Alexander Graham Bell

          Alexander Graham Bell,inventator si fizician american de origine scotiana,audiolog cunoscut in primul rand ca inventatorul telefonului(1876),s-a nascut la 3 martie 1847 in Edinburgh,Scotia,Marea Britanie.Tatal sau a fost profesorul Alexander Melville Bell,mama sa a fost Eliza Grace(nascuta Symonds),iar cei doi frati ai sai:James Melville Bell si Edward Charles Bell au murit de tuberculoza.Timp de doua generatii,familia sa a fost recunoscuta ca o autoritate in dictie si in corectarea vorbirii,lucrarea “Dictia standard” a lui Alexander Melville Bell,avand aproape 200 de editii in limba engleza.Tanarul Bell si cei doi frati ai sai au fost instruiti sa continue profesiunea familiei.

          A invatat un an la o scoala privata,doi ani la Liceul Regal din Edinburgh(unde a absolvit la 14 ani) si a luat parte la cateva cursuri la Universitatea din Edinburgh si la University College din Londra,insa a primit cea mai mare parte a educatiei in familie si ca autodidact.La 16 ani a abandonat studiile musicale pentru care era foarte dotat si,urmand exemplul tatalui sau,profesor de dictie,s-a consacrat foneticii.

          Primul sau post a fost la scoala Dl. Skinner din Elgin,Comitatul Moray,unde a predat copiilor muzica si dictiune.In 1864 a devenit masterand rezident la Academia Weston House Elgin,unde a realizat primele studii despre sunet.In aceasta directie,Bell si-a inceput o profesie pe care avea sa o continue toata viata-cea de profesor-cercetator.

        In 1868 a devenit asistentul tatalui sau in Londra si a preluat in totalitate postul de profesor,in vreme ce Bell senior a tinut cursuri in America,dar,din motive de sanatate,in august 1870 a emigrat cu familia in Canada,stabilindu-se langa Brantford,Ontario,sanatatea lui Bell imbunatatindu-se rapid.In 1871,Bell a petrecut mai multe saptamani in Boston,tinand cursuri si demonstrand eficienta sistemului propus de tatal sau in cartea “Vorbirea vizibila”,publicata in 1866,ca metoda de
a-i invata sa vorbeasca pe cei fara auz.Fiecare simbol fonetic indica o pozitie clara a organelor de vorbire,cum ar fi buzele,limba si valul palatului si putea fi folosit de surzi pentru a imita sunetele vorbirii intr-un mod neobisnuit.Chiar si in vacantele petrecute in casa parintilor,Bell si-a continuat experimentele cu sunetele.

         In 1872 a deschis o scoala proprie in Boston pentru instruirea profesorilor care le predau persoanelor fara auz,a editat pamfletul “Pionierul vorbirii vizibile” si a continuat sa studieze si sa tina cursuri.A fost numit profesor de fiziologie vocala la Universitatea din Boston in 1873.

         In 1877 Bell s-a casatorit cu Mabel Hubbard,o tanara cu 10 ani mai mica decat el(surda ca si mama lui),cu care a avut 4 copii, 2 fii care au murit in copilarie si 2 fiice.

        In 1880,Franta l-a onorat cu Premiul Volta,de 50 000 de franci din partea Laboratorului Volta.In 1885 Bell a cumparat teren in Insula Cape Breton din Nova Scotia,a cladit o casa de vara,Beinn Bhreagh,dotata cu laboratoare de cercetare.In 1898,Bell si-a succedat socrul la postul de presedinte al National Geographic Society.Convins ca geografia trebuie predate prin imagini,el a urmarit sa promoveze o metoda de intelegere a vietii in tinuturile indepartate intr-o perioada in care calatoriile erau rezervate persoanelor privilegiate.A gasit un ajutor de incredere,Gilbert Grosvenor,viitorul sau ginere,care a transformat o fituica modesta intr-un jurnal educational unic care a ajuns la milioane de personae din intreaga lume.

         Alexander Graham Bell,inventator,om de stiinta,inginer,profesor universitar,profesor de surzi,a decedat la varsta de 75 de ani din cauza complicatiilor de diabet zaharat,la data de 2 august 1922,in Beinn Bhreagh,Nova Scotia,Canada.

Inventii ale lui Alexander Graham Bell

         Alexander Graham Bell este cunoscut in primul rand,ca fiind inventatorul telefonului.In 1876,Bell a inventat telefonul din intamplare,prin incercarea de a trimite mai multe mesaje telegrafice intr-un singur cablu.

         Chiar daca nu a avut niciodata abilitati tehnice,Bell a avut norocul sa-l descopere si sa il inspire pe Thomas Watson,un tanar mechanic reparator si creator de modele,care l-a asistat cu entuziasm in proiectarea unui aparat pentru transmiterea sunetului prin intermediul electricitatii.Lungile lor sesiuni nocturne au inceput sa produca rezultate palpabile,permitand pentru prima oara transmiterea cuvintelor prin fire metalice.Cercetarile facute de Bell cu surzii i-au trezit interesul fata de producerea sunetelor prin vibratiile aerului.Dispozitivul creat de Bell si denumit “telegraf armonic” i-a permis sa descopere ca undele electromagnetice propagate de-a lungul unor fire pot produce vibratii sonore.Acesta a fost principiul pe care el s-a bazat in inventarea telefonului.Tatii lui George Sanders si Mabel Hubbard,2 studenti surzi pe care i-a ajutat,au fost suficient de impresionati de tanarul profesor,incat sa-l sprijine financiar in demersul sau stiintific.Cu toate acestea,in orele de lucru normale,Bell si Watson erau obligati sa indeplineasca un program incarcat de cerinte profesionale.In septembrie 1875,Bell a inceput sa scrie specificatiile pentru telefon,iar pe 10 martie 1876,cu ajutorul dispozitivului pe care tocmai il concepuse,Bell i-a transmis asistentului sau cuvintele devenite celebre:”Domnule Watson,vino aici,am nevoie de dumneata”.

