Am primit o
invitatie sub forma unui pergament legat la mijloc cu o panglica albastra. In
aceasta invitatie ,contele Chanou m-a chemat la nunta fiului lor, la Castelul
Seliman, pe data de 12.10.1614.
Desigur, am acceptat cu placere.
Cand venise ziua
nuntii,m-am decis sa port o rochie lunga argintie iar apoi am pornit spre
castel.Cand am ajuns ,in stanga castelului era un domn care m-a condus in
castel.Aici se aflau o gramada de ornamente.In loc de vaze cu flori erau
dovleci scobiti pe dinauntru.Perdelele erau inchise la culoare.Deasupra erau
legati pe o sfoara multi usturoi.Pe masa se
aflau bolurile cu flori si cu
ierburi uscate ,fructe si alune de padure.
Mai intai am mers
la o catedrala pentru a face ceremonia religioasa.Acolo, cei doi se dusera in
fata.Parintele a spus cateva cuvinte, iar apoi fiecare si-au legat o sfoara pe
deget, in loc de verighete. Totul avea o semnificatie!
Apoi ne-am indreptat spre castel.Cum am ajuns ne-am asezat la
masa si i-am asteptat pe cei care ne serveau. Am mancat carne,branzeturi
,fructe si multe placinte umplute cu carne,branza si verdeturi .Vinul curgea
din belsug si defereca limbile.
Tinuta miresei era
formata dintr-o rochie albastra de catifea cu maneci foarte largi pana la cot.
Costumul mirelui
era format dintr-o haina lunga pana la genunchi si ornate cu o broderie cu fire
aurii de culoare neagra.
Coafura miresei era
foarte sofisticata cu perle si flori.Voalul era de culoarea rochiei brodat cu
fire aurii.Machiajul nu era foarte strident.
La sfarsitul nuntii mirele si mireasa dadeau tonul la dans. La
moda era mai ales polka, dar se dansau si menuete, sau alte dansuri specifice Evului Mediu.
Bianca Badoi, cls. a VI-a B
