Etichete
- Activități
- Admitere liceu
- Anti Bullying
- Asociatia Parintilor
- Colaborari
- Compuneri
- Concursuri
- Consilierea parintilor
- Consiliul elevilor
- Contact
- Creatii
- Departamentul Financiar- documente utile
- Dezvoltare personala
- Divertisment
- Documente
- Evaluare Nationala
- Evenimente
- Excursii scolare
- Formulare excursii scolare
- Info Scoala
- Inscriere in invatamantul primar
- Instrucțiuni teste Covid
- Manuale digitale
- Materiale didactice
- monden
- Ne mândrim cu ei!
- Orar
- Psihologie
- Referate
- Regulament De Ordine Interioara
- Săptămâna Verde
- Structura anului scolar
- Zilele Şcolii
Pagini
sâmbătă, 31 martie 2012
Concursul de lectură „Pliculeţul cu poveşti”
Cartea este hrana si bucuria sufletului. Aşa cum nu am putea respira
fără aer, fără cărţi nu ne-am putea dezvolta spiritual.
Copilul,
la această vârsta, îşi alege modelele dintre personajele de basm şi tot acum
începe să facă distincţia între bine şi rău, să se bucure alături de
personajele pozitive ale poveştilor .
Le
spunem copiilor că atunci când citesc o poveste sau o poezie să nu se limiteze
doar la cuvântul scris, ci să-şi imagineze personajele sau peisajele.
Le
spunem să “respire” aerul din poeziile citite, să sufere sau să se bucure
alături de personajele preferate. Le spunem să-şi imagineze râul cristalin,
florile multicolore, grădinile
fermecate. Le spunem să “audă” şoapta vântului din poezii, murmurul apelor,
zborul insectelor.
Pot
să-şi imagineze orice poveste sau poezie citită ca pe o pădure fermecată, în
care sunt protejaţi de zâne, regine, regi şi feţi-frumoşi.
Doar
“trăind” ceea ce ce citeşti ajungi să înţelegi şi să te îndrăgosteşti de
cuvântul scris.
Astfel
se vor dezvolta trăsăturile minunate ale personalităţii şi caracterului lor şi
vor deveni cu adevărat o “noua generaţie”.
Sub
aspectul acestor argumente mi-am propus să-i îndemn pe elevii mei să iubească
cititul, organizând un concurs lunar intitulat „Pliculeţul cu poveşti”, în colaborare cu biblioteca şcolii.
Fiecare s-a
străduit să acumuleze un număr mare de lecturi citite, iar câştigătoarea
acestei ediţii a fost eleva Pop Diana cu peste 100 de lecturi. O felicităm
aşadar, iar celorlalţi le urăm mult succes!
Totodată îi mulţumim şi doamnei bibliotecar Victoria
Oltean pentru implicarea în proiectul clasei noastre.
Înv. Simona Suciu
vineri, 30 martie 2012
adevărul nu poate fi rostit în cuvinte
Mihai Corui
dacă îl rostești el devine neadevăr
buzele mele scapă tăceri incomesurabile
inorogi sidefii pasc pădurea prin ramuri
cercuri apoase tremură stelele-n lac
ca o mantie împărătească
prin papura nopții
e atâta liniște încât
aud inima-mi haiduc cum bate bezmetic
ca o tobă nebună
ce prevestește războiul lumilor
dinspre cețurile albe
săgeți încordate zbârnăie
cerul negru incins ca o smoală
miros înțepător de cai și blănuri ude
cuțite ferme strălucesc metalic prin umbre
cucuveaua sparge noaptea
ploaia lovește toboșar pălăriile mari de leurdă
la unison cu inima mea
ah
sânge sărat
împroșcă spasmodic cămașa
prin ploaia albastră
calul îmi poartă năluca
în copite
florile nopții-mi brăzdează
parfumuri subtile
prin carne
încă odată
m-adapă
Mihai Corui
fiinţei \ being
văd
ai un giuvaer în inimă
suntem ceea ce oglindim în lacurile celorlalţi
uite
văd un ghiocel în argintul din minele mele
ar cam fi timpul să vezi şi tu
cât de frumoasă eşti
eu doar
îţi expir călduţ
cuvintele
viaţa oglinzii e scurtă
doar o încreţire a cozii ochiului
un fâl-fâl din gene
o dată
de două ori
de câte ori trebuie
you have a gem in your heart
which are mirrored in other lakes
look
I see a snowdrop in my silver mines
it's about time for you to see
how beautiful you are
I just
exhale warm
words
mirror life is short
only a tail folded eye
a blink of genes
once
twice
how many times it takes
Mihai Corui
joi, 29 martie 2012
Marea călătorie spre primăvară
S-a dus, în sfârșit,
frigul și primăvara își
revarsă iar, în valuri, căldura mângâietoare. Mantia de lumină a zilei s-a
mărit, iar vălul întunecat al nopții s-a scurtat.
