Caragiale ieri si azi

Concursul de lectură „Pliculeţul cu poveşti”

        Cartea este hrana si bucuria sufletului. Aşa cum nu am putea respira  fără aer, fără cărţi nu ne-am putea dezvolta spiritual.

        Copilul, la această vârsta, îşi alege modelele dintre personajele de basm şi tot acum începe să facă distincţia între bine şi rău, să se bucure alături de personajele pozitive ale poveştilor .

         Le spunem copiilor că atunci când citesc o poveste sau o poezie să nu se limiteze doar la cuvântul scris, ci să-şi imagineze personajele sau peisajele.

         Le spunem să “respire” aerul din poeziile citite, să sufere sau să se bucure alături de personajele preferate. Le spunem să-şi imagineze râul cristalin, florile multicolore,  grădinile fermecate. Le spunem să “audă” şoapta vântului din poezii, murmurul apelor, zborul insectelor.

         Pot să-şi imagineze orice poveste sau poezie citită ca pe o pădure fermecată, în care sunt protejaţi de zâne, regine, regi şi feţi-frumoşi.

         Doar “trăind” ceea ce ce citeşti ajungi să înţelegi şi să te îndrăgosteşti de cuvântul scris.

         Astfel se vor dezvolta trăsăturile minunate ale personalităţii şi caracterului lor şi vor deveni cu adevărat o “noua generaţie”.

         Sub aspectul acestor argumente mi-am propus să-i îndemn pe elevii mei să iubească cititul, organizând un concurs lunar intitulat „Pliculeţul cu poveşti”, în colaborare cu biblioteca şcolii.

 Fiecare s-a străduit să acumuleze un număr mare de lecturi citite, iar câştigătoarea acestei ediţii a fost eleva Pop Diana cu peste 100 de lecturi. O felicităm aşadar, iar celorlalţi le urăm mult succes!

Totodată îi mulţumim şi doamnei bibliotecar Victoria Oltean pentru implicarea în proiectul clasei noastre.

Înv. Simona Suciu

adevărul nu poate fi rostit în cuvinte

dacă îl rostești el devine neadevăr

buzele mele scapă tăceri incomesurabile

inorogi sidefii pasc pădurea prin ramuri

cercuri apoase tremură stelele-n lac

ca o mantie împărătească

prin papura nopții

e atâta liniște încât

aud inima-mi haiduc cum bate bezmetic

ca o tobă nebună

ce prevestește războiul lumilor

dinspre cețurile albe

săgeți încordate zbârnăie

cerul negru incins ca o smoală

miros înțepător de cai și blănuri ude

cuțite ferme strălucesc metalic prin umbre

cucuveaua sparge noaptea

ploaia lovește toboșar pălăriile mari de leurdă

la unison cu inima mea

ah

sânge sărat

împroșcă spasmodic cămașa

prin ploaia albastră

calul îmi poartă năluca

în copite

florile nopții-mi brăzdează

parfumuri subtile

prin carne

încă odată

m-adapă

  Mihai Corui

fiinţei \ being

văd

ai un giuvaer în inimă

suntem ceea ce oglindim în lacurile celorlalţi

uite

văd un ghiocel în argintul din minele mele

ar cam fi timpul să vezi şi tu

cât de frumoasă eşti

eu doar

îţi expir călduţ

cuvintele

viaţa oglinzii e scurtă

doar o încreţire a cozii ochiului

un fâl-fâl din gene

o dată

de două ori

de câte ori trebuie

I see
you have a gem in your heart
which are mirrored in other lakes
look
I see a snowdrop in my silver mines
it's about time for you to see
how beautiful you are

I just
exhale warm
words

mirror life is short
only a tail folded eye
a blink of genes
once
twice
how many times it takes

Mihai Corui

Programul Saptamanii "Scoala altfel" cls. V-VIII

Unii care sunt mai destepti ca noi

Marea călătorie spre primăvară

S-a dus, în sfârșit, frigul și primăvara își revarsă iar, în valuri, căldura mângâietoare. Mantia de lumină a zilei s-a mărit, iar vălul întunecat al nopții s-a scurtat. Vântul adie ușor, alintând pământul pe umerii căruia s-a așternut deja un covor subțire de verdeață.

