Observator atent şi critic al fenomenului baschet românesc, Mihai Corui este prezent şi în sfera online, cu o inspiraţie ce nu-l părăseşte niciodată, compune mult şi mărturiseşte că se simte cel mai bine în „cazemata sa”, adică locul în care creează. Un om plin de poveşti, un om care parcă îşi caută locul de altădată într-o lume nouă.
Reporter: De ce poezie? Mihai Corui: Poezia este limbajul sufletului ca să-l înţeleagă materia. Poezia e transmisiune, materializare energetică. Putem privi viitorul nostru nesigur cu îndoială, sau îl putem vedea drept ceea ce este - o ocazie de a alege orice este mai potrivit pentru noi, în loc de a încerca să ne înghesuim noi într-un tipar profesional care nu ni se potriveşte şi care nu ne permite nici un fel de libertate de expresie. Suntem atât de talentaţi, încât avem nevoie să ne folosim darurile în cel mai bun mod posibil, iar asta înseamnă să alegem calea profesională care ne aduce bucurie.
Rep.: Cum percepeţi acest spaţiu virtual, care lasă o fereastră deschisă spre cultura europeană?M.C: Universul www este o zonă fascinantă, nemărginită şi necenzurată în care te poţi exprima liber, este un spaţiu al libertăţii. Iar dacă ştii să te foloseşti de această libertate, poţi face lucruri incredibile. Sunt atâţia oameni talentaţi de la care avem ce învăţa, însă nu ştim de existenţa lor... şi nu e nevoie “să cauţi în zadar un om”, ci dimpotrivă, îţi iese în cale fără să visezi măcar la asta, pe potecuţele întortocheate ale blogurilor, zâmbind prietenos şi cu complicitate, cu sufletul la vedere şi aer proaspăt în plămâni.
Rep.: Unde găsiţi graniţa dintre poezie şi sentimentul care te face să tresari?M.C: „Cuvintele sunt simple vehicule care transportă tensiunea unei comunicări estetice” spunea Nichita Stănescu. Cuvintele sunt din minte, din ansamblul de cunoştinte, dogme, învăţături, concepte, idei, norme, religii, programări sociale, etnice, sociale... etc. Ele sunt simple transportoare ale energiei. Între tine şi mine, între tine şi pietre, între tine şi mere!
Rep.: Ce transportă ele? Tensiune, deci energie.M.C.: Cum? Energia se transferă prin frecvenţă, lungime de undă, Vibraţie! Poezia este transmitere de emoţie, din suflet spre material, e o punte, un limbaj, o comunicare de vibraţie estetică înspre receptori. Poezia este o "bătaie de inimă neambalată", un bum-bum, ritmic în frecvenţa de la mine spre tine. Poezia nu e doar limbaj, energie, vibraţie, estetic. Poezia este şi modulare şi demodulare de semnal, ea ţine de drum, dar ţine şi de capetele drumului. Eu şi tu. Poezia se poate reîntoarce spre tine, şi o face în 100% din cazuri. Ştii de ce?
In lack 'ech (EU sunt un alt TU)! E o revărsare, un preaplin de emoţie, un surplus de bunătate combinată cu generozitate în cuvinte (transportatoare). Poezia este dragoste! Înmugurire reală, nu papara asta ce se vinde pe la colţuri de bar sau prin catedrale diforme. Poezia este din fiinţa ta spre materie tuturor, urmând calea sufletului. Noi oamenii începem viaţa cu o inspiraţie şi plecăm spre alte universuri, cu o expiraţie. Altfel spus, intrăm cu un bum de inima şi ieşim cu alt bum!
In lack 'ech (EU sunt un alt TU)! E o revărsare, un preaplin de emoţie, un surplus de bunătate combinată cu generozitate în cuvinte (transportatoare). Poezia este dragoste! Înmugurire reală, nu papara asta ce se vinde pe la colţuri de bar sau prin catedrale diforme. Poezia este din fiinţa ta spre materie tuturor, urmând calea sufletului. Noi oamenii începem viaţa cu o inspiraţie şi plecăm spre alte universuri, cu o expiraţie. Altfel spus, intrăm cu un bum de inima şi ieşim cu alt bum!
Rep.: Cum şi pentru cine scrieţi poezie?M.C: Poezia este în tăcere, în pauza dintre cuvinte. Cuvintele sunt adesea inutile, căci vin din minte. Mintea e bună să pună virgule, cratime, să aranjeze rimele. La naiba cu ele! Eu vă trimit o tăcere mare, care cuprinde bum - bumul inimii mele spre voi! Iar când pun oarece cuvinte colea, să ştiţi că vă trimit tăcerile dintre cuvinte pline de poezie.
Material preluat din cotidianul "Zi de zi"/17 ianuarie 2012
