- Fiule, poți să-mi zici cât e ceasul?
- Desigur, i-a răspuns copilul. Dar de ce vrei să știi? Ora se schimbă tot timpul!”
Dintr-o anumită perspectivă, inteligența este extrem de fragilă, la fel ca o floare; dintr-o altă perspectivă, ea are propria ei forță. Dar această forță este subtilă, nu este grosieră. Puterea ei este puterea revoltei, a atitudinii care nu acceptă compromisurile. Omul inteligent nu mai este dispus să-și vândă sufletul.
Priviți copiii mici, veți putea constata singuri cât de inteligenți sunt. Evident, ei nu dispun de cunoștiințe; dacă nu vă interesează decât cunoștințele, nu îi veți considera inteligenți. Dacă le puneți întrebări ale căror răspunsuri depind de cunoștințele acumulate anterior, ei nu vă vor părea inteligenți. Dacă le veți pune însă întrebări reale, care nu au nimic de-a face cu informația, care necesită un răspuns imediat, vă veți da seama imediat cât de inteligenți sunt. Egoul vostru nu va accepta cu ușurință acest lucru, dar dacă veți putea trece peste el, veți realiza multe lucruri: acest lucru vă va ajuta pe dumneavoastră și îi va ajuta pe copii, căci daca puteți să le contemplați inteligența, veți putea învăța foarte multe lucruri de la ei. Deși societatea distruge inteligența nativă, ea nu o poate anihila în întregime; tot ce poate face ea este să o acopere cu un strat gros de informații.
Aici intervine meditația. Principala ei funcție constă în a vă conduce tot mai adânc înlăuntrul ființei voastre, în a vă ajuta să săpați tot mai adânc, până când veți ajunge la apa vie a propriei voastre inteligențe, la izvorul acesteia.
Numai atunci când veți redescoperi copilul din voi veți putea înțelege cu adevărat ce vreau să spun atunci când afirm că toți copiii sunt inteligenți.
Mihai Corui