Ici-colo, zâna primăverii și-a risipit comoara de smaralde peste ramurile goale ale copacilor, pavoazând scena pentru concertul păsărilor călătoare, întoarse acasă. Mugurașii, dezmierdați de căldura blândă a soarelui, se trezesc la viață.

Întreaga natură e astfel în sărbătoare. Undeva, la o margine de pădure, un ghiocel mic și plăpând și-a înălțat privirea cutezătoare de sub zăpadă. Era alb, mic, dar părea foarte curajos. O rază de soare, singura care pătrundea în colțul acela de natură, așteptând de multe zile venirea ghiocelului, l-a întrebat:

- De unde vii, ghiocelule? Te aștept de mult!

- Vin tare de departe, răspunse ghiocelul, din adâncul pământului, un loc unde e mereu primăvară. A fost un drum lung și anevoios, prin tunele întunecoase și peșteri friguroase. Dar iată-mă întors la suprafața pământului, în lumina soarelui.

- Sunt foarte fericită că ai ajuns cu bine! exclamă raza soarelui.

- Și eu, dar acum sunt tare obosit. Spunând acestea, ghiocelul a și adormit, legănat de vântul călduț.

A doua zi, ghiocelul s-a trezit mângâiat de blândețea unei mâini. Era o fetiță mică și gingașă. Înainte de a-l lua din locul său, fata l-a întrebat:

- Ghiocelule drag, vrei să vii cu mine? Te voi dărui mamei mele și o vom face fericită!

Dându-și seama că marea sa călătorie nu se încheiase încă, ghiocelul a încuviințat, clătinându-și ușor clopoțelul.

Și astfel, floarea a pornit iar la drum, îndeplinindu-și menirea de a vesti noul anotimp și de aduce bucurie în sufletul nostru, al tuturor.

Iată cum, cu mantia plină de lumină, primăvara împarte din pocalul ei tinerețe, voioșie și culoare. De aceea, să ne bucurăm cu toții de ghioceii primiți în dar de la blânda primăvară, gândindu-ne la marea lor călătorie.

Șopterean Vanessa Maria

Clasa a V-a B

Calatoria lui Efialte la teatru

Teatrul era un loc de cultură dar şi de relaxare. Toţi actorii, purtau măşti pentru a exprima mai bine stările personajelor. Un grec pe nume Efialte s-a dus să viziteze teatrul . Lui  i s-a spus că piesa va începe la ora 18,00, şi că se va juca o singură dată, iar în această seară era vorba despre comedia „ Broaştele”, scrisă de Aristofan.

     Lui Efialte i s-a părut interesant, dar nu ştia de ce sunt aşa puţini actori.         El a mai observat că şi sunetul era foarte bun , incat, şi daca era undeva în spate, putea auzi cea mai mica soapta de pe scena . A doua seară a fost tot la o piesă compusă de Aristofan, numită „Păsările” . El a vrut să meargă şi la o tragedie a lui Eschil:  „Prometeu înlănţuit”.  A stat trei zile acolo, iar lui Efialte i s-a părut interesant  a văzut,  şi a aflat lucruri noi.

Dionisos a fost la baza inventării teatrului. Zeului vinului i se închinau procesiuni religioase, din care au evoluat mai târziu piesele de teatru . Festivalurile de teatru durau 10 zile pe an. La  o piesă de teatru veneau numeroşi oameni . Măştile erau foarte bine lucrate.

         Teatrul a însemnat pentru Efialte şi pentru grecii antici o adevărată şcoală.                   Bunele şi relele societăţii, cazurile de conflict, exemplele de atitudine pozitivă sau negativă în faţa diferitelor situaţii inspirate din realitate, toate ne fac să susţinem acest lucru.

                                                             Mădălina Archiudean,    cls.  a V-a  B

Fa-ti timp!

Cucerirea Chiliei si a Cetatii Albe

Sa mai si radem!

Spune-le ca "nu e voie " si vezi care le este reactia:))

Vorbe de duh

Vampires and Transylvania*

prof. Diana Pitea
*materialul este facut pentru prietenii nostri din Connecticut, interesati daca "in Transilvania exista vampiri" :))
Ii asiguram astfel ca "exista" :)) Mai mult, ii invitam aici ca "sa le facem prezentarile" :)) (nota editorului)

Program "Scoala altfel" la clasele I - IV

a V-a B sau 22 "prieteni mereu"!

