Revolutia din 1848-1849 in Transilvania

Revolutia din 1848 prezinta o importanta deosebita in istoria Romaniei.Ea constituie un eveniment de cea mai mare insemnatate in evolutia societatii de la lumea feudala la cea capitalista pe intreg teritoriul tarii noastre,prilejuind afirmarea solidaritatii nationale si intarirea ideii de eliberare si unitate nationala.

            In ansamblul revolutiei romanesti,cea din Transilvania a luat proportiile cele mai mari

si a durat cel mai mult,din martie 1848 pana in august 1849.Aici miscarea maselor taranesti pentru dreptatea si libertatea sociala si nationala a cunoscut o mai mare amploare,manifestandu-se pe o durata mai lunga.Contradictiile de clasa au fost aici mult mai adanci.In plus,revolutia a avut si caracter national,intrucat iobagii erau in covarsitoarea lor majoritate romani,iar nobilii,exploatatorii si asupritorii de veacuri,erau aproape,in exclusivitate maghiari.

           Revolutia de la 1848-1849 a pus la ordinea zilei problemele fundamentale,sociale si nationale ale Transilvaniei:desfiintarea iobagiei,asigurarea liberei dezvoltari,a relatiilor capitaliste,eliberarea nationala a romanilor.Ea a fost o revolutie antifeudala,antiabsolutista,

avand un caracter burghezo-democratic.

           Ecourile izbucnirii revolutiei la Paris in 22 februarie 1848,Viena 13 martie si Pesta 15 martie au contribuit in Transilvania la declansarea unor manifestatii orasenesti la Arad,Timisoara,Oradea,Cluj,Targu-Mures,Alba-Iulia,s.a.La 18 martie sunt adoptate legile revolutiei maghiare,care introduc o serie de libertati democratice si transformari structurale

in Ungaria,dar manifesta totodata limite accentuate in ceea ce priveste problemele sociale si

nationale.Robotele si dijmele au fost desfiintate,fostii iobagi devin liberi,dar marea masa a

jelerilor era lasata mai departe la bunul plac al nobilimii.Aceasta se explica prin faptul ca forta

sociala conducatoare a revolutiei maghiare de la 1848 a fost in special nobilimea mica si mijlocie,burghezia fiind inca prea slaba aici.Desi Transilvania era populata in majoritate de romani,nobilimea liberala maghiara actiona in scopul mentinerii “unitatii statale a teritoriului

sfintei coroane ungare”.Nationalitatile din Ungaria(slavii,romanii,s.a.),nu erau recunoscute de

legile revolutiei maghiare,impunandu-li-se limba maghiara in viata publica.Mai mult decat atat legile amintite prevedeau anexarea Transilvaniei la Ungaria,impotriva vointei imensei majoritati a populatiei.”Uniunea” urma sa fie a fi votata de dieta de la Cluj,formata din  repre-

zentantii aristocratiei maghiare din Transilvania,care considerau incorporarea principatului la Ungaria ca principala problema a revolutiei,actionand in acest sens cu o deosebita precipitare,

in mod fortat.Aceasta a dus la scindarea fortelor revolutionare romane si maghiare,in fata inamicului comun:absolutismul habsburgic.

           Ideea luptei comune romano-maghiare era vie la inceput,dar ea era tot mai mult subminata de atitudinea conducerii revolutiei maghiare fata de problema nationala.Deosebit de puternica era ideea unirii tuturor romanilor intr-un singur stat,idee generata de intreaga dezvoltare social-economica si culturala anterioara.Unii dintre carturarii transilvaneni stabiliti

in principate se reintorc pe ascuns in Transilvania si mobilizeaza poporul la lupta pentru drepturile ce erau refuzate.La 24 martie profesorul Simion Barnutiu lanseaza o proclamatie in care cere recunoasterea romanilor ca natiune politica si se pronunta pentru desfiintarea iobagiei.La adunarea romano-maghiara de la Targu-Mures din 25 martie,revolutionarii romani,in frunte cu Avram Iancu si Alexandru Papiu Ilarian,pun problema eliberarii fara despagubiri din jugul iobag.O alta intrunire are loc la Cluj in 28 martie,intelectualii romani cerand inca o data drepturi pentru natiunea lor.Framantari sociale si nationale se produc indeosebi in M-tii Apuseni,in Banat,la Brasov si in alte regiuni.

