Ecourile izbucnirii revolutiei la Paris ( 22
februarie ), Viena ( 13 martie ), si Pesta ( 15
martie ) au contribuit, in Transilvania, la declansare unor manifestatii
orasenesti la Arad, Timisoara, Cluj, Targu-Mures, Alba-Iulia s.a.
La 18 martie sunt adoptate legile
revolutiei maghiare, care introduc o serie de libertati democratice si
transformari structurale in Ungaria, dar manifesta totodata limite accentuate
in ceea ce priveste problemele sociale si nationale. Desi Transilvania era
populata in majoritate covarsitoare de romani, nobilimea liberala maghiara
actiona in scopul mentinerii “unitatii statale a teritoriului sfintei coroane”.
Nationalitatile din Ungaria (slavii, romanii s.a.) nu erau recunoscute de
legile revolutiei maghiare, impunandu-li-se limba maghiara in viata publica.
Mai mult decat atat, legile amintite prevedeau anexarea Transilvaniei la
Ungaria, impotriva vointei imensei majoritati a populatiei. “Uniunea” urma sa
fie votata de dieta de la Cluj, formata din reprezentantii aristrocratiei
maghiare din Transilvania, care considerau incorporarea principatului la
Ungaria ca principala problema a revolutiei, actionand, in acest sens, cu o
deosebita precipitare, in mod fortat. Aceasta nu a facut decat sa scindeze
fortele revolutionare romane si maghiare, in fata inamicului comun: absolutismul habsburgic. Intarzierea
aplicarii,in Transilvania, a unora dintre legile revolutionare din martie,
mentinerea vechiului aparat de stat nobiliar, au contribuit, de asemenea, la
instrainarea celei mai mari parti a maselor populare din Transilvania de
revolutia maghiara. Deosebit de puternica era ideea unirii tuturor romanilor
intr-un singur stat , idee generata de intreaga dezvoltare social-economica si
culturala anterioara. Unii dintre carturarii transilvaneni stabiliti in
principate se reintorc pe ascuns in Transilvania si mobilizeaza poporul la
lupta pentru drepturile ce-i fusesera refuzate. La 24 martie, profesorul Simion
Barnutiu lanseaza o proclamatie in care cere recunoasterea romanilor ca natiune
politica si se pronunta pentru desfiintarea iobagiei. La adunarea
romano-maghiara de la Targu-Mures, din 25 martie, revolutionarii romani in
frunte cu Avram Iancu si Al. Papu-Ilarian pun problema eliberarii fara
despagubiri din jugul iobag. Framantari sociale si nationale se produc
indeosebi in Muntii Apuseni, in Banat, la Brasov si in alte regiuni.
In partile din vest (Banat, Crisana,
Maramures), satisfacerea partiala a revendicarilor taranesti a pus in miscare o
mare parte a taranimii romane si maghiare.Jelerii insa continuau si aici a
ramane intr-o situatie grea; din aceasta cauza, in comitatele Bihor, Arad, Cars,
Satmar se produc miscari taranesti – ocupari de mosii, fanete, paduri etc.
In principatul Transilvaniei, robotele
nu erau inca desfiintate: legile in acest sens au intarziat cateva luni dupa
izbucnirea revolutiei, iar aplicarea lor a fost amanata si mai mult. Miscari de
proportie au avut loc in jurul Clujului, Tarnavelor, in Alba, printre secui,
iar cu o intensitate mai mare – in Muntii Apuseni (Vidra, Campeni), unde
activau revolutionari neinfricati. Autoritatile trec la represiuni, introduc “statariul”
– un fel de stare de asediu, cu instante speciale, avand posibilitatea
condamnarii la moarte si a executarii ei immediate. Revolutionarii romani sunt
fie arestati, fie indeaproape supravegheati.
Bibliografie:
1. Apostol Stan, ,, Revoluţia română de la 1848’’ , Editura Politică, 1987
2. Constantin C. Giurescu, ,, Istoria românilor’’, Editura All, 2008
Horatiu Mailat, cls. a VII-a B