Prieteni mereu, tot timpul intre noi vom fi
Fie la bine,fie la greu,noi tot mereu ne vom iubi.
Ne cunoastem de mici,multe-mpreuna am facut
Am devenit acum voinici,degeaba timpul n-am pierdut!


Vom fi prieteni tot mereu/Chiar de drumul ne va fi greu
Caci impreuna mai usor il vom urca/Asa
Plini de sperante noi vom fi/Si tot vom creste zi de zi
Pana cand visele noastre vor triumfa.


Priviti-ne acum,sigur ati fost si voi la fel
Dar noi nu vom preface-n scrum increderea-n marele tel.
Ani vor trece in zbor,toti ne veti spune c-am crescut
Dar sufletele prea usor nu ni le-nchideti intr-un scut!
Poate cantr-o zi,va veti dai seama ca-i etern
Gandul ca,fie ce o fi,important este sa fii demn!
Daca vom reusi,s-aducem lumii ceva bun
Fie si-un zambet intr-o zi,n-am fost degeaba pe-acest drum!

Tirgu-Mures - un oras de vizitat! / Visit Tirgu-Mures!

prof.Diana Pitea

Scântei de primăvară

Era prima zi de primăvară… Soarele strălucea amăgitor, iar natura se trezea încet-încet la viață. Toți cei din lumea celor care nu cuvântă erau voioși. Sus, rândunelele valsau pe cerul de azur. Jos, ghioceii răsăreau unul câte unul de sub plapuma protectoare a zăpezii, scuturându-și floarea înviorată și împrăștiind stropi de rouă. Toată natura doinea, acompaniată de susurul izvorului. Totul era în sărbătoare. Toți, cu excepția unui gândăcel…

Văzând umbra de tristețe, soarele atotputernic îl întrebă:

- De ce ești trist, gândăcelule? Nu te bucuri de venirea primăverii?

Privind în sus, spre lumina orbitoare, gândăcelul a răspuns sfios:

- Da, a venit primăvara și toate viețuitoarele se bucură, deoarece ele creează această atmosferă de basm. Pe când eu, eu nu am făcut nimic… și nu fac nimic… De când primăvara și-a făcut iar simțită prezența, toată lumea mă ocolește. Chiar și zânele, prietenele mele, muncesc de zor la plantarea florilor. M-am oferit și eu să le ajut, dar nu m-au lăsat…

- Micule prieten, eu cred că nu trebuie să fii trist. Rolul tău pe acest pământ e altul, iar dacă nu îl cunoști încă, îl vei descoperi în curând!

Cu ochii mari, gândăcelul ascultă răspunsul soarelui și, nerăbdător, întrebă:

- Spune-mi, te rog, care e talentul meu?

Dezmierdându-l cu o rază, soarele îi șopti:

- Tu, gândăcelule, ești unul dintre puținele făpturi care au darul de a face copiii fericiți. Știi bine, eu, de aici, de sus, văd totul. Eu văd scânteile din ochii copiilor atunci când ajungi în palma lor.

- Scântei? tresări gândăcelul.

- Da, scântei de bucurie! Privește în ochii unui copil și vei descoperi cel mai frumos dar al primăverii: bucuria.

Fermecat de această descoperire, gândăcelul sări în sus de fericire și apoi se așeză cuminte pe frunzulița unei flori, așteptând copiii pentru a le împărți scântei de primăvară.

Mureșan Teodora

Clasa a V-a B

             Astazi, 23 martie, o parte din Pen Pal Club au realizat "bookmarks" (semne de carte) in semn de prietenie pentru "pen pals" (prietenii prin corespondenta) din Avon, Connecticut. La sfarsitul zilei, acestea au fost duse la posta si vor ajunge in Avon in jurul datei de 5 aprilie. (prof. Diana Pitea)

OUI, JE PARLE FRANÇAIS EN PRIMAIRE!

