Stai aproape suflet drag. El a plecat sa adune si ultima soapta pe care i-am daruit-o. A vrut sa pastreze ultimul lucru pe care i l-am daruit cu dragoste. A crezut ca astfel ma va tine prizonera in inima lui pentru totdeauna. De fapt, a incercat ca el sa ramana in inima mea pentru totdeauna. Dar tu, sufletel, l-ai izgonit si stiu ca nu-l vei mai primi niciodata. Ne-a facut amandurora prea mult rau si iti promit ca niciodata nu voi mai lasa un idiot, fara pic de inima, sa te calce in picioare. Nu voi mai lasa rautatea sa te invadeze si sa te doboare, cum o fac multi dintre ei. Ei s-au lasat inghitit de valuri, s-au pierdut de ei insisi, fara macar sa-si dea seama. Au devenit roboti, lipsiti de sentimente. Intunericul i-a acaparat. Le-a luat Soarele. Le-a luat stelele. Le-a stins si lumina de la capatul tunelului. Putini din ei mai stiu sa zambeasca.
Multi dintre ei au uitat prea repede de copilarie, s-au maturizat mult prea repede. Au trecut prin viata lor ca fulgerul. Au trecut anii ca si clipele. Simti si tu acelasi lucru, nu-i asa?
Am lasat urme pe nisip in urma mea. Am apasat mai tare cu calcaiul pentru a tine mai mult. Mi-am incordat fiecare muschi pentru a face acea urma perfecta. Incetul cu inceput, o apa albastra, cristalina, le-a ascuns, le-a ingropat sub nisipul greu. Uite asa, noi lasam urme in inimile oamenilor, si uite asa, timpul vine si le ascunde. Unii se chinuie sa lase urme, unii pur si simplu o fac. Dar nu toate sunt ingropate. Unele raman toata viata, poate chiar pentru eternitate.
Ai incercat sa apesi cat mai tare pentru ca sa nu te mai las niciodata sa pleci nu-i asa? Si da, ultima soapta, ti-am daruit-o cu dragoste, dar nu si cu sinceritate. Dar tu ai crezut-o, asa cum ai crezut ca intr-o zi te voi ierta pentru tot.
Suflet drag, iti amintesti ce i-am promis? In seara aia, intr-un parc, sub un cer senin cum n-am mai vazut pana atunci, cand admiram stele cazatoare si-mi puneam o dorinta, dar el imi zicea "Nu, nu-ti pune dorinte, aia e o cometa! " si eu ii ziceam "Lasa-ma in pace, am nevoie de dorinta asta! ". Iti amintesti? I-am spus o propozitie pe care mi-e frica sa o zic cu voce tare, i-am spus-o doar soptit. I-am spus-o, pentru a o auzi doar eu, el si tu, bineinteles. Pentru ca promitandu-i asta, te-am promis practic pentru totdeauna lui. Uite ca mi-am incalcat promisiunea si nu imi pare rau.
Intr-o seara, pe o banca uitata, sub un cer senin, punandu-si dorinte, care mai de care mai banale, ea s-a aplecat la urechea lui si i-a soptit "Promit ca voi fi a ta mereu! ".
Oana Biris, absolventa 2009
