Intarire si penalizare

      Orice comportament produce consecințe imediate sau pe termen lung. Consecințele la rândul lor pot să întărească  viitoarele comportamente  sau să le penalizeze.

                        O întărire  este acea situație/stimul care survine după executarea unui comportament  și care îi sporește manifestările  viitoare .

                        Întărirea este definită funcțional , prin efectele pe care le are asupra comportamentului ,  nu o calitate intrinsecă , invariabilă  ,  a situației/stimului,   de unde rezultă că nu trebuie să identificăm întărirea cu recompensa.

                        Întărirea unui comportament  definește o situație de învățare.Subiectul învață că există o relație  între comportament  și consecințe: :” Dacă faci X beneficiezi de Y”, învățarea respectivă   constituind-o învățarea operantă sau condiționarea operantă(Skinner 1958, 1974, Tolman 1947).

                        Întăririle pot să fie pozitive și negative. Calitatea de pozitiv și negativ nu se referă la efectul întăririi ca benefic sau aversiv  ci la modul în care se aplică întărirea.

                        Întărirea pozitivă vizează menținerea sau intensificarea comportamentului printr-o anumită stimulare.

                        Întărirea negativă se referă la menținerea sau la intensificarea unui comportament prin încetarea sau reducerea unei stimulări aversive. Această procedură îl face pe copil să se comporte într-un fel, și invers, îl oprește  să se comporte într-o manieră indezirabilă( Herbert Martin, 1981).

                        Exemple: pentru a nu fi
amendați respectăm regulile de circulație, pentru a nu primi o notă mică  învățăm .

                        Întărirea negativă  intensifică două clase de comportamente:  evaziunea și evadarea.

                        Evaziunea se referă la comportamentele prin care organismul scapă de o situație aversivă  prezentă: ex. luăm o aspirină  pentru a scăpa de  durea de cap, schimbăm subiectul unei conversații pentru a scăpa  de ironiile colegilor .

                        Evitarea înseamnă  comportamentele care preîntâmpină  o situație aversivă prezumtivă, viitoare: ex. evităm să ne prezentăm la examen pentru a preveni un eșec, plătim impozitele pentru a evita penalitățile.

                        Factorii care influențează  eficacitatea întăririlor  sunt:

                        1Momentul aplicării întăririlor- recomandabil: imediat;

                        2. Caracterul întăririi: întăriri naturale  care duc la consolidarea comportamentului țintă;

                        3.Programarea întăririlor: programul de întăriri trebuie planificat. Este necesar aici să facem distincția între întărirea pe bază de propoziții și întărirea pe bază de intervale.

                        4. Starea prealabilă a subiectului în momentul aplicării întăririlor.

                        Recomandări privind aplicarea  întăririlor:

            1.Operaționalizați comportamentul.

            2.Utilizați întăriri disponibile.

            3.Treceți la întăriri imediate(faza de învățare), întăriri decalate( faza de consolidare).

            4.Treceți de la întăriri artificiale la cele naturale.

            5. Utilizați un repertoriu larg de întăriri și alternative pentru a nu produce sațietate.

            6.Comparați dimensiunile comportamentului înainte și după aplicarea întăririi pentru a cunoaște efectul .

            7. Programați întăririle în funcței de obiectivele urmărite.

            8. Descrieți comportamentul în momentul în care aplicați întărirea- facilitați învățarea.

            9.Repetați verbal contingența pe care se bazează întărirea.

            10. Învățați clientul (elevul,copilul, adolescentul...)să-și identifice și  să-și administreze întăririle.

                        Întărirea negativă nu trebuie confundată cu pedeapsa care constituie un  mod de a reduce probabilitatea de manifestare a unui comportament .

                        Utilizarea penalizării în practica psihologică este rară, mult mai răspândită este în viața socială.

                        Principalele tipuri de penalizări sunt:

                        -pedeapsa fizică constă în administrarea unor stimuli care activează receptorii de durere și reprezintă cea mai ineficientă formă de pedeapsă;

-represorii verbali: interdicțiile, amenințările verbale,  așa numitele” forțe de descurajare”;

- excluderea sau time-out-ul;

-sancțiunea-retragerea unor întăriri de care a beneficiat cineva, amenzi, retragerea privilegiilor...

Costurile penalizării:

1.Pedeapsa poate produce agresivitate și reacții emoționale negative.