Vântul adie ușor, alintând pământul pe umerii căruia
s-a așternut deja un covor subțire
de verdeață.
Ici-colo, zâna primăverii și-a
risipit comoara de smaralde peste ramurile goale ale copacilor, pavoazând scena
pentru concertul păsărilor călătoare, întoarse acasă. Mugurașii,
dezmierdați de căldura blândă a soarelui, se
trezesc la viață.
Întreaga natură e astfel în sărbătoare. Undeva,
la o margine de pădure, un ghiocel mic și plăpând și-a
înălțat privirea cutezătoare de sub zăpadă. Era
alb, mic, dar părea foarte curajos. O rază de soare, singura care pătrundea în
colțul acela de natură, așteptând
de multe zile venirea ghiocelului, l-a întrebat:
- De unde vii, ghiocelule? Te aștept
de mult!
- Vin tare de departe, răspunse ghiocelul,
din adâncul pământului, un loc unde e mereu primăvară. A fost un drum lung și
anevoios, prin tunele întunecoase și peșteri
friguroase. Dar iată-mă întors la suprafața pământului, în
lumina soarelui.
- Sunt foarte fericită că ai ajuns cu
bine! exclamă raza soarelui.
- Și eu, dar acum
sunt tare obosit. Spunând acestea, ghiocelul a și adormit,
legănat de vântul călduț.
A doua zi, ghiocelul s-a trezit mângâiat
de blândețea unei mâini. Era o fetiță
mică și gingașă. Înainte de
a-l lua din locul său, fata l-a întrebat:
- Ghiocelule drag, vrei să vii cu mine?
Te voi dărui mamei mele și o vom face fericită!
Dându-și seama că marea
sa călătorie nu se încheiase încă, ghiocelul a încuviințat,
clătinându-și ușor clopoțelul.
Și astfel, floarea
a pornit iar la drum, îndeplinindu-și menirea de a
vesti noul anotimp și de aduce bucurie în sufletul nostru,
al tuturor.
Iată cum, cu mantia plină de lumină,
primăvara împarte din pocalul ei tinerețe, voioșie
și culoare. De aceea, să ne bucurăm cu toții
de ghioceii primiți în dar de la blânda primăvară,
gândindu-ne la marea lor călătorie.
Șopterean Vanessa
Maria
Clasa a V-a B
Calatoria lui Efialte la teatru
Teatrul
era un loc de cultură dar şi de relaxare. Toţi actorii, purtau măşti pentru a
exprima mai bine stările personajelor. Un grec pe nume Efialte s-a dus să
viziteze teatrul . Lui i s-a spus că
piesa va începe la ora 18,00, şi că se va juca o singură dată, iar în această
seară era vorba despre comedia „ Broaştele”, scrisă de Aristofan.
Lui Efialte i s-a părut interesant, dar nu
ştia de ce sunt aşa puţini actori. El
a mai observat că şi sunetul era foarte bun , incat, şi daca era undeva în
spate, putea auzi cea mai mica soapta de pe scena . A doua seară a fost tot la
o piesă compusă de Aristofan, numită „Păsările” . El a vrut să meargă şi la o
tragedie a lui Eschil: „Prometeu
înlănţuit”. A stat trei zile acolo, iar
lui Efialte i s-a părut interesant a văzut,
şi a aflat lucruri noi.
Dionisos
a fost la baza inventării teatrului. Zeului vinului i se închinau procesiuni
religioase, din care au evoluat mai târziu piesele de teatru . Festivalurile de
teatru durau 10 zile pe an. La o piesă
de teatru veneau numeroşi oameni . Măştile erau foarte bine lucrate.
