Cu ochi timizi , infricosati,
Privesc spre infinit.
In calea ochilor rasar
Priviri indiferente iar .
Cand am crezut ca tot apune ,
Ca lumea de mine-a uitat,
Ai aparut cu ganduri bune,
Sufletul de speranta mi l-ai incarcat.
M-ai invatat sa trec de toate,
Sa nu ascult grairea lor,
Sa nu vars lacrimi pentru rautate,
Sa-nvat si eu sa ii ignor.
Asta numesc eu prietenie ,
Asta numesc eu ajutor,
Cand toti de mine au
uitat
Tu ai venit s-astupi un
gol.
Mi-ai demonstrat ca nu s-a terminat.
Mi-ai dovedit ca pot fie eu,
Si , pentru asta, draga prietena,
Vei fi mereu in gandul meu.
Stefania Pop, cls a VII-a A
