Liniște… tocmai m-am
trezit… Am un sentiment ciudat… În dimineața aceasta am
fost trezită într-un mod mai special. Nu! Fără alarma zgomotoasă a ceasului deșteptător.
A fost ceva deosebit…
Când am deschis ochii, o mângâiere dulce
îmi alinta fața. O rază de soare s-a strecurat prin
perdea și mi-a urat: „Bună dimineaţa!” Lumina
puternică şi caldă îmi invada camera treptat. Atâta lumină, încât creştea parcă
iarba în toată încăperea! Un fenomen ciudat… Nu mi s-a mai întâmplat până acum!
Sau poate nu am observat eu!? Să fie vinovată graba care pune stăpânire pe
dimineţile mele? Poate că soarele a încercat de fiecare dată să-mi arate, în
felul lui, cât de frumoasă este viaţa! Dar nu l-am observat… Un sentiment de
vinovăţie profundă „s-a instalat” în
sufletul meu. M-a pus pe gânduri…
Am ridicat privirea… La geam, trei
vrăbiuţe cântau de zor cu vocile lor angelice. Vesele, pline de viaţă şi
jucăuşe se bucurau de mângâierea razelor de soare. Atunci mi-am dat seama că
ziua trăiesc împrăştiat, în furtună. M-am simţit ca un străin gol într-o lume
atât de necunoscută…
Şi totuşi, totul are un ritm… Totul e
plin de viaţă! Am descoperit o lume ascunsă pentru mine dincolo de monotonia şi
întunecimea zilelor. Dar toate acele isprăvi visate se pot adeveri! Eram atât
de aproape de a le pierde… E bine că „m-am trezit” la timp!
Acum pot vedea… Nu mă mai pierd în
detalii. Am reuşit să văd dincolo de orizont, adevărata simbolistică a
lucrurilor! Am descoperit că lumea e o cântare!
Andra
Florea, clasa a VIII-a B