Teatrul
a însemnat pentru Efialte şi pentru grecii antici o adevărată şcoală. Bunele şi relele societăţii, cazurile
de conflict, exemplele de atitudine pozitivă sau negativă în faţa diferitelor
situaţii inspirate din realitate, toate ne fac să susţinem acest lucru.
Mădălina
Archiudean, cls. a V-a
B
miercuri, 28 martie 2012
marți, 27 martie 2012
luni, 26 martie 2012
duminică, 25 martie 2012
Vampires and Transylvania*
prof. Diana Pitea
*materialul este facut pentru prietenii nostri din Connecticut, interesati daca "in Transilvania exista vampiri" :))
Ii asiguram astfel ca "exista" :)) Mai mult, ii invitam aici ca "sa le facem prezentarile" :)) (nota editorului)
sâmbătă, 24 martie 2012
a V-a B sau 22 "prieteni mereu"!
Prieteni mereu, tot timpul intre noi vom fi
Fie la bine,fie la greu,noi tot mereu ne vom iubi.
Ne cunoastem de mici,multe-mpreuna am facut
Am devenit acum voinici,degeaba timpul n-am pierdut!
Vom fi prieteni tot mereu/Chiar de drumul ne va fi greu
Caci impreuna mai usor il vom urca/Asa
Plini de sperante noi vom fi/Si tot vom creste zi de zi
Pana cand visele noastre vor triumfa.
Priviti-ne acum,sigur ati fost si voi la fel
Dar noi nu vom preface-n scrum increderea-n marele tel.
Ani vor trece in zbor,toti ne veti spune c-am crescut
Dar sufletele prea usor nu ni le-nchideti intr-un scut!
Poate cantr-o zi,va veti dai seama ca-i etern
Gandul ca,fie ce o fi,important este sa fii demn!
Daca vom reusi,s-aducem lumii ceva bun
Fie si-un zambet intr-o zi,n-am fost degeaba pe-acest drum!
Fie la bine,fie la greu,noi tot mereu ne vom iubi.
Ne cunoastem de mici,multe-mpreuna am facut
Am devenit acum voinici,degeaba timpul n-am pierdut!
Vom fi prieteni tot mereu/Chiar de drumul ne va fi greu
Caci impreuna mai usor il vom urca/Asa
Plini de sperante noi vom fi/Si tot vom creste zi de zi
Pana cand visele noastre vor triumfa.
Priviti-ne acum,sigur ati fost si voi la fel
Dar noi nu vom preface-n scrum increderea-n marele tel.
Ani vor trece in zbor,toti ne veti spune c-am crescut
Dar sufletele prea usor nu ni le-nchideti intr-un scut!
Poate cantr-o zi,va veti dai seama ca-i etern
Gandul ca,fie ce o fi,important este sa fii demn!
Daca vom reusi,s-aducem lumii ceva bun
Fie si-un zambet intr-o zi,n-am fost degeaba pe-acest drum!
Scântei de primăvară
Era prima zi de primăvară… Soarele
strălucea amăgitor, iar natura se trezea încet-încet la viață.
Toți cei din lumea celor care nu cuvântă
erau voioși. Sus, rândunelele valsau pe cerul de
azur. Jos, ghioceii răsăreau unul câte unul de sub plapuma protectoare a
zăpezii, scuturându-și floarea înviorată și
împrăștiind stropi de rouă. Toată natura
doinea, acompaniată de susurul izvorului. Totul era în sărbătoare. Toți,
cu excepția unui gândăcel…
Văzând umbra de tristețe,
soarele atotputernic îl întrebă:
- De ce ești trist,
gândăcelule? Nu te bucuri de venirea primăverii?
Privind în sus, spre lumina orbitoare,
gândăcelul a răspuns sfios:
- Da, a venit primăvara și
toate viețuitoarele se bucură, deoarece ele
creează această atmosferă de basm. Pe când eu, eu nu am făcut nimic… și
nu fac nimic… De când primăvara și-a făcut iar
simțită prezența, toată lumea
mă ocolește. Chiar și zânele,
prietenele mele, muncesc de zor la plantarea florilor. M-am oferit și
eu să le ajut, dar nu m-au lăsat…
- Micule prieten, eu cred că nu trebuie
să fii trist. Rolul tău pe acest pământ e altul, iar dacă nu îl cunoști
încă, îl vei descoperi în curând!
