Este iarnă. Un
strat alb şi pufos mi-a îmbrăcat strada. Copacii
au straie noi, albe şi sclipitoare. Nişte steluţe
reci cad de sus fără încetare şi se aştern pe pământ
formând o pătură groasă de nea.
Nu este foarte frig, aşa că mă duc la săniuş cu clasa şi cu familia mea pe dealul din Sîngeorgiu
de Mureş. Ajunşi acolo, urc cu nerăbdare împreună cu fratele meu până la
jumătatea pârtiei, unde facem o pauză să ne odihnim, apoi ne ambiţionăm şi reuşim cu greu să
ajungem până-n vârful pârtiei.
Înainte de a porni la vale admirăm peisajul foarte frumos
pe care nu cred că-l poţi descrie în cuvinte. După ce
ne-am odihnit ne-am dat drumul cu săniuţa şi am prins o viteză
neaşteptat de mare. Pe la jumătatea pârtiei am căzut de pe sanie, dar nu ne-am lovit. Când ne-am ridicat
eram plini de zăpadă. Nu după mult timp au aparut câţiva din colegii mei şi doamna învăţătoare care a venit cu căţeluşa
ei, Maya. Săniuţa era trasă de Maya. Căţeluşa a tras-o pe doamna învăţătoare în josul pârtiei in mare viteză pe o placă. Când au ajuns jos
erau albe de zăpadă si ameţite de viteză. Apoi, câţiva copii s-au
plimbat cu săniuţa trasă de Maya prin
împrejurimi.
Eu şi colegii mei ne-am jucat foarte
mult, iar la sfârşit am băut cu toţii ceai fierbinte şi am făcut
poze. Acest joc de iarnă împreună cu colegii mei îl voi purta mereu în amintire.Iubesc
iarna!
Iclănzan Denisa Simina,
clasa a IV-a B
