POVESTILE PLAJEI
E liniste… Marea arunca priviri
nisipului. Il urmareste de mult timp,
dar el sta nemiscat… e somnoros azi.
O meduza sta la mal, cantand de
bucurie ca a venit iar soarele la joaca… are un partener, desi el ar dori sa ia
cearsaful din dulap si sa meargă din nou la culcare. Un murmur de pescarus se
aude pe cer. De atata caldura, scoicile fug inspre mare, ca sa se racorească
putin… toata plaja e molesita.
Un copil a inchis marea in ochii
lui albastri… doreste sa o ia cu el acasa.
Ligia Ungur, clasa a
VII-a B
GRANITA
Este o alta zi molipsitoare, in
care atmosfera e ambientala de o liniste muta, un soare nesfarsit, o caldura
coplesitoare… parca totul e inmarmurit.
Bolta cerului e ca un ocean
nemarginit cu micute insule albe sau gri. Langa un lac cu apa de cristal,
zaresti la orizont paduri de smarald… un peisaj pitoresc. Oare e paradisul?
Peste deal, la mica distanta, dai
de un mic ocol, iar din paradisul salbatic ajungi intr-un iad, un infern de
caldura, unde stancile golase din metal si trasurile zgomotoase de fier fara
cai isi fac loc pe cararile de piatra.
Un pas mic si treci granita. Iar
mana omului isi face aparitia, punand in lumina creatia: dintr-un paradis
tropical, intr-un uniform desert de metal.
Va povestesc ce am aflat si eu
din murmurul vantului. Asa ca, va rog, uitati-va, priviti natura si nu uitati
ceea ce vedeti… incet, granita se va sterge.
Madalina
Tarsoaga, clasa a VII-a A