Miercuri, 21 martie și joi, 22 martie, elevii claselor a IV-a A și a IV-a B au participat la atelierele OUI, JE PARLE FRANÇAIS EN PRIMAIRE. Pe lângă primele propoziții învățate în limba franceză, cântece, poezioare și jocuri, micuții au realizat felicitări de Paști. Le urăm “Bun venit!” în frumoasa lume a acestei limbi potențialilor francofili.

          Mercredi, le 21 mars et jeudi, le 22 mars, les élèves des classes IVA et IVB  ont partcipé aux ateliers OUI, JE PARLE FRANÇAIS EN PRIMAIRE. À part les premières phrases apprises en français, les chansons, les comptines et les jeux, les petits ont réalisé des cartes de Pâques. On dit “Soyez les bienvenus!” dans le beau monde de cette langue aux potentiels francophiles.
prof. Laura Antal

Pen Pal Club

Our students were more than excited when they received the letters from Avon today, the 22nd of March, during the English lesson. We thank our pen friends for the stress balls that they sent us as gifts. Our students are already writing their answers to the pen pals. Thank you, Thompson Brook School, and especially Mihaela Fodor and Heather Toyen, the people "in charge" with the Pen Pal Club.(prof.Diana Pitea)

Kipling si adevarurile sale

Dublu festival / Double festival

Asterix, Obelix, Tintin…cine nu-i cunoaște? Benzile desenate rămân la modă! Iar elevii Școlii Generale Nr. 2 au dovedit acest lucru. Sâmbătă, 17.03, duminică, 18.03 și luni 19.03, ei au participat la atelierele de benzi desenate de la Palatul Copiilor, organizate cu ocazia primei ediții a Festivalului de Benzi Desenate și, sub îndrumarea a trei specialiști (dl. Dodo Niță, președintele Asociației B.D.-fililor din România, autor a 8 lucrări despre benzi desenate, dl. Puiu Manu, artist plastic, membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România și dl. Viorel Chirea, artist plastic al Centrului Cultural Radu Șerban din Caracal), elevii au realizat lucrări proprii. Planșele au fost expuse în foaierul Teatrului Național din Târgu-Mureș, în timpul Festivalului Francofoniei (20.03), la care elevii noștri au participat cu o scurtă scenetă amuzantă: Scufița Roșie ripostează. 

Asterix, Obelix, Tintin…qui ne les connaît pas? Les bandes dessinées sont de nouveau en vogue! Et les élèves de l’École 2 on en fait la preuve. Samedi, le 17.03, dimanche, le 18.03 et lundi, le 19.03, ils ont participé à des ateliers de bandes dessinées organisés au Palais des Enfants, à l’occasion de la première édition du Festival de Bandes Dessinées et, sous le conseil de trois spécialistes (M. Dodo Niță, président de l’Association des Amateurs de B.D. de Roumanie, l’auteur de 8 publications sur les bandes dessinées, M. Puiu Manu, artiste, membre de l’Union des Artistes de Roumanie et M. Viorel Chirea, artiste du Centre Culturel Radu Șerban de Caracal), ils ont réalisé leurs propres planches, qui ont été exposées dans le foyer du Théâtre National de Târgu-Mureș, pendant le Festival de la Francophonie (le 20.03), auquel nos élèves ont participé avec une courte saynète amusante: Le Petit Chaperon Rouge riposte.
prof.Laura Antal

E primavara!

       Este din nou primăvară…. Natura s-a trezit din somnul anotimpurilor reci, precum o zână care învăluie totul în frumos.

         În spatele casei, în grădina înverzită, au îndrăznit să pătrundă câteva raze ale dulcelui soare. Aceste raze aurii se revarsă lin peste firicelele de iarbă care au început să se zărească, pe lângă ghioceii plăpânzi, abia ieşiţi la lumină, de sub pământul negru şi umed, cu delicaţii clopoţei, nu de mult înfloriţi.

         Această atmosferă este animată şi de păsărelele care au început să cânte melodios cu glasul lor subţire şi înduioşător.

         Copacii au înflorit, oferind pădurii o rază de lumină în întunecimea ei. Câteva picături de rouă se zăresc pe firele de iarbă verzi. Zumzetul albinelor a început să se audă pe deasupra câmpului  de flori. Dulcele vânt de primăvară adie uşor printre crenguţele copacilor.

         Cea dintâi rândunică, venită de departe, taie albastrul cerului ca o săgeată, care pare că strigă împreună cu copiii: „primăvara a sosit”! 

