TOAMNA PALIDA
E o zi friguroasa de toamna.
Bruma cea argintie parca cristalizeaza plantele. Ceata cea grea se ridica incet,
dintre copaci.
Priviti! Totul in jur are o
culoare stearsa, de galben pal. Trunchiurile masive ale copacilor batrani au
amortit in aceeasi culoare: cenusiu-inchis. Pasarile au plecat… ele cred ca e
prea frig. Veveritele, roscatele, s-au ascuns deja in scorburi. Frunzele de tot
felul spun adio parintelui care le-a crescut si-si dau ultima suflare.
Vai, totul a adormit! Toamna pare
un tablou palid, pictat in culori pastelate.
Ilinca Tarnavean, clasa
a V-a B
TOAMNA IN PADURE
Este toamna. Frunzele aurii au
inceput sa cada.
Ana, impreuna cu mama sa, au mers
in padure sa adune frunze. Acolo, padurea parca era un curcubeu de culori.
Indiferent unde se uita, Ana vedea doar frunze care erau maro, rosii, galbene,
portocalii. Dar iarba cea verde din vara nu mai era. Frunzele toamnei au
acoperit-o.
Dupa ce au adunat frunze, Ana si
mama ei au mers la lac. Acesta parea un centru sclipitor al padurii. Pe apa
cristalina, copila a asezat niste frunze. Cand a ajuns acasa, a tinut sa
povesteasca tuturor cum arata padurea toamna: ea este un loc de basm, unde
parca s-ar termina curcubeul.
Teodora
Feier, clasa a V-a B
TOAMNA
FERMECATA
Ma plimbam printre copacii
ruginii ai unei paduri.
Parca totul era acoperit de o
patura de frunze. Erau multe culori de toamna: galben, maro, portocaliu si
ici-colo verde. Ultimele pasari isi începeau calatoria spre alte tari, cu
soare. Natura isi dezlantuia puterile, iar vantul batea, parca, a pustietate.
Dar minunatul peisaj din jur te invaluia si voia sa fie cu tine. Arborii goi,
fara frunze, te adaposteau de vajaitul vantului.
Spre sfarsitul zilei, am pornit
spre capatul padurii. Soarele apunea, scaldat parca in crengile copacilor,
imprumutandu-si culorile de la frunze. Iar eu il priveam fermecata…
Teodora
Muresan, clasa a V-a B
TAINA
TOAMNEI
Era o zi frumoasa de toamna…
Ma plimbam prin pădure… cand,
dintr-o data, am observat o schimbare semnificativa. Culorile padurii erau cu
totul si cu totul altele. In loc sa fie totul verde si plin de viata, era doar
maro, galbui, gri, urat si umed. Dar si acest tablou avea frumusetea lui
aparte. Culorile acelea interesante, care iti atrag atentia orice ai face m-au
impresionat si m-au invatat sa nu judec o carte dupa coperta.
Va doresc sa descifrati si voi
aceasta taina a toamnei!
Alex
Pop, clasa a V-a B
O
TOAMNĂ… DE GROAZA
Intr-o dimineata, eu si cu
prietenii mei ne gandisem sa plecam intr-o drumetie. Alesesem multe locuri, dar
niciunul de aventura, cand aud:
- Padurea dinspre cimitir! spuse
Valentin, uimit pana si el de ideea pe care ne-a dat-o.
Cand am ajuns, frunzele erau de toate
culorile: verzi, maro, rosii, galbene. Vantul batea cu o putere mare si statea
sa ploua. Un tunet a lovit copacul, iar noi am luat-o la goana. Padurea
fermecata, infricosatoare, innegrita de spaima noastra, alerga dupa noi.
O creanga imi loveste piciorul,
iar eu cad si ma lovesc la cot.
- Nuuu! se auzea din camera mea.
Ma dau jos din pat si ma uit in
oglinda: stiam ca e un vis, dar de ce-mi sangera cotul?
Raspunsul era in acea padure. Si
nimeni nu va sti adevarul.
Casian
Petricu, clasa a V-a B