          Adunarile aveau drept obiect fixarea liniei de conduita a poporului roman in noile imprejurari istorice;ele se desfasurau paralel cu puternice miscari taranesti pentru pamant si libertate.Puternica presiune a maselor populare,tendinta intelectualitatii romanesti de a realiza

o unitate a poporului roman a determinat convocarea primei adunari de la Blaj la 30 aprilie.Chemarea lui Aron Pumnul,copiata de studentii din Blaj,in ciuda oprelistilor si a piedicilor puse de autoritati,a fost larg raspandita in satele Transilvaniei,unde tinerii intelectuali le vorbeau taranilor despre libertate,despre puterea nationalitatii romanesti.Vorbele lor au gasit un profund ecou:”Noi-declarau locuitorii-de ne-or frige,de ne-or fierbe,de-am sti ca ne-am poptopi cu toti acolo,tot am mere pe ziua pusa la Blaj cu satu”.

         Adunarea,la care a participat,prin reprezentantii sai “o natiune intreaga”,era o adevarata

Adunare nationala.Cei peste 4 000 de tarani adunati la Blaj din toate partile Transilvaniei,ascultand cu evlavie cuvintele tribunilor lor,exprimau cu hotarare:”Iobagi,ne juram,mai mult nu vom fi,ori vor sterge domnii iobagia,ori nu…Serbi nu vrem sa mai fim,mai bucuros vom muri”.

         Venirea lui Iancu si Buteanu in fruntea muntenilor,a motilor a starnit in multime un entuziasm de nedescris.Prezenta lui Iancu,dupa expresia lui Baritiu,a conferit adunarii “maretia de sarbatoare si de lupta”,tribunul deja “era al intregului popor rasculat din Transilvania”.Acest contact si aceasta fuziune intre conducatori si popor aveau sa dea forta revolutiei de la 1848 din Transilvania si sa se manifeste mai puternic la cea de-a doua adunare de la Blaj,din 3-15 mai 1848.Cei peste 40 000 de oameni de pe campia Blajului,prin forta,dar si prin spiritul de ordine si intelepciunea ce le-au dovedit,au impresionat adanc pe contemporani,romani sau straini.”Asa ceva –noteaza Meszaros Karoly-n-a prea vazut vreodata Europa”.In acelasi sens,generalul Schurter,reprezentantul armatei austriece,marturiseste ca “o adunare de popor atat de numeros,care sa fie condus in atata liniste,sa dovedeasca atata cultura,atata superioritate,atat entuziasm nobil” nu mai vazuse in toata Europa.Nicolae Balcescu inchina un adevarat imn zilei de 15 mai 1848 considerata “zi de lumina,de libertate si de marire romana”,cand un “popor intreg”,raspunzand celora ce vorbeau de unirea cu Ungaria,declara :”Noi vrem sa ne unim cu Tara”.Balcescu subliniaza ca revolutionarii din Tara Romaneasca “crezura ca trebuie a urma dupa pilda ardelenilor”.

            La adunarea de la Lugoj(3-5 mai) si la congresul bisericesc de la Timisoara,reprezentantii romanilor banateni au formulat revendicari asemanatoare cu cele de la Blaj,in vederea ridicarii sociale si a participarii romanilor la viata publica.Colaborarea permanenta intre revolutionarii din cele 3 tari romane avea ca obiectiv coordonarea si impletirea actiunilor revolutionare din Carpati.Cele 2 deputatiuni alese la Blaj au fost impiedicate in indeplinirea misiunii lor,comitetul permanent a fost dizolvat,iar la 29 mai 1848 dieta reactionara de la Cluj a incuviintat anexarea Transilvaniei la Ungaria,sfidand hotararile reprezentantilor celei mai numeroase si mai vechi natiuni,intruniti pe Campia Libertatii.Cateva zile mai tarziu,”uniunea” a fost sanctionata si de imparat.

          La indemnul lui Balcescu,A.T. Laurian initiaza tratative cu reprezentantii guvernului de la Pesta,dar fara rezultat.