Cu ochii mari, gândăcelul ascultă
răspunsul soarelui și, nerăbdător, întrebă:
- Spune-mi, te rog, care e talentul meu?
Dezmierdându-l cu o rază, soarele îi șopti:
- Tu, gândăcelule, ești
unul dintre puținele făpturi care au darul de a face
copiii fericiți. Știi bine, eu, de
aici, de sus, văd totul. Eu văd scânteile din ochii copiilor atunci când ajungi
în palma lor.
- Scântei? tresări gândăcelul.
- Da, scântei de bucurie! Privește
în ochii unui copil și vei descoperi cel mai frumos dar al
primăverii: bucuria.
Fermecat de această descoperire,
gândăcelul sări în sus de fericire și apoi se așeză
cuminte pe frunzulița unei flori, așteptând
copiii pentru a le împărți scântei de primăvară.
Mureșan Teodora
Clasa a V-a B
vineri, 23 martie 2012
OUI, JE PARLE FRANÇAIS EN PRIMAIRE!
Miercuri, 21 martie și joi, 22
martie, elevii claselor a IV-a A și a IV-a B au participat la atelierele OUI,
JE PARLE FRANÇAIS EN PRIMAIRE. Pe lângă primele propoziții învățate în limba
franceză, cântece, poezioare și jocuri, micuții au realizat felicitări de
Paști. Le urăm “Bun venit!”
în frumoasa lume a acestei limbi potențialilor francofili.
Mercredi, le 21 mars et jeudi, le 22 mars, les élèves des
classes IVA et IVB ont partcipé aux
ateliers OUI, JE PARLE FRANÇAIS EN PRIMAIRE. À part les premières phrases
apprises en français, les chansons, les comptines et les jeux, les petits ont
réalisé des cartes de Pâques. On dit “Soyez les bienvenus!” dans le beau monde de cette langue aux potentiels
francophiles.
prof. Laura Antal
prof. Laura Antal
Pen Pal Club
Our students were more than excited when they received the letters from Avon today, the 22nd of March, during the English lesson. We thank our pen friends for the stress balls that they sent us as gifts. Our students are already writing their answers to the pen pals. Thank you, Thompson Brook School, and especially Mihaela Fodor and Heather Toyen, the people "in charge" with the Pen Pal Club.(prof.Diana Pitea)
joi, 22 martie 2012
Dublu festival / Double festival
Asterix, Obelix, Tintin…cine nu-i cunoaște? Benzile desenate rămân la modă! Iar elevii Școlii Generale Nr. 2 au dovedit acest lucru. Sâmbătă, 17.03, duminică, 18.03 și luni 19.03, ei au participat la atelierele de benzi desenate de la Palatul Copiilor, organizate cu ocazia primei ediții a Festivalului de Benzi Desenate și, sub îndrumarea a trei specialiști (dl. Dodo Niță, președintele Asociației B.D.-fililor din România, autor a 8 lucrări despre benzi desenate, dl. Puiu Manu, artist plastic, membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România și dl. Viorel Chirea, artist plastic al Centrului Cultural Radu Șerban din Caracal), elevii au realizat lucrări proprii. Planșele au fost expuse în foaierul Teatrului Național din Târgu-Mureș, în timpul Festivalului Francofoniei (20.03), la care elevii noștri au participat cu o scurtă scenetă amuzantă: Scufița Roșie ripostează.
Asterix, Obelix, Tintin…qui ne les connaît pas? Les bandes dessinées sont de nouveau en vogue! Et les élèves de l’École 2 on en fait la preuve. Samedi, le 17.03, dimanche, le 18.03 et lundi, le 19.03, ils ont participé à des ateliers de bandes dessinées organisés au Palais des Enfants, à l’occasion de la première édition du Festival de Bandes Dessinées et, sous le conseil de trois spécialistes (M. Dodo Niță, président de l’Association des Amateurs de B.D. de Roumanie, l’auteur de 8 publications sur les bandes dessinées, M. Puiu Manu, artiste, membre de l’Union des Artistes de Roumanie et M. Viorel Chirea, artiste du Centre Culturel Radu Șerban de Caracal), ils ont réalisé leurs propres planches, qui ont été exposées dans le foyer du Théâtre National de Târgu-Mureș, pendant le Festival de la Francophonie (le 20.03), auquel nos élèves ont participé avec une courte saynète amusante: Le Petit Chaperon Rouge riposte.
prof.Laura Antal
E primavara!
