Spre
deosebire de alte dăți , adolescentul
era trist, obosit, palid și nu l-a
observat pe vecinul său care s-a apropiat de el.
-
Bună
ziua George, ce faci?
-
Nimic. M-au
dat afară gândurile mele. Nu mai am loc în camera mea de ele.Știți eu am scris
toate gândurile mele pe foi de
hârtie și acum camera s-a umplut de ele.
-
Haide cu
bătrânul Ion să vedem ce putem să facem cu
gândurile.
-
Uitați
domnule Ion, eu am foarte multe gânduri:unele sunt luminoase, frumoase, altele
sunt întunecate, chiar negre, urâte.Sunt atât de multe că nu mai încap în
cameră . Aici poți să vezi toate fricile mele, temerile mele: de mulțimi, de faptul că râd de mine colegii mei, de note, de moarte, de multe altele de care aș putea să vă vorbesc
foarte mult.Toate m-au obosit, m-au făcut să nu mai îmi placă joaca, zburdălnicia
și să mă facă să stau și să nu știu ce să fac.Ce zici de asta?
-
Uite ce zic
eu: hai să facem ordine.Luăm gândurile luminoase, frumoase, pozitive și le
păstrăm. Celelalte întunecate, negre,
negative le vom lua și le vom arunca la gunoi. Știi, când ai să fii bătrân ca
mine , ai să înțelegi că e nevoie să faci ordine nu numai în cameră ci și în gândurile tale.
Cele bune le păstrezi , cele rele le arunci.
Amândoi au
cărat sacii cu gândurile întunecate și astfel s-a eliberat adolescentul de
gândurile întunecoase, negre pe care le ducea după el și-l oboseau teribil.
Psih.scolar STANCIU GHEORGHINA
