Motto: Dar omule, tu cine eşti care răspunzi împotriva lui Dumnezeu? Oare
făptura va zice Celui ce a făcut-o: De ce m-ai făcut aşa?
Era o zi frumoasă de vară. Aerul
avea limpezime de izvor, iar copacii îşi plecau crengile sub rodul îmbelşugat.
A
sosit vacanţa cea mult aşteptată. Eu împreună cu fraţii mei am plecat la
bunici. Mare ne-a fost bucuria când am aflat că avem un vecin nou, probabil un
viitor partener de joacă.
Am rugat-o pe bunica să ne spună câteva lucruri
despre el: cum arată, cum îl cheamă, câţi ani are şi cum putem să-l întâlnim.
Spre mirarea noastră, în ochii bunicii au apărut lacrimi. Ne-a spus că a aflat
de la mama lui că suferă de o boală gravă care îl ţintuieşte la pat. M-am
întristat şi în sufletul meu creştea dorinţa de al întâlni.
În orice lucru la care o ajutam pe bunica
mintea îmi era mereu la noul vecin. Spre seară, când fraţii mei erau alături de
alţi copii la joacă, am luat câteva fructe din livadă, unbucheţel mic de flori
şi cu inima strânsă am pornit spre casa vecină.
M-a întâmpinat o doamnă cu chipul
blând. I-am spus cine sunt şi că aş dori să-l cunosc pe fiul dânsei. Cu multă
ospitalitate m-a condus într-o odaie mică, luminoasă. În pat era întins un
băieţel de vârstă apropiată cu a mea. Avea chipul întunecat, privirea
încruntată. Nu părea bucuros de vizita mea.
- Bună! Sunt Paraschieva, nepoata
vecinei tale. Ţi-am cules câteva fructe proaspete şi flori parfumate. Aflând de
la bunica despre tine, am vrut să
te cunosc.
te cunosc.
- Acum, că mai văzut o să faci şi
tu ca ceilalţi. De când a venit această boală nenorocită, m-au părăsit toţi
prietenii. Sunt doi ani de când sunt izolat.
- Cum s-a întâmplat?
- Viaţa mea s-a schimbat radical
în urma unui vaccin care mi-a provocat paralizia. Urăsc nedreptatea Lui
Dumnezeu. De ce tocmai eu dintre atâţia copii? Am fost un copil vioi,
inteligent şi fericit. Nu-i drept ce mi s-a întâmplat.
M-am apropiat de el, i-am luat
mâna şi cu voce caldă m-am străduit să-i
vorbesc din inimă:
- Fii încredinţat! Domnul te
iubeşte! În boală şi în necaz, în bucurii şi împliniri, Domnul e cu noi. El ne
poartă crucea! Aşteaptă doar să-L chemăm în ajutor. De cele mai multe ori, omul
îl află pe Dumnezeu printre lacrimi.
- Îţi înţeleg gândurile bune, dar
greu mă pot obişnui cu această nouă ipostază a mea.
- Aş dori să împart cu tine toată
durerea şi disperarea. Dă-mi voie să te caut, să citim împreună din Scriptură,
din Vieţile Sfinţilorşi să ne rugăm împreună că mult face rugăciunea unuia
pentru celălalt.
Din acea zi el a devenit cel mai
bun prieten al meu. Îl căutam zilnic. În scurtă vreme a devenit un băiat
rugător, un creştin adevărat. Din cârtitor a ajuns rugător pentru el, dar mai
ales pentru ceilalţi. A înţeles că de acolo din pat el poate ajunge, prin
rugăciune, la Dumnezeu.