Justiniana Hancu, cls. a VI-a A

Pen Pal Club

Clubul de corespondenta in limba engleza al scolii noastre - Pen Pal Club- are in componenta sa 60 de elevi din clasele IV-VIII. Asteptam cu nerabdare ca scrisorile trimise de prietenii nostri din Connecticut prin posta in data de 1 martie 2012 sa ajunga la noi. 

Orasul nostru vazut de sus

Un loc al meu

Se topesc iar oamenii de zăpadă… Zarva copiilor veseli și jucăuși e înlocuită de cântecul  păsărilor prinse în hora primăverii.

E o dimineață frumoasă, o zi superbă de martie. Gândăcelul cel voinic se trezește din amorțeala iernii și pornește la drum, pe pământul dezmierdat pentru prima oară de razele călduțe ale soarelui. În scurt timp, gândăcelul poposește la umbra unui ghiocel frumos înflorit. Deși e obosit, e cuprins de un sentiment straniu: se simte cu adevărat fericit. Privind spre soarele ale cărui raze răzbăteau până la el, gândăcelul îi spune mulțumit:

- Dragă soare! Cât mă bucur că razele tale strălucitoare au topit zăpada rece. Sunt atât de fericit că primăvara a venit iar, că natura toată a prins iar viață! Și știu că toate acestea ți se datorează ție! Și pentru toate acestea îți mulțumesc!

Soarele, surprins de entuziasmul gândăcelului, îi spune doar atât:

- Bucuria ta, gândăcelule, este și bucuria mea!

- Dar de te-ar bucura pe tine venirea primăverii și întoarcerea noastră la viață? întrebă gândăcelul nedumerit.

- O, micul meu gândăcel, lumea de aici, de sus, e altfel. Nu știi cât de minunat e să vezi florile în mii de culori, pădurile și grădinile înverzite și făpturile zburdând pretutindeni…

- Da! și toate ți se datorează ție! Dragă, soare cum te-am putea răsplăti pentru toate acestea? întrebă gândăcelul.

După o clipă de gândire… soarele îi răspunse:

- Pentru mine, nu există răsplată mai mare decât să privesc lumea voastră, să văd cum păsări, animale și oameni trăiesc cu bucurie emoția venirii primăverii.

- Ce mult mi-aș dori să pot fi măcar o zi locul tău… murmură gândăcelul, oftând. Dar soarele interveni:

- Nu cred că ți-ai dori acest lucru.

- De ce? întrebă gândăcelul încurcat.

- Pentru că aici, sus, totul e pustiu. Aici sunt singur, înconjurat de un ocean de întuneric, pe când tu ai în jurul tău viață. Bucură-te aşadar de locul tău în univers!

Şi astfel, înţelese gândăcelul că fiecare fiinţă îşi are locul său, unic… Ar fi vrut să mai stea de vorbă cu soarele, dar acesta se ascunse după un nor călător. Se gândea că măcar acum nu era singur şi zâmbi.

Dându-şi seama că se apropia seara, a pornit agale spre culcuşul său, acolo unde îl aşteptau prietenii săi. Trebuia să se întoarcă la locul său şi să trăiască mai departe emoţia primăverii!

Briana Larisa Moica 

Clasa a V-a B

Porumbei

La limba engleza, clasele a III a A si B au confectionat porumbei (doves) folosind conturul manutelor proprii. In limba engleza, pentru cuvantul porumbel putem folosi atat "dove" cat si "pigeon", insa de obicei folosim "dove" pentru speciile mai mici ca marime.

prof. Diana Pitea

Umorul lui Creanga

Stefan cel Mare si razesul

Inca din secolul al XV-lea, voievodul nostru, Stefan cel Mare, a intrat in razboi cu turcii. Insa armata sa, nu era atat de numeroasa fata de cea a turcilor, asa ca baza eram noi, razesii.  Stefan insa era siret si folosea tactica hartuirii inamicului,  atacand  palcurile de achingii rasfirati dupa prada.  Produceam pagube si demoralizam armata turca, otraveam fantanile, ardeam toate posibilele surse de hrana.  Urma apoi atragerea dusmanilor intr-un loc favorabil noua si aplicarea loviturii decisive. Era sansa noastra sa rezistam astfel in fata unui dusman mult superior ca numar.

