A ieşit soarele anunţând ziua
mult aşteptată.
Eu, vitoarea Contesă Catherine de Monte Cristo m-am trezit dis-de-dimineaţă
şi am început pregătirile. Eram foarte bucuroasă, fiindcă mă căsătoream cu
Contele de Monte Cristo din dragoste, fără să fiu influenţată de aspectele
politice( sau cel putin asa credeam).
Rochia a fost strâmtă peste corp. Peste rochie, deasupra
şoldului, am purtat un brâu, legat în faţă. Mânecile au fost strâmte până la
încheietură, iar pe deasupra a mai existat o a doua mânecă, evazată începând de
la cot, cu partea cea mai lungă ajungând până la nivelul la care se termina
rochia. Am ales culoarea albastră, fiind simbolul purităţii.
După nici trei ore calul şi trăsura frumos împodobtă cu
ierburi proaspete si flori de camp şi contele îmbrăcat într-o tunică cu broderie de pietre
preţioase, au sosit.
Nu a lipsit nici buchetul legat cu panglici şi multe
noduri.
Banchetul clasic s-a ţinut într-un salon mare cu şeminee
deschise. Mesele lungi nu erau lipsite de lumânările mari, farfurile şi
paharele din lemn, căni cu vin şi bere sau o băutură din apă şi miere. Pentru
invitaţii de vază a fost folosit aurul.
Ornarea meselor a fost făcută cu boluri, cu flori şi
ierburi uscate şi fructe şi alune de pădure.
Nu au lipsit jongleriile, cântăreţii ambulanţi şi alţi
animatori.
La momentul tortului musafirii au adus prăjituri de mici
dimensiuni care au fost aranjate unele peste celelalte. Eu şi contele ne-am
sărutat deasupra aranjamentului fără să îl demolăm, însemnând noroc şi
prosperiate în căsătorie. Tortul a fost tăiat cu o sabie medievală.
Eu, Contesa Catherine de Monte Cristo şi Contele de Monte
Cristo am trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi.
HANCU
JUSTINIANA,CLASA
a VI-a A
