Ploaia
a inceput sa cada marunt pe pervazul de la camera mea, zgomotul picaturilor de
ploaie ma trezesc din somnul meu adanc, si ma atentioneaza ca ziua care va urma
va fi o zi mohorata.
Incerc
sa ma gandesc cum sa-mi organizez timpul ca sa reusesc sa fac tot ce mi-am
propus.
O
vrabiuta zgribulita imi atrage atentia uitand pentru un moment de problemele
mele, dar atunci imi aduc aminte ca trebuie sa imi fac temele. Sunt plictisita.
Incetul cu incetul incep sa-mi pierd rabdarea. Timpul trece foarte greu. Mama
ma atentioneaza ca este timpul sa plec la scoala. Ploaia si vantul rece imi dau
impresia ca ziua aceasta nu se va mai sfarsi.
Orele
incep, dar toata lumea este plictisita, pana si florile din fereastra parca
sunt triste. Zgomotul clopotelului, care anunta pauza ne mai trezeste la
realitate, dar toata lumea este trista. Afara inca ploua.
Un
coleg mai zglobiu incearca sa ne inveseleasca cu glumele sale si ne cheama pe
toti afara. Atunci zambetul ne vine pe buze, iesim afara sarind, tipand si
razand. Atmosfera este din nou ca alta data, toata lumea se distreaza si
incearca sa vada si partea buna a lucrurilor ca dupa ploaie intotdeauna vine
soarele.
Totusi
aceasta zi nu este o zi asa banala.
Roxana Lepadatu, cls. a VIII-a A
