VIII A la Festivalul Francofoniei

A IV-a editie a Festivalului Francofoniei, organizat sub egida Inspectoratului Scolar Judetean a prilejuit si participarea unor elevi ai scolii noastre. Astfel, sambata, Roxana Naznean a sustinut un moment extrem de reusit la Liceul de Arta, interpretarea sa fiind apreciata cu premiul special al juriului, in vreme ce duminica, 20.03. pe scena Teatrului National trupa de dans a clasei a VIII-a A a smuls ropotele de aplauze ale unei sali arhipline. Ambele momente au fost propuse de prof. Oana Bejan.

Zilele Francofoniei - momente de neuitat

Nu voi uita multa vreme de-acum incolo ziua de 19 martie . De ce ? ei bine , am avut  cele mai mari si mai puternice emotii pe care le-am avut vreodata . Si nu , nu din pricina unui cerc literar sau a unei probleme de geometrie , ci din pricina unui concurs … si nu orice fel de concurs , unul de interpretare . Pare un lucru banal , dar va spun ca nu a fost deloc  asa . Concursul era organizat de Centrul Cultural Francez , iar membri trupei  JFX  l-au jurizat Si ca emotiile sa fie pe masura , piesa pe care o cantam fiecare participant trebuia sa fie in limba franceza . Nu am mai facut asta niciodata , si imi era oarecum teama . Chiar si in ziua in care domnisoara profesoara de franceza a venit in clasa si a anuntat ca va avea loc un concurs de cantat in limba franceza , plus un juriu format exclusive din francezi si care mai aveau si ureche muzicala , m-am sfiit , parca nu doream sa ma amestec in asta , dar colegii m-au impins de la spate si asa am ajuns intr-o zi de sambata sa cant in fata unui public , in fata unui juriu .

                Am ajuns acolo foarte repede si era mult pana imi venea randul in concurs . Eram printre ultimii inscrisi , asa ca, pe parcurs, emotiile am fost din ce in ce mai mari . Stateam in spate si imi repetam textul piesei . Nimic nu iesea bine . Eram foarte suparata . Domnisoara profesoara de franceza era si ea plina de emotii deoarece ma vedea pe mine in acea stare . Nu venise nimeni sa ma sustina , doar trei fete din clasa a VI-a B . Dar totusi , imi lipseau colegii . Trecea timpul si incet ,incet se apropia momentul in care trebuia sa urc pe scena . Priveam inspre usa , dar nimeni . Priveam in sala , nimeni . Eram trista , ba chiar ma gandeam sa renunt . Pana cand se deschide usa , si pe rand intra colegele mele . Nu-mi mai simteam corpul , parca nimic nu-mi mai apartinea . Grupul era mare , toata lumea din sala era mirata , iar eu cel mai mult . Printre ele era o persoana pitita care nu reuseam sa-mi dau
seama cine este . S-a ridicat si era ea , cea mai buna prietena , care ma pacalise toata saptamana , impreuna cu colegele mele si familia ei ca nu putea ajunge in acea zi la concurs . In acel moment emotiile si-au spus cuvantul . Nu m-am mai putut abtine , a fost unul dintre cele mai frumoase momente din viata mea . Desi pentru altii acest lucru este neinsemnat , pentru mine a contat foarte mult . M-au sustinut tot restul concursului . Cand am fost chemata pe scena m-au aplaudat si au tipat , acest lucru dandu-mi  forta si curaj . Datorita lor am reusit sa ma descurc pe scena cat am putut eu de bine , pentru asta le voi aprecia mereu . Chiar daca altii nu au reusit sa ajunga , mi-au trimis mesaje de incurajare , care au contat si ele la randul lor . Nu am luat vreun premiu care sa ma poata duce in finala , insa am catigat ceva ce e si mai important , odata cu experienta pe care am trait-o mi-am dat seama ce prieteni am in jurul meu , am capatat incredere si tarie de sine , am invatat sa las orgoliul deoparte si sa stiu  a pierde intotdeauna cu capul sus , precum un adevarat invingator .

                                Dar asta nu e tot . Urmatoarea zi , duminica , la Teatrul National , s-a sarbatorit Ziua Mondiala a Francofoniei . Un spectacol , care s-a desfasurat in limba franceza si in care au fost prezentate diferite momente , de diferite tipuri .

                Si aici am fost prezenta , insa intr-un numar mai mare si nu in postura de cantareata , ci dansatoare . Impreuna cu colegele din clasa am dansat pe scena Teatrului National in fata unui public numeros . Aici emotiile nu au mai fost la fel e mari ca la concursul anterior , insa ca de fiecare data au fost si ele prezente .

                Ne-am bucurat ca totul a iesit bine si ca ne-am simtit bine . Si celelalte momente au fost la fel de reusite . Cantareti  solo , scenete , alte dansuri , balerine , gimnastica ritmica , toate aceste numere au fost prezente la spectacol . Cine stie , poate si la anul vom aparea cu aceeasi ocazie , pe aceeasi scena , in aceeasi formatie .

             Un lucru e sigur : NU VOI UITA NICIODATA SARBATOAREA FRANCOFONIEI DIN 2011 !

Roxana Naznean, cls a VIII-a A