteziene
ţâşnesc fecund
picuri argintii vibrează cristal
diamantină spălare
în nuferi albi
bucurie
fericire amplă
sensibilitatea mi-e clătită sărat
în lacrimă
ce mai poate fi altceva?
ne atingem tâmplele
sarut în frunţi
ca eschimoşii
la naiba! arunc cuvintele cât colo
las curgerea doar
poezia nu mai e arestată
în cuvinte
ea străluceşte în
păstrăvi curcubeu
ce as putea sa mai zic?
Mihai Corui