          Prima convorbire telefonica transcontinentala nord-americana are loc intre Alexander Graham Bell din New York si Thomas A. Watson din San Francisco.

          Primele modele de telefon ale lui Bell denumite “cutie telefonica” din perioada 1876-1877 aveau receptorul si microfonul continute in aceeasi piesa,de forma unei trompete.Acest dispozitiv consta dintr-o membrana care vibra cand cineva vorbea in fata ei.Vibratiile membranei faceau curentul electric sa varieze,iar receptorul transforma variatiile curentului in vibratii mecanice care puteau fi auzite.

          Cu toate acestea nu era singurul care studia dispozitivul ce avea sa fie cunoscut mai tarziu sub numele de telefon,dupa scoaterea acestuia pe piata,incepand sute de procese pe care Bell le-a avut cu Antonio Meucci si Elisha Gray(Bell nu realizase un telefon functionabil,dar il facuse sa mearga la 3 saptamani dupa depunerea cererii de brevet folosind detaliile regasite in cererea lui Gray.Desi ambii cercetatori erau tenace,muncitori si inventivi,cunostintele de acustica ale lui Bell i-au acordat acestuia un avantaj in fata lui Gray.Bell avea cateva notiuni de electricitate si era expert in probleme de acustica).Reprosurile si acuzatiile au fost deosebit de dureroase pentru mandria de scotian a lui Bell,dar rezultatul litigiilor,cu efect pe toata durata de viata a brevetelor sale,a dus la recunoasterea lui Bell drept primul inventator care a conceput si aplicat curentul ondulatoriu pentru transmiterea sunetului.

           La 6 aprilie 1875  i s-a acordat un brevet pentru telegraful multiplu.

           Ca rezident in Washington DC,Bell si-a continuat experimentele in comunicare,inregistrand sunetele pe discuri fonografice cu o versiune modificata a fonografului lui Edison,care au culminat cu inventia fotofonului-transmiterea sunetului pe o raza de lumina-facand totodata si cercetari medicale si perfectionand tehnicile de invatare a vorbirii destinate persoanelor fara auz.

            In 1880 Bell a inventat grafofonul:folosind un creion de gravura,un tambur cu viteza controlabila,cilindrii de ceara si discuri,grafofonul a reprezentat o abordare practica de inregistrare a sunetului.Printre celelalte inventii se numara:folosirea cerii pentru discurile de fonograf;un procedeu electric de localizare a obiectelor metalice in corpul uman,care va fi folosit pana la descoperirea razelor X;Bell a experimentat crearea de zmee gigantice care sa transporte oameni.Ca de fiecare data,Bell a gasit din nou un grup de 4 tineri entuziasti care sa-i puna in practica teoriile;la Beinn Bhreagh,Bell a abordat noi subiecte de cercetare cum ar fi: detectarea cu ajutorul sonarului,distilarea solara,tetraedrul ca unitate structurala si ambarcatiunile cu aripi portante,dintre care una cantarea peste 10 000 kg si atingea viteza record de 112 km/h in 1919.

         Interesele sale de cercetare s-au bazat pe principii de baza mai degraba decat pe detalii.Examinarea cea mai sumara a numeroaselor sale agende arata mementouri marginale si note,de multe ori fara nici o legatura cu subiectul propus-mementouri despre intrebari si idei pe care a dorit sa le investigheze,fiind imposibil sa isi materializeze fiecare idee,multe din conceptiile sale fiind puse in practica abia astazi,iar altele nici nu au fost inca cercetate aprofundat.

         Anvergura geniului sau inventive este reprezentata de cele 18 brevete acordate doar in numele sau si de cele 12 impartite cu colaboratorii sai,printre care se numara 14 brevete pentru telefon si telegraf,4 pentru fotofon,1 pentru fonograf,5 pentru vehicule aeriene,4 pentru hidroavioane si 2 pentru o celula de seleniu.

BIBLIOGRAFIE:

 Alexander Hellemans, Bryan Bunch,Istoria descoperirilor stiintifice,

Editura Orizonturi, Bucuresti,1988,p. 313,325,388,395

***, Dictionar Invetatori si Inventii-Larousse, Editura Tehnica,Bucuresti , 2001,p. 156

Tom Philbin, 100 cele mai mari inventii dintotdeaun,Editura Lider, 2005, p.21-24

Lionel Bender,Inventii, Editura Litera International,p. 44-45

http://www.scientia.ro/biografii/41-biografii-fizica/766-alexander-graham-bell.html

Lazar Dragos,

Cls.a VII-a B