Astfel Stefan cel Mare, bunul si credinciosul nostru voievod, a devenit varf de lance in lupta antiotomana. Prima lupta cu turcii a fost cea din 1475.  Grea lupta, la Vaslui, Podul Inalt.  Acolo, am reusit sa-I atragem pe turci.  O fi stiut  el,Stefan ce face.  Iar,  eu ma supuneam, ca orice razes credincios domnului sau. In fata orasului Vaslui, intr-o zona mlastinoasa, intre doua dealuri impadurite s-au desfasurat evenimentele. Ne luptam cu totii, 40.000 de soldati la care se adaugau si cateva mii unguri trimisi de Matei Corvinul. Cu arme de foc, cu sabii simple dar si cu multa vitejie. Impotriva noastra, Soliman pasa cu trupele sale de osmanlai, in numar de 120.000, la care se adaugau si trupele muntene ale lui Laiota Basarab. Era ceata, lucru care i-a dat lui Stefan o idee, un siretlic. A  comandat sa se bata tobele anuntand atacul decisive, ca si cum, invaluiti de ceata, ar mai fi fost multi moldoveni. In ceata nu mai erau insa decat tobosarii, deoarece toti moldovenii atacasera inca de la inceput. Turcii speriati s-au retras, iar noi am repurtat o mare victorie. Pamantul sfant al Moldovei a fost aparat inca odata.

Dupa un an, Mahomed al II-lea vine el insusi in cautarea revansei.  Astfel are loc batalia de la  Razboieni, Valea Alba.  Insa acolo turcii ne-au biruit. Mii de oase ale mortilor Moldovei au stat marturie, dar Stefan nu a disperat. A ctitorit o biserica in Piatra Neamt, precum ii era obiceiul dupa fiecare lupta, dar nu a pictat-o. Nu am inteles atunci motivul, deabia mai apoi am aflat adevarul. Peretii negri, reprezinta un semn doliu pentru cei care au pierit in lupta, la Razboieni. De aceea este numita Valea Alba, dupa oasele soldatilor rapusi. Important e insa ca turcii imprastiati dupa jaf au fost alungati, Stefan transformand infrangerea in victorie, pastrandu-si domnia. L-au ajutat atunci sfaturile unui calugar pustnic si tinerii Moldovei care, ca si Muntii Vrancei, au stat de pavaza. Eu, simplu razes, nu va pot spune cum a fost, caci ranit dupa lupta de la Razboieni nu am mai participat la alungarea turcilor raspanditi dupa jaf.  Din povesti insa s-au nascut adevarate legend.

Cu timpul, Moldova a pierdut doua puncte strategice: Chilia si Valea Alba. De asemenea si-a pierdut aliatii.  Polonezii aveau alte calculi, iar venetienii erau departe. Stiu doar ca Stefan a trebuit sa plateasca tribut turcilor pentru recunoasterea autonomiei interne a Moldovei. Cat o fi fost tributul nu stiu. Oarecum stiu inca un lucru: Stefan a luptat in 36 de batalii dintre care numai 2 a pierdut. Toate acestea le-a reusit intr-o domnie de 47 de ani.  Apoi a murit, din cauza unei boli, guta, fiind astfel inmormantat la manastirea Putna, cea mai vestita dintre numeroasele sale ctitorii. Dupa moartea lui Stefan, am ramas cu suzeranitatea otomana, existand si acele capitulatii intre noi si otomani.

Un lucru este insa sigur: “Stefan a gasit Moldova de lemn si a lasat-o de piatra”. El a reusit sa dea moldovenilor ca mine mandria si forta de a-si apara pamantul stramosesc, iar de acolo, de la Putna, vegheaza asupra neamului nostrum caruia i-a lasat mostenire ce avea mai sfant: O TARA!

Farcas Roxana, cls. a VIII-a B

Primavara si... prietenia

        Primavara… primavara, fiica cea mai tanara si mai frumoasa a anului trezeste la viata intrega natura, in fiecare an.