       In cursul lunii septembrie,din nou,Campia Libertatii de la Blaj e martora unor acte si fapte memorabile inscrise cu litere de aur si de foc in analele istoriei poporului roman.Daca adunarea din 15 mai poate fi socotita adunarea eliberarii nationale si sociale a poporului roman,cea din septembrie,la care au participat circa 60 000 de oameni,este cea a organizarii rezistentei sale armate.Nucleul principal era alcatuit din oastea motilor,de sub conducerea lui Avram Iancu,care spunea:”Uitati-va pe camp romanilor,santem multi ca cucuruzul brazilor.Santem multi si tari,ca Dumnezeu e cu noi”.”Noi suntem oamenii libertatii.Pentru aceasta s-au rasculat,au varsat sange si sant gata a mai varsa inca,pana mai exista un roman”.

Este cuprinsa aici o intreaga conceptie,rod al experientei istorice a intregului popor roman,pentru care libertatea a fost sensul existentei.

              La 16-28 decembrie 1848,adunarea de la Sibiu a fruntasilor romani reinnoieste protestul contra “üniunii”.Trupele revolutionare maghiare,sub conducerea generalului Iosif Bem,revolutionar polonez,au reusit sa opreasca inaintarea armatei imperiale,eliberand treptat Transilvania,pana in martie 1849.

            In primavara anului 1849,Avram Iancu a incercat sa se apropie de Kossuth,tratativele fiind purtate in M-tii Apuseni prind deputatul din Bihor in Parlamentul de la Pesta,Ioan Dragos:Abrudul a fost atacat de un detasament maghiar condus de Hatvany,iar revolutionarul roman Ion Buteanu a fost prins si spanzurat.Cruzimile nemesinii intreceau orice limita,Ioan Dragos si-a pierdut viata si alti fruntasi.Conducerea revolutiei maghiare in frunte cu Kossuth continua sa apere interesele nobilimii liberale,refuzand acordarea drepturilor nationale.La 14 iulie 1849 a fost semnat la Seghedin,de catre Balcescu,Bolliac si Kossuth,dupa lungi si greoaie tratative,proiectul de pacificare romano-ungar,care cuprindea in 18 puncte,declaratia de principiu asupra asigurarii drepturilor nationale minimale ale romanilor,colaborarii politice revolutionare romano-maghiare si prevederi referitoare la organizarea armatei revolutionare romanesti,ce urma sa lupte alaturi de maghiari,impotriva armatelor contrarevolutionare imperiale si tariste.La 28 iulie au fost recunoscute drepturile nationale ale romanilor si slavilor din Ungaria.

           Armata revolutionara de sub comanda generalului Bem a fost infranta langa Sighisoara,la Albesti,unde a cazut si poetul revolutionar maghiar Petofi Sandor.In urma capitularii unor generali si ca urmare a superioritatii militare a fortelor contrarevolutionare,interventioniste,armistitiul de la Siria,in apropierea Aradului(13 august 1849) a marcat infrangerea revolutiei.Cauzele acestei infrangeri rezida in dezbinarea fortelor romane si maghiare,precum si in interventia externa contrarevolutionara,conjugata,habsburgica si tarista.

         Revolutia burghezo-democratica din 1848-1849 nu a rezolvat problemele nationale si sociale din Transilvania,dar desfiintarea iobagiei nu a mai putut fi anulata,a ridicat probleme sociale si nationale asemanatoare in cele 3 tari romane,inlaturarea iobagiei,dezvoltarea noilor forte sociale,asigurarea libertatii nationale,a independentei si unitatii;a fost o componenta importanta a revolutiei democratice europene.

        Datorita infrangerii revolutiei de catre reactiunea interna si interventia imperiilor vecine,programul revolutionar de la 1848 se va infaptui treptat intr-un mod specific si intr-o perioada indelungata.

BIBLIOGRAFIE:

N.Adaniloaie,Dan Berindei, Revolutia de la 1848 in Tarile Romane(Culegere de studii)-Istoria Romaniei(Compendiu)

Stefan Pascu,Victor Cherestesiu, Revolutia de la 1848-1849 din Transilvania

http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Revoluţia_de_la_1848_în_Transilvania

Lazar Dragos, Clasa a VII-a B