Cu câtă plăcere îmi aduc aminte de
clipele blânde şi pline de duioşie petrecute alături de mama mea.
Este
o fire sensibilă, plină de dragoste şi blândeţe. Este foarte iertătoare şi are
un suflet de aur.
Îmi
aduc aminte cum într-o zi de iarnă, m-am dus împreună cu un grup de copii la
săniuş. Ne simţeam aşa de bine încât nu ne-am dat seama cât de repede trece
timpul. Dar la un moment dat, mi-am dat seama că afară este seara. Aveam doar
cinci anişori, aşa că m-am panicat. Deodată se auzi un zgomot dintr-un tufiş.
M-am speriat îngrozitor şi am strigat după ajutor. ,,Creatura’’din spatele
tufişului a lut-o la goană. S-a dovedit a fi un iepure. La capătul străzii am
văzut o lumină. M-am bucurat foarte tare când am văzut că era mama mea.
Ajunşi
acasă, am promis că nu voi mai face niciodată aşa ceva, iar ea mi-a zâmbit cu
bunătate. În noaptea aceea, nu mi-am găsit liniştea decât în pieptul mamei.
Serafim Hancu, cls. a V-a A