Este din nou primăvară…. Natura s-a trezit
din somnul anotimpurilor reci, precum o zână care învăluie totul în frumos.
În
spatele casei, în grădina înverzită, au îndrăznit să pătrundă câteva raze ale
dulcelui soare. Aceste raze aurii se revarsă lin peste firicelele de iarbă care
au început să se zărească, pe lângă ghioceii plăpânzi, abia ieşiţi la lumină,
de sub pământul negru şi umed, cu delicaţii clopoţei, nu de mult înfloriţi.
Această atmosferă este animată şi de
păsărelele care au început să cânte melodios cu glasul lor subţire şi
înduioşător.
Copacii
au înflorit, oferind pădurii o rază de lumină în întunecimea ei. Câteva
picături de rouă se zăresc pe firele de iarbă verzi. Zumzetul albinelor a
început să se audă pe deasupra câmpului
de flori. Dulcele vânt de primăvară adie uşor printre crenguţele
copacilor.
Cea
dintâi rândunică, venită de departe, taie albastrul cerului ca o săgeată, care
pare că strigă împreună cu copiii: „primăvara a sosit”!
Justiniana Hancu, cls. a VI-a A
miercuri, 21 martie 2012
Pen Pal Club
Clubul de corespondenta in limba engleza al scolii noastre - Pen Pal Club- are in componenta sa 60 de elevi din clasele IV-VIII. Asteptam cu nerabdare ca scrisorile trimise de prietenii nostri din Connecticut prin posta in data de 1 martie 2012 sa ajunga la noi.
marți, 20 martie 2012
Un loc al meu
Se topesc iar oamenii de zăpadă… Zarva
copiilor veseli și jucăuși e înlocuită de
cântecul păsărilor prinse în hora
primăverii.
E o dimineață
frumoasă, o zi superbă de martie. Gândăcelul cel voinic se trezește
din amorțeala iernii și
pornește la drum, pe pământul dezmierdat
pentru prima oară de razele călduțe ale soarelui.
În scurt timp, gândăcelul poposește la umbra unui
ghiocel frumos înflorit. Deși e obosit, e
cuprins de un sentiment straniu: se simte cu adevărat fericit. Privind spre
soarele ale cărui raze răzbăteau până la el, gândăcelul îi spune mulțumit:
- Dragă soare! Cât mă bucur că razele
tale strălucitoare au topit zăpada rece. Sunt atât de fericit că primăvara a
venit iar, că natura toată a prins iar viață! Și
știu că toate acestea ți
se datorează ție! Și pentru toate
acestea îți mulțumesc!
Soarele, surprins de entuziasmul
gândăcelului, îi spune doar atât:
- Bucuria ta, gândăcelule, este și
bucuria mea!
- Dar de te-ar bucura pe tine venirea
primăverii și întoarcerea noastră la viață?
întrebă gândăcelul nedumerit.
- O, micul meu gândăcel, lumea de aici,
de sus, e altfel. Nu știi cât de minunat e să vezi florile în
mii de culori, pădurile și grădinile înverzite și
făpturile zburdând pretutindeni…
- Da! și toate ți
se datorează ție! Dragă, soare cum te-am putea
răsplăti pentru toate acestea? întrebă gândăcelul.
După o clipă de gândire… soarele îi
răspunse:
- Pentru mine, nu există răsplată mai
mare decât să privesc lumea voastră, să văd cum păsări, animale și
oameni trăiesc cu bucurie emoția venirii
primăverii.
- Ce mult mi-aș
dori să pot fi măcar o zi locul tău… murmură gândăcelul, oftând. Dar soarele
interveni:
- Nu cred că ți-ai
dori acest lucru.
- De ce? întrebă gândăcelul încurcat.
- Pentru că aici, sus, totul e pustiu.
Aici sunt singur, înconjurat de un ocean de întuneric, pe când tu ai în jurul
tău viață. Bucură-te aşadar de locul tău în
univers!
Şi astfel, înţelese gândăcelul că
fiecare fiinţă îşi are locul său, unic… Ar fi vrut să mai stea de vorbă cu
soarele, dar acesta se ascunse după un nor călător. Se gândea că măcar acum nu
era singur şi zâmbi.