2. Pedeapsa poate produce evaziuni și comportamente evitative din partea celui pedepsit.

3.Penalizarea poate funcționa ca întărire negativă pentru cel care o utilizează și ca atare poate duce  la utilizarea ei abuzivă.

4. Penalizarea poate modela comportamentul celui pedepsit.

Recomandări privind aplicarea pedepselor:

1. Observați antecedentele care duc la comportamentele  indezirabile și încercați modificarea lor,înainte de  a  recurge la pedeapsă  ca ultim resort.
2. Pedeapsa nu produce comportamente dezirabile ci doar le suprimă pe cele indezirabile. Ca atare asociați  aplicarea pedepsei cu educarea și administrarea de întăriri  pentru comportamentul dezirabil alternativ.
3. Ponderați intensitatea pedepsei .

                   O  pedeapsă mai severă nu are în mod automat efecte mai mari , dar induce în mod cert costuri mai mari.

 4.  Aplicați pedeapsa imediat.

5.   Exprimați verbal regula.

6.  Prezentați pedeapsa în termeni de beneficii și nu de costuri.

7. Administrați pedeapsa astfel încât  să nu vă afecteze relațiile emoționale cu cel pedepsit: ” relațiile dintre noi rămân neschimbate, dar fiindcă ai făcut X va trebui să suporți pedeapsa  Y”.

8. Grupurile de apartenență ale individului  recurg la întăriri  și penalizări diferite.Încercați să controlați pedepsele prin controlul grupurilor de apartenență.

                        Dacă ne referim la deosebirile dintre pedeapsă și întărire  negativă se poate spune că:

                        - o primă deosebire este că pedeapsa vizează reducerea comportamentului respectiv în timp ce întărirea  negativă  menține sau intensifică un comportament;

                        -pedeapsa nu produce comportamente dezirabile, ci doar le suprimă pe cele indezirabile;

                        -întărirea negativă poate fi planificată și se poate face  imediat- în faza de învățare și întăriri decalate- faza de consolidare , iar pedeapsa urmează imediat comportamentului  indezirabil- exemplu în acest sens este părintele care așteaptă sosirea

acasă a  celuilalt părinte care să pedepsească  acel comportament al copilului  după mai multe ore , separând comportamentul indezirabil  de pedeapsă prin mai multe ore; recomandabil este  ca pedeapsa să se aplice imediat  comportamentului indezirabil;

                        -atunci când se aplică  întărirea  negativă  pentru a menține sau intensifica un comportament dezirabil   se pot  utiliza  mai multe  întăriri,  în special naturale  și alternative  pentru a nu produce saturație, spre deosebire de pedeapsă care se aplică doar o singură dată  pentru un singur  comportament indezirabil, doar că intensitatea   trebuie ponderată, o pedeapsă mai severă  nu are în mod  automat efecte mai mari , dar induce în mod cert costuri mai mari ; pedeapsa severă tinde  să refuleze comportamentul  decât să-l stingă;

                        - în cazul întăririi negative  este recomandat a se compara dimensiunile comportamentului înainte și după aplicarea întăririi  pentru a cunoaște efectul , în cazul pedepsei  se observă antecedentele care duc la comportamentul indezirabil și se încearcă modificarea lor, înainte de a de recurge la pedeapsă ;

                        - clientul , elevul, poate fi învățat să-și identifice  și să-și administreze întăririle negative în schimb cel care administrează pedeapsa ( recomandabil să fie aplicată de o singură persoană) trebuie să o facă astfel încât să nu afecteze relațiile emoționale cu cel pedepsit: ”relațiile dintre noi rămân neschimbate , dar fiidcă ai făcut X va trebui să suporți pedeapsa Y”, elevul, clientul învață că este pedepsit comportamentul indezirabil și nu persoana care-l face.

                        Referinţe
1. Barkley, R. A. (2009). Copilul dificil. Manualul terapeutului pentru evaluare şi pentru trainingul părinţilor – ediţia în limba română
2. Leahy, R. L. & Holland, S. J. (2009). Planuri de tratament şi intervenţii pentru depresie şi anxietate– ediţia în limba română

3.Rapee, R.M., Wignall, A., Hudson, J.L., Schniering,C.,A.,(2009).Tratamentul anxietății la copii și adolescenți- O abordare fundamentată științific – ediția în limba română.

4. Botiş, Matanie, A. & Axente, A. (2009). Disciplinarea pozitivă – sau cum să disciplinezi fără să răneşti.

                                                          STANCIU GHEORGHINA

                                                               psiholog scolar