Canalul Suez, se afla la vest de Peninsula Sinai. Are o lungime
de 163 km , și lat de 300 m în cel mai îngust punct. Se afla în Egipt intre
orașele Port Said la Marea Mediterana și
Suez la Marea Roșie. Canalul permite
trecerea în ambele direcții a navelor
între Europa și Asia. Înainte de deschiderea canalului în 1869, bunurile erau transportate
între Marea Mediterană si Marea Roșie pe
pământ.Canalul nu are ecluze, deoarece nu există diferențe de înălțimi. Permite
trecerea navelor cu deplasament de până la 150.000 de tone. Pot trece navele cu
până la 16 m , și există planuri de a mări acest pescaj la 22 m până în 2010,
pentru a permite trecerea superpetrolierelor. De obicei, trei convoaie
tranzitează canalul zilnic, două către sud și unul către nord. Trecerea durează între 11 și 16 ore, cnerate
de nave.Din 1980 s-a deschis un tunel pe sub canal, și începând cu 1999,
canalul este traversat de o linie de înaltă tensiune.În 1915, cînd canalul Suez devine teatrul
operaţiunilor militare şi era supus atacurilor din partea turcilor, Anglia îşi
concentrează în zonă peste 300 mii soldaţi, iar în canal, nave militare. Cu
toate că Anglia şi-a transferat o parte din potenţialul naval în regiunea
capului Bunei Speranţe, continuând să primească sprijin prin intermediul
canalului Suez, după finisarea războiului mulţi militari englezi menţionau că
canalul nu are o importanţă vitală pentru Anglia, că calea pe la capul Bunei
Speranţe a devenit mult mai eficientă, datorită creşterii numărului de nave
maritime cu viteză mare şi a posibilităţilor de apărare mai eficientă în
comparaţie cu canalul Suez, unde se pot concentra submarinele germane.
In acea luna, Egiptul a preluat controlul canalului si l-a redeschis pentru
navigatia comerciala. Zece ani mai tarziu, Egiptul a inchis din nou canalul in
urma Razboiului de sase zile si a ocupatiei de catre Israel a
Peninsulei Sinai.
Timp de opt ani,Canalul a ramas inchis pana
cand presedintele egiptean Anwar el-Sadat l-a redeschis in
1975, dupa discutiile privind incheierea unei paci cu Israelul.
O
MICA POVESTIOARA DESPRE CANAL
Nu vom
şti niciodată cine a avut pentru prima oară ideea săpării unei căi interioare
de transport pe apă. Oamenii au beneficiat totdeauna de aportul unei bogate
imaginaţii; le-au lipsit numai mijloacele tehnice şi materiale cu care să-şi
materializeze visele. Când le-au avut, şi-au extins aria preocupărilor
constructive la lucrări de mari dimensiuni din domeniul transporturilor: bazine
portuare, faruri, drumuri şi canale navigabile. Probabil realizarea întinselor
reţele de irigaţii le-a dat îndrăzneala necesară de a încerca să aducă unele
corecturi reliefului stabilit de zei. Primei mari organizaţii statale din
istorie, Egiptului, îi aparţine gloria realizării primului
canal navigabill ce va intra deopotrivă în istorie şi legenda,Canalul
de Suez. Oamenii aveau mai puţină frică de tâlharii care
împânzeau drumurile din Fenicia şi Egipt până în legendara Chină, decât de
apele greu de stăpânit ale mărilor şi oceanelor. Totuşi, însuşirea tehnicii
cabotajului ( navigaţia de coastă), îmbunătăţirea construcţiilor de
nave şi mai ales eficienţa transportului naval i-au determinat pe neguţători să
prefere din ce în ce mai mult traseul pe apă. Tentat de câştigurile obţinute
din tranzitul şi schimbul de mărfuri, faraonul egiptean Nechao II
începe săparea Canalului de Suez, probabil în anul 590 î.Hr.,
lucrare pe care o termina dupa circa 80 de ani regele persan Darius devenit
intre timp stapan al Egiptului.
Raluca Scridon, cls. a VII-a B
Bibliografie:
*** , Egipt, Editura "Adevarul Holding", Bucuresti, 2010, p.250-260
Bibliografie:
*** , Egipt, Editura "Adevarul Holding", Bucuresti, 2010, p.250-260
