Cartea - harta magică a sufletului

Uneori mă rătăcesc… Mă simt singură, stingheră, inutilă… Uneori! Această deprimare nu ne întărește, ci ne aruncă în neantul gândurilor negre, al neputințelor… Atunci, înconjurați de o lume rece, ne izolăm… Greșit! Nu aceasta e calea! Undeva, pe un raft, un bun prieten ne strigă… Tu l-ai ascultat? Ai auzit acel strigăt ca o chemare intensă spre vindecare? Ei bine, eu nu l-am neglijat!

Astfel, într-o clipă mă retrag sfioasă către amalgamul ordonat de cărți… Aleg… Deschid… Citesc! Din întâmplare, cartea aceea, parcă îmi oglindea sufletul încărcat de deznădejde, singurătate… Să fie oare o întâmplare? Ei bine, răspunsul ascunde un ecou complex! Nu! Nu e hazard!

Oricum, citind mă preschimb. Mă bucur că cineva, între rânduri, printre cuvinte, mă înțelege. Și mă înseninez. Dar, până aici! Sufletul meu tânjește după o schimbare. Și, din întâmplare (sau nu), descopăr coperta prăfuită a unui atlas: pământ, nesfârșite ape, culori. Minunății infinite! Unde încap, oare? Ei bine, aceasta a fost strigarea de pornire spre marea cercetare a lumii! Totul se potrivește.

Acum nu mai disper, ci caut o potecă luminoasă, care să năruiască trecutul și să descopere luciul viitorului. Doar prin cărți am izbutit. Parcă, m-au citit pe mine. Întâmplare? Nu mai sunt dubii că acest cufăr oglindește mereu metamorfozele cele mai acute. Iar dacă nu te cunoști, cartea te ajută. Iar dacă disperi, cartea te ajută…orișicând!

Roxana Fărcaș, clasa a VIII-a B