Dându-şi seama că se apropia seara, a
pornit agale spre culcuşul său, acolo unde îl aşteptau prietenii săi. Trebuia
să se întoarcă la locul său şi să trăiască mai departe emoţia primăverii!
Briana Larisa Moica
Clasa a V-a B
Porumbei
La limba engleza, clasele a III a A si B au confectionat porumbei (doves) folosind conturul manutelor proprii. In limba engleza, pentru cuvantul porumbel putem folosi atat "dove" cat si "pigeon", insa de obicei folosim "dove" pentru speciile mai mici ca marime.
prof. Diana Pitea
prof. Diana Pitea
luni, 19 martie 2012
Stefan cel Mare si razesul
Inca
din secolul al XV-lea, voievodul nostru, Stefan cel Mare, a intrat in razboi cu
turcii. Insa armata sa, nu era atat de numeroasa fata de cea a turcilor, asa ca
baza eram noi, razesii. Stefan insa era
siret si folosea tactica hartuirii inamicului, atacand palcurile de achingii rasfirati dupa prada. Produceam pagube si demoralizam armata turca,
otraveam fantanile, ardeam toate posibilele surse de hrana. Urma apoi atragerea dusmanilor intr-un loc
favorabil noua si aplicarea loviturii decisive. Era sansa noastra sa rezistam
astfel in fata unui dusman mult superior ca numar.
Astfel
Stefan cel Mare, bunul si credinciosul nostru voievod, a devenit varf de lance
in lupta antiotomana. Prima lupta cu turcii a fost cea din 1475. Grea lupta, la Vaslui, Podul Inalt. Acolo, am reusit sa-I atragem pe turci. O fi stiut el,Stefan ce face. Iar, eu
ma supuneam, ca orice razes credincios domnului sau. In fata orasului Vaslui,
intr-o zona mlastinoasa, intre doua dealuri impadurite s-au desfasurat
evenimentele. Ne luptam cu totii, 40.000 de soldati la care se adaugau si
cateva mii unguri trimisi de Matei Corvinul. Cu arme de foc, cu sabii simple
dar si cu multa vitejie. Impotriva noastra, Soliman pasa cu trupele sale de
osmanlai, in numar de 120.000, la care se adaugau si trupele muntene ale lui
Laiota Basarab. Era ceata, lucru care i-a dat lui Stefan o idee, un siretlic. A
comandat sa se bata tobele anuntand
atacul decisive, ca si cum, invaluiti de ceata, ar mai fi fost multi moldoveni.
In ceata nu mai erau insa decat tobosarii, deoarece toti moldovenii atacasera
inca de la inceput. Turcii speriati s-au retras, iar noi am repurtat o mare victorie.
Pamantul sfant al Moldovei a fost aparat inca odata.
Dupa
un an, Mahomed al II-lea vine el insusi in cautarea revansei. Astfel are loc batalia de la Razboieni, Valea Alba. Insa acolo turcii ne-au biruit. Mii de oase
ale mortilor Moldovei au stat marturie, dar Stefan nu a disperat. A ctitorit o
biserica in Piatra Neamt, precum ii era obiceiul dupa fiecare lupta, dar nu a
pictat-o. Nu am inteles atunci motivul, deabia mai apoi am aflat adevarul.
Peretii negri, reprezinta un semn doliu pentru cei care au pierit in lupta, la
Razboieni. De aceea este numita Valea Alba, dupa oasele soldatilor rapusi.
Important e insa ca turcii imprastiati dupa jaf au fost alungati, Stefan
transformand infrangerea in victorie, pastrandu-si domnia. L-au ajutat atunci
sfaturile unui calugar pustnic si tinerii Moldovei care, ca si Muntii Vrancei,
au stat de pavaza. Eu, simplu razes, nu va pot spune cum a fost, caci ranit
dupa lupta de la Razboieni nu am mai participat la alungarea turcilor
raspanditi dupa jaf. Din povesti insa
s-au nascut adevarate legend.
