În faţa casei sale, Aricel face
gimnastica de înviorare şi cântă vesel.
-Cioc! Cioc! Cioc! Se aude la portiţă.
Când deschide portiţa l-a văzut pe
Iepurilă.
-Bună Iepurilă! Ce vânt te-aduce
pe-aici?
Bună! Am fost în pădure după nişte
hrană şi-un copil rău m-a lovit c-o piatră drept în picior.
-O! Nu-ţi face grijio să te iau la
mine şi-o să te-ngrijesc.
După ce-au trecut două săptămâni,
Iepurilă s-a simţit bine şi-a plecat la casa lui.
Aricel bucuros de fapta lui, în
fiecare zi îl cheamă pe Iepurilă la un ceai şi-o prăjiturică.
********************************************
Soarele arată că ziua este la amiază.
Maria şi fratele său mai mic, Mihai,
au pornit către mătuşa lor, care locuieşte în dumbrava din marginea satului.
Mama le-a dat un coş cu căţiva puişori de găină să-i ducă mătuşii. Copiii
mergeau liniştiţi aruncând din când în când câte o privire grijulie spre
coşuleţ.
Când au privit coşuleţul, puişorii
erau aproape morţi. În apropiere era un râu. Mihai şi Maria i-au scos din
coşuleţ pe rând şi le-au dat puţină apă. Puişorii le-au mulţumit în felul lor.
Când au ajuns la casa mătuşii, Maria
şi Mihai au povestit cele întâmplate.Mergând spre casă, Mihai şi Maria s-au
gândit că dacă lor nu le păsa de viaţa puilor ei ar fi murit.Au facut o fapta
buna!
Justiniana Hancu, Cls.
a V-a A
