râul reflectă tremurat luna
prin desiș întortocheat de arin
ce estompează parcă melancolic
sunetul gâlgâit al apei
printre stejarii pitici
greierii își târâie balade
scărțâind viorile lor măiastre
prin mantie aurie de stele
noaptea își îmbracă festiv
haina călduță de iunie
soarele a sărutat luna deunăzi
țuc zgomotos de noapte bună
nuci serioși parfumează seara
pas timid de căprioară
răsună înfundat dinspre codru
prin ierburi înalte și pline de sevă
paianjeni pricepuți tes pânze sofisticate
vrând parcă să prindă șmecher
razele de lună în picuri de argint
seri magice cu rouă
natura adoarme fremătând de viață
micul infinit se împacă
fractal și armonios
cu marele univers sferic
copilăria mea face loc adolescenței
inocența grațioasă
face loc îndrăznelii clocotitoare
a tinereții făra limite
e frumos în lume, doamne!
Mihai Corui