Cu
timpul, Moldova a pierdut doua puncte strategice: Chilia si Valea Alba. De
asemenea si-a pierdut aliatii. Polonezii
aveau alte calculi, iar venetienii erau departe. Stiu doar ca Stefan a trebuit
sa plateasca tribut turcilor pentru recunoasterea autonomiei interne a
Moldovei. Cat o fi fost tributul nu stiu. Oarecum stiu inca un lucru: Stefan a
luptat in 36 de batalii dintre care numai 2 a pierdut. Toate acestea le-a
reusit intr-o domnie de 47 de ani. Apoi
a murit, din cauza unei boli, guta, fiind astfel inmormantat la manastirea
Putna, cea mai vestita dintre numeroasele sale ctitorii. Dupa moartea lui
Stefan, am ramas cu suzeranitatea otomana, existand si acele capitulatii intre
noi si otomani.
Un
lucru este insa sigur: “Stefan a gasit Moldova de lemn si a lasat-o de piatra”.
El a reusit sa dea moldovenilor ca mine mandria si forta de a-si apara pamantul
stramosesc, iar de acolo, de la Putna, vegheaza asupra neamului nostrum caruia
i-a lasat mostenire ce avea mai sfant: O TARA!
Farcas Roxana, cls. a VIII-a B
duminică, 18 martie 2012
Primavara si... prietenia
Cata frumusete si cata veselie a adus cu ea!
Poarta ciripitul pasarilor, care s-au intors in vechea si neuitata lor tara si
acum impodobesc padurile cu trilurile lor minunate, zumzetul albinelor si
zborul gandaceilor. Harnicele albine si celelalte insecte lucreaza ziua
intreaga.
De sub covorul de frunze moarte de ivesc plapanzii
ghiocei, care vor sa invinga si ultimele amintiri ale iernii. Verdele viu al
primelor legume si fructele zemoase si colorate ne incanta privirile la tot
pasul.
Randunica
cea voioasa, in semn de «bun venit» taie ca o sageata cerul albastru ca floarea
de «nu-ma-uita».Zilele se fac mai lungi, mai blande, iar noptile reci se retrag
incet, incet...
Dupa cele trei luni de colindat prin lume, zana
Primavara se retrage la batranul ei tata : Anul. Ea mereu va veni sa aduca
bucurie si linistea intre oameni. Cei rai nu o iubesc deoarece aceasta ii face
rabdatori si intelegatori, prieteni cu toata lumea. Iar ei nu vor aceasta. Noi
nu trebuie sa facem asa. Mereu sa ne iubim intre noi sa sa avem cat mai multi
prieteni, asemenea primaverii care e intampinata de intreaga natura.
Diana Ghira, cls. a VI-a A
sâmbătă, 17 martie 2012
Saptamana "Scoala Altfel"
In perioada 2-6 aprilie si la scoala noastra vor avea loc activitati extrem de numeroase si de variate grupate sub genericul "Saptamana Scoala Altfel". In aceasta ultima saptamana inainte de vacanta de Paste nu se vor tine ore de curs, ci vor fi organizate activitati extracurriculare mai ales inafara scolii. Exista un program propus atat la nivel de clase, cat si la nivel de scoala si, in curand, o sa fie pus la dispozitia voastra. Scoala Generala Nr. 2 are o lunga traditie de activitati de acest gen organizate impecabil, astfel ca ne asteptam ca acest prim an in care a fost alocata o saptamana intreaga de acest tip, ea sa fie de bun augur. Va asteptam sa participati cu multa implicare la cat mai multe dintre aceste activitati, sa fiti creativi si energici si va promitem sa revenim in scurt timp cu amanunte.
vineri, 16 martie 2012
Bucurie curcubeu
te iubesc înger mov
doamne
e atat de frumos
când spui iubire libera
formezi cel mai nesăbuit
pleonasm
iubirea e fluture
cum ai putea închide în cuvinte
un fluture
simt frumuseţea
de-un timp tot mai des
ochii mi se umplu de lacrimi
poezia, izvorul din care sunt alcătuit
nu mai poate fi stăvilită în minte
curge
fântâni arteziene
ţâşnesc fecund
picuri argintii vibrează cristal
diamantină spălare
în nuferi albi
bucurie
fericire amplă
sensibilitatea mi-e clătită sărat
în lacrimă
ce mai poate fi altceva?
ne atingem tâmplele
sarut în frunţi
ca eschimoşii
la naiba! arunc cuvintele cât colo
las curgerea doar
poezia nu mai e arestată
în cuvinte
ea străluceşte în
păstrăvi curcubeu
ce as putea sa mai zic?
Mihai Corui
Abonați-vă la:
Postări (Atom)