De
curând, am fost în vizită la mătuşa mea, Zina, o femeie firavă, dar plină de
voioşie şi foarte ospitalieră. M-a
poftit să iau loc lângă ea, la măsuţa ovală şi să privim împreună albumul cu
poze. Pe prima pagină, era o fotografie cu o fetiţă blondă, cu ochi negri şi
gropiţe în obraji cu o rochiţă de catifea şi pantofi albi de lac, dar având o
expresie foarte serioasă şi ţinând în mână o păpuşă de pânză, de care era
foarte mândră.
Am
fost uimită să aflu că fetiţa de altă dată, era însăşi mătuşa mea. Mi-a
mărturisit că în adâncul sufletului ei a rămas un copil, că anii care au trecut
peste ea i-au schimbat doar trupul şi au făcut-o, poate, mai înţeleaptă.
Apoi
m-a luat de mână şi m-a dus într-o cameră plină de jucării: păpuşi
de porţelan cu rochiţe de dantelă, căluţi de lemn, trenuleţe, ursuleţi, chiar
şi câteva maşinuţe complicate, foşti tovarăşi de joacă.
Într-o
zi, i-a venit ideea să ducă toate aceste jucării la un târg, iar cele mai
frumoase să le dăruiască unor copii iubitori. Dar, spre surprinderea ei, copiii
se apropiau, se uitau cu curiozitate câteva minute şi apoi plecau mai departe,
fiind interesaţi de cu totul altceva: jocuri pe calculator, muzică
electronică, efecte speciale.
Cei
care, însă, se opreau erau părinţii copiilor. Aceştia le luau în mână cu multă
grijă şi privindu-le, îşi aminteau cu câtă bucurie au primit şi ei , jucării
asemănătoare, copii fiind, sau plăcerea cu care s-au jucat la o zi de naştere
sărbătorită cu toată clasa.
Deşi
tristă, mătuşa Zina şi-a adunat jucăriile una câte una, le-a adus acasă şi le-a
aşezat în cea mai frumoasă încăpere, chiar camera în care am pătruns împreună,
a încuiat uşa şi mi-a pus în palmă cheiţa.
Apoi
mi-a dezvăluit un secret: atunci când copiii de azi vor ajunge oameni mari, trecând
unii pe lângă alţii fără să-şi adreseze cuvinte, când parfumul florilor şi
emoţia cuvintelor de dragoste vor fi înlocuite cu mesaje şi semnale electronice,
când mirosul de cerneală al cărţilor tipărite va fi abandonat în favoarea unor
semne pe ecran , atunci va sosi momentul să le dăruiesc copiilor lor, această
cheiţă, care îi va ajuta să se redescopere, să-şi deschidă sufletul, iar în
ochi să le strălucească bucuria şi plăcerea de a se privi şi a se juca
împreună.
Antonela Ivan, cls. a VIII-a A
