Călător în universul afectiv

Într-un anumit timp, un geniu a spus: “Doar viaţa pe care o trăim pentru alţii este o viaţă ce merită să fie trăită” … Ei bine, acum am descoperit povestea unei simple persoane care încearcă şi încearcă să pună în aplicare sfatul.

Deşi pare un om obişnuit, el este, de fapt, un călător … un călător excepţional în “universul emoţiilor”.

Omul acesta are un talent de a înţelege şi a percepe lumea în felul lui.

A fost văzut prima oară într-o călătorie în Portugalia, unde venise cu scopul de a introduce în sufletul şi caracterul portughezilor un nou sentiment – SINCERITATEA. Ce poate fi mai plăcut decât să fii întotdeauna sincer? Sinceritatea îţi oferă  linişte, împăcare cu sine. Dacă ea există cu adevărat în sufletul tău, atunci nu vei avea niciodată de ce să te temi şi, mai mult decât atât, nu vei fi obligat să inventezi ceva credibil. Aşa că, pelerinul şi-a atins scopul: a sădit în
sufletele portughezilor minunata sa invenţie, făcându-i mai buni, mai sinceri, lăsându-i să-şi urmeze noul destin, iar EL şi-a continuat drumul…ajungând în Austria.

Deşi era impresionat de peisajele montane grandioase, simţea că populaţiei îi lipsea acel sentiment de siguranţă. Astfel, omul a introdus ÎNCREDEREA. În viaţă e nevoie de multă încredere în oameni, în prieteni, dar mai ales în tine însuţi. Fără acest sentiment am trăi chinuiţi de îndoieli şi suspiciuni. Călătorul le-a “înmânat” cu multă căldură austriecilor acest “dar”, fiind sigur că îl vor primi.

Apoi, s-a dus mai departe.

Cunoscută în lumea întreagă pentru muzica şi dansul Flamenco, pentru luptele cu tauri, pentru plajele fantastice, Spania nu oferea mai mult. Datorită acestui fapt, călătorul s-a decis să le ofere o atitudine plină de bunăvoinţă. Astfel spaniolii au cunoscut un nou sentiment – BUNĂTATEA. A fi bun înseamnă a fi în armonie cu tine însuţi, cu alţii.

Acest bărbat avea o relaţie atât de specială cu trăirile şi sentimentele. Dorinţa de a dărui şi de a da mai departe cunoştiinţele ce le avea, înţelepciunea şi gândirea originală, i se puteau citi pe faţă.

El şi-a continuat călătoria, ajungând de data aceasta în Japonia. O ţară plină de respect, dar crunt lovită de calamităţi, cu multe vieţi pierdute în urma acestora.  Bărbatul nu era mulţumit. Simţea că aici mai e nevoie de ceva, de sentimentul care îi determină pe oameni să-şi acorde ajutor reciproc. Asta le-a oferit călătorul japonezilor – SOLIDARITATE, adică dorinţă colectivă de a învinge dezastrul, o unitate perfectă în gândire şi acţiune.

După toate aceste “popasuri”, călătorul a ajutat mii de oameni.

Pentru că nimeni nu ajunge la înţelepciune din întâmplare, s-a oprit în loc şi şi-a pus simpla intrebare “de ce?”  De ce tocmai el? De ce are el atât de multe speranţe că poate schimba ceva în lumea aceasta?

A ajuns la concluzia că poate e o menire… prefera să nu se mai gândească. Pentru că în tot ce s-a întâmplat şi se va întâmpla exista cu siguranţă un scop.

Toate popoarele de pe Pământ gândesc şi simt în acelaşi fel, doar că absenţa unor cuvinte, la unii sau la altii, poate împiedica un sentiment sau altul să apară.

Putea fi întâlnit în secolul XX, o minune de om care călătorea din stat în stat, să ofere.

Sonia Zahan, cls. a VII-a A