Cata frumusete si cata veselie a adus cu ea! Poarta ciripitul pasarilor, care s-au intors in vechea si neuitata lor tara si acum impodobesc padurile cu trilurile lor minunate, zumzetul albinelor si zborul gandaceilor. Harnicele albine si celelalte insecte lucreaza ziua intreaga.

De sub covorul de frunze moarte de ivesc plapanzii ghiocei, care vor sa invinga si ultimele amintiri ale iernii. Verdele viu al primelor legume si fructele zemoase si colorate ne incanta privirile la tot pasul.

 Randunica cea voioasa, in semn de «bun venit» taie ca o sageata cerul albastru ca floarea de «nu-ma-uita».Zilele se fac mai lungi, mai blande, iar noptile reci se retrag incet, incet...

Dupa cele trei luni de colindat prin lume, zana Primavara se retrage la batranul ei tata : Anul. Ea mereu va veni sa aduca bucurie si linistea intre oameni. Cei rai nu o iubesc deoarece aceasta ii face rabdatori si intelegatori, prieteni cu toata lumea. Iar ei nu vor aceasta. Noi nu trebuie sa facem asa. Mereu sa ne iubim intre noi sa sa avem cat mai multi prieteni, asemenea primaverii care e intampinata de intreaga natura.  

Diana Ghira, cls. a VI-a A

Saint Patrick's Day

Ziua de 17 martie e o zi de mare sarbatoare in Irlanda. Oamenii merg la biserica, poarta haine verzi (obiceiul e ca cei care nu poarta ceva verde sunt ciupiti de oamenii din jur) iar restrictiile la mancare si alcool sunt ridicate timp de 24 de ore. Sfantul Patrick (387-461) a introdus crestinismul in Irlanda si obisnuia sa le explice oamenilor Sfanta Treime aratandu-le un trifoi. O legenda spune ca el ar fi scos toti serpii afara din Irlanda, iar orice irlandez ar fi in stare sa jure ca acest lucru este adevarat. O alta legenda spune ca in Irlanda exista niste creaturi minuscule numite spiridusi, care detin oale pline cu aur si le ascund la capatul curcubeului (unde acesta atinge pamantul). Se spune ca daca intalnesti un spiridus, acesta iti va indeplini 3 dorinte in schimbul eliberarii sale. O zi de  Sfantul Patrick fericita! 
prof. Diana Pitea

Un alt remix DJ Control

Eternul Nichita

Saptamana "Scoala Altfel"

In perioada 2-6 aprilie si la scoala noastra vor avea loc activitati extrem de numeroase si de variate grupate sub genericul "Saptamana Scoala Altfel". In aceasta ultima saptamana inainte de vacanta de Paste nu se vor tine ore de curs, ci vor fi organizate activitati extracurriculare mai ales inafara scolii. Exista un program propus atat la nivel de clase, cat si la nivel de scoala si, in curand, o sa fie pus la dispozitia voastra. Scoala Generala Nr. 2 are o lunga traditie de activitati de acest gen organizate impecabil, astfel ca ne asteptam ca acest prim an in care a fost alocata o saptamana intreaga de acest tip, ea sa fie de bun augur. Va asteptam sa participati cu multa implicare la cat mai multe dintre aceste activitati, sa fiti creativi si energici si va promitem sa revenim in scurt timp cu amanunte. 

Rascoala Lui Francisc Al II-Lea Rakoczi

Bucurie curcubeu

te iubesc înger mov

doamne

e atat de frumos

când spui iubire libera

formezi cel mai nesăbuit

pleonasm

iubirea e fluture

cum ai putea închide în cuvinte

un fluture

simt frumuseţea

de-un timp  tot mai des

ochii mi se umplu de lacrimi

poezia, izvorul din care sunt alcătuit

nu mai poate fi stăvilită în minte

curge

fântâni arteziene

ţâşnesc fecund

picuri argintii vibrează cristal

diamantină spălare

în nuferi albi

bucurie

fericire amplă

sensibilitatea mi-e clătită sărat

în lacrimă

ce mai poate fi altceva?

ne atingem tâmplele

sarut în frunţi

ca eschimoşii

la naiba! arunc cuvintele cât colo

las curgerea doar

poezia nu mai e arestată

în cuvinte

ea străluceşte în

păstrăvi curcubeu

ce as putea sa mai zic?

Mihai Corui