un flash mi-a traversat mintea, corpul, conştienţa
noi suntem râuri
într-un peisaj spaţio-temporal fix
ca si punctul acela nemişcat visat de Isaac Newton
am descoperit înlauntrul matricii vieţii stâlpi solizi şi nemişcaţi
odata, un copil a spus despre Zoo că e locul în care animalele se uită la oameni.
Timpul e static
nu e trecător, e fix ca şi ceasul bunicii de pe şemineu
noi curgem - vieţuind şi exfoliindu-ne continuu ca şi ceapa - prin matrice
iar şi iar, viaţă după viaţă
ne îmbrăţişăm cu viaţa la naştere ne înmanunchiem cu moartea care atunci începe şi ea
pe drumul descojirii continuue a vieţii, am simţit că mai e ceva dincolo de gând,
dincolo de formă,
dincolo de sentimente,
dincolo de intuiţie,
la fel de fix şi atemporal ca şi timpul.
Fiinţa noastră eternă
sufletul-dumnezeu
spiritul vieţii continuue şi a strălucirii ce animă orice stea
esenţa vibrantă
dăruitoare şi creatoare a tot şi toate.
În întreaga mea râurire prin viaţă am căutat ceva fix, ceva care să susţină întreaga
matrice a vieţii
dintr-o dată am descoperit două şi curgerea de stele încă nu s-a încheiat
am descoperit şi a treia nestemată fixă,
o mare caldă cu valuri blânde în care existenţa se îmbăiază şi parfumează.
Dragostea
şi ea e eternă
nemişcătoare, supa primordială, eterul ce ne înconjoară
aerul ce-l inhalăm împreună cu cel ce-l expirăm
NOI, oamenii, suntem râuri curgătoare prin matricea formată din timp-suflet-dragoste
ele stau pe loc
au fost şi rămân pe loc
timpul nu trece niciodată, el este dimensiune fixă
trinitatea fixă e Timp - Esenţă - Iubire
aceasta e matricea cu stâlpi cu tot
ce naşte blând existenţa
cu toate programele hologramei minunat şi desăvârşit constituite
toate sunt în legătură cu toate
e uimitor cât e de frumos în lume şi în noi.
NOI am creat asta
timpul nu curge, noi o facem însă în locul lui
e ca şi cum ne exfoliem continuu,
ne metamorfozăm perpetuu ca şi într-o secvenţă modernă holywoodiana
prin minte îmi trece un gând frumos de pe platouri înalte tibetane
"cum poti face ca o picatura sa nu se evapore?"
iar raspunsul vine aproape firesc după tot acest zbucium din atâtea experienţe de om
"o arunci în mare!"
dragostea noastră se varsă ca un râu proaspăt de munte în marea de iubire a existenţei
fiecare picatură de apă este un fior al dragostei ce ne înconjoară şi ne materializează
suntem râuri curgatoare spre un OCEAN de iubire
suntem OAMENI, vehicule încântătoare ce transportă o încărcătură atât de preţioasă
încât universul întreg se înfioara
transportăm şi suntem IUBIRE
Mihai Corui
