Intr-o zi frumoasa de iarna, cum nu
se mai vazuse pana atunci, cristale mari si pufoase de zapada cadeau lin
clatinandu-se ametitor peste orasul acoperit cu o patura alba.
Imbiata de primele raze de soare, care
te ademeneau catre partia inca neatinsa de sanii,am hotarat sa-mi invit colegii din clasa a V-a B si pe dirigintele nostru, prof. Ioan Laslo pe partia din Cristesti.M-am bucurat ca au venti si alti prieteni de-ai nostri! Zapada neteda si fina a fost
strapunsa de saniile jucause, care alunecau cu mare viteza.Pana si vremea a
fost de partea noastra,deoarece soarele avea o sclipire aparte in acea zi: te
mangaia cu atata blandete incat nu mai simteai durerea cauzata de miile de
cazaturi. Dupa un timp,nu mai aveam putere sa urcam pe partie care parea tot
mai abrubta. Dar o felie de pizza si un ceai cald ne-au dat energie sa facem
multe poze, sa ne bulgarim si sa facem “trenuletul cu probleme”.
Incet, soarele isi mai ascundea cate
o raza, iar noi, cu cate un pas marunt ne indepartam de o minunata zi de iarna pe
care nu o vom uita niciodata.
PS: Si pentru ca ne simtim mereu bine impreuna, azi am decis ca ar trebui sa mergem cu totii sa cautam "Insula misterioasa", la Cinema City! A fost inca o dupa amiza in spiritul "prieteni mereu"!
