Ferdinand I, pe
numele sau intreg Ferdinand Viktor Albert Meinrad von Hohenzollern-Sigmaringen
(n. 1865, d. 1927), a fost urmasul la tronul Romaniei al lui Carol I, fiind
fiul fratelui mai mare al regelui. Desi la inceput era
pentru popor un „necunoscut“ in numai 13 ani de domnie va deveni unul dintre
cei mai importanti conducatori ai Romaniei, supranumit “Intregitorul” sau “cel
Loial”. Scurta
descriere: Ferdinand era un om timid caruia nu ii placeau manifestarile solemne
precum nici festivitatile care impuneau un protocol rigid si fastuos.
Deasemenea el nu dorea sa atraga atentia sau sa iasa in evidenta ca are sange
albastru si provine dintr-o mare familie. Acesta avea o cultura multilaterala:
descifra inscriptii greci si latinesti, vorbea limba ebraica, cunostea poezia
japoneza si chineza cat si opera lui Wagner. (cateva dintre lucrurile
descoperite in mod accidental de catre contemporanii sai) S-a
nascut in sud-vestul Germaniei, in Sigmaringen, fiind al doilea fiu al Principelui
Leopold de Hohenzollern si al Principesei Antonia a Portugaliei. Ferdinand a
devenit mostenitor dupa ce atat tatal cat si fratele sau mai mare au renuntat
la mostenirea tronului. Guvernul roman nu a cerut convertirea sa ci doar ca
vitorii copii sa fie ortodocsi. Printul a venit prima data in Romania la numai 19 ani (1884) cand
regatul Romaniei era compus numai din Moldova si Muntenia. Ferdinand s-a intors
apoi in Germania pentru a-si continua studiile liceale si universitare. In anul
1893 el devine absolvent al Universitatii din Leipzig si al Scolii Superioare
de Stiinte politice si Economie din Tubingen. In acelasi an Principele s-a
stabilit la Bucuresti pentru a-si indeplini atributiile de mostenitor. Ferdinand
a avut o idila cu Elena Vacarescu insa el nu avea posibilitatea de a se
casatori decat cu o Principesa de origine straina. Din aceasta cauza el s-a
casatorit cu Maria de Edinborough (10 ian 1893), din familia regala a Angliei
cu care a avut 6 copii. In 1897 el a avut febra tifoida din care a scapat
miraculous insa in urma careia si-a pierdut frumusetea fizica cu care fusese
inzestrat. Devine
rege in 10 octombrie 1914 cand depune juramantul solemn si isi ia angajamentul
ca va fi un “bun roman”. Iubind Romania si poporul roman, Ferdinand s-a
convertit la ortodoxism de buna voie, lucru care nu i-a fost solicitat de
guvernul roman. Fiind atat de atasat de
tara condusa, el dorea, precum toti
romanii, formarea Romaniei Mari prin alipirea Transilvaniei. Cu acest scop el
s-a alaturat curentului favorabil Antantei si a pornit la razboi impotriva
Puterilor Centrale in ciuda originii si numelui sau. Initial razboiul nu s-a
desfasurat in avantajul romanilor iar Ferdinand si guvernul roman s-au refugiat
la Iasi. Ofensiva germana a fost oprita insa in Moldova prin luptele eroice de
la Marasti, Marasesti si Oituz. Dupa caderea frontului de E, Romania a incheiat
o pace dezavantajoasa cu Germania. Dar soarta razboiului s-a schimbat si
romanii au reintrat in lupta anuland pacea. Trupele romane au ajuns sa ocupe
Budapesta iar Ferdinand s-a intors la Bucuresti ca un erou, trecand pe sub
Arcul de Triumf si intampinat de populatia entuziasta. In
data de 15 octombrie 1922, Ferdinand este incoronat rege al tuturor romanilor
in Alba Iulia. A fost cu adevarat un “bun roman” dupa cum a spus, considerat de
unii istorici cel mai stralucit rege al Romaniei. Insa dupa terminarea
razboiului, Ferdinand a avut o noua problema: fiul sau, Carol al II lea, traia
o viata scandaloasa si desfranata. El s-a casatorit clandestin cu Ioana
Lambrino, casatorie care va fi anulata de tribunalul din Ilfov iar cei doi
exilati. Carol s-a casatorit apoi cu Elena, fiica regelui Greciei, cu care i-a
daruit lui Ferdinan un nepot: Mihai. Mariajul nu a durat mult deoarece Carol a
fugit cu amanta sa, Elena Lupescu, la Paris parasindu-si sotia si copilul.
Regele a fost nevoit sa il dezmosteneasca si sa il desemneze pe Mihai ca urmas
la tron. Ferdinand moare
la 62 de ani, dupa 13 ani de domnie, din cauza cancerului la colon. In timpul
vietii sale, regele a vazut formandu-se Romania Mare, a realizat reforma agrara
si a promulgat Constitutia de la 1923. A fost inmormantat la Curtea de Arges
alaturi de Carol I si de Regina Elisabeta iar pe lespedea sa de mormant este
scris: "Aici
odihneste robul lui Dumnezeu Ferdinand I, Rege al Romaniei, nascut la 24 august
1865, rapostat la 20 iulie 1927 la castelul Pelisor. Luand carma tarii la 11
octombrie 1914, a tras sabia la 15 august 1916 pentru dezrobirea romanilor de
peste vechile hotare, infaptuind intregirea neamului si incoronandu-se la 15
octombrie 1922 la Alba Iulia ca primul Rege al tuturor romanilor"
Bibliografie:
Ioan Scurtu, Regele
Ferdinand, Bucureşti, Editura Garamond, 1995
Sebastian Stefan, Gimn. Dacia
