Petrecere rezervata claselor a V-a A si a V-a B
Etichete
- Activități
- Admitere liceu
- Anti Bullying
- Asociatia Parintilor
- Colaborari
- Compuneri
- Concursuri
- Consilierea parintilor
- Consiliul elevilor
- Contact
- Creatii
- Departamentul Financiar- documente utile
- Dezvoltare personala
- Divertisment
- Documente
- Evaluare Nationala
- Evenimente
- Excursii scolare
- Formulare excursii scolare
- Info Scoala
- Inscriere in invatamantul primar
- Instrucțiuni teste Covid
- Manuale digitale
- Materiale didactice
- monden
- Ne mândrim cu ei!
- Orar
- Psihologie
- Referate
- Regulament De Ordine Interioara
- Săptămâna Verde
- Structura anului scolar
- Zilele Şcolii
Pagini
luni, 31 octombrie 2011
duminică, 30 octombrie 2011
La ceas de amintire
Cercul de lectura - flash slideshow maker
La
ceas de amintire, miercuri, 26 octombrie,a avut loc prima intalnire din acest
an scolar a Cercului de lectura. Sub semnul comemorarii a 50 de ani de la
trecerea in nefiinta a marelui scriitor, Mihail Sadoveanu (1880-1961),
intalnirea si-a propus sa aduca in prim-plan „chipul luminos” al prozatorului
si al operei sale, cu atat mai mult cu cat anul 2011 a fost numit de UNESCO
„anul Sadoveanu”. Coordonata de doamna director, prof. CodrutaBaciut, alaturi
de doamnele prof. Judit Ionescu, Mariana Diaconu si Adriana Nistor, activitatea
a reusit sa imbine utilul cu placutul, notiunile teoretice (privind descrierea
literara sau legate de date din biografia autorului) strecurandu-se printre momentele
de creatie din cadrul atelierului de lucru. Astfel, elevii l-au redescoperit pe
„Sadoveanu - pictorul cuvintelor” (cu ajutorul prezentarii realizate de prof. Judit Ionescu), pentru a-şi proba apoi imaginatia si spiritul creator in
redactarea unor texte descriptive, pornind de la texte sadoveniene. Ca
activitatea a fost intr-adevar un „cantec al amintirii” o dovedeste si prezenta
membrilor corului scolii, care au intregit intalnirea, nu numai numeric, ci si
artistic. In final, roadele acestei bogate intalniri autumnale sunt tocmai
creatiile elevilor, care ne intaresc iar si iar credinta ca in Scoala Generala
Nr. 2 salasluiesc muzele. Creatiile vor fi publicate in scurt timp.
sâmbătă, 29 octombrie 2011
Guglielmo Marconi
Guglielmo Marconi a fost un fizician şi un
inventator italian. A început experimentele privind undele radio în 1894: a realizat o
transmisie radiotelegrafică cu un aparat propriu, brevetat în 1896,când a plecat în Anglia unde a pus în
funcţiune un sistem de radiotelegrafiere. În 1899 a stabilit o reţea de comunicaţii peste Canalul Mânecii; a lucrat la dezvoltarea undelor de comunicaţie, care
constituiau baza radiourilor moderne „de lungă distanţă”; iar în anul 1901 , prima radiocomunicație telegrafică transatlantic(a
trimis pentru prima dată semnale peste Atlantic ). Într-o simplă călătorie în America,în anul 1902, el a
demonstrat „efectul luminii zilei” relativ cu comunicaţiile prin radio,fară
fir, şi în acelaşi an şi-a patentat,
şi-a brevetat detectorul magnetic care a devenit sistemul receptor pentru mulţi
ani. În decembrie 1902 el a transmis primul mesaj complet către
Poldhu de la staţia din Glace Bay, Nova Scoţia, şi mai târziu Cape Cod, Massachusetts.
A inventat telegrafia fără fir și antena de emisie legată la pământ. În 1909 a primit Premiul Nobel pentru fizică, care l-a
împărţit cu K. Ferdinand Braun.
În 1914 s-a alăturat armatei italiene şi
a fost promovat mai târziu ca şi căpitan şi în 1916 a fost transferat la marina
militară de război în rangul de comandant.
Încă din tinereţe, Marconi era
pasionat de ştiinţă şi electricitate. Marconi a început să efectueze
experimente, construindu-și singur mare parte din echipament în podul
casei sale de la Villa Griffone din Italia. Scopul său era de a utiliza undele
radio pentru a crea un sistem practic de ,,telegrafie fără fir” (de a transmite
telegrame fără fire de legătură). Marconi nu a descoperit niciun principiu nou sau
revoluţionar cu sistemul său telegrafic fără fir, ci a îmbinat și a îmbunătățit o serie de fapte
pe care le-a unificat și le-a adaptat
sistemului său.
A fost primitorul a unor onorifice
doctorate la mai multe universităţi. A primit ereditatea titlului de marchiz,
fiind mai târziu ales preşedinte al Academiei Regale Italiene, în anul 1930.
Contribuţia sa la dezvoltarea
comunicaţiilor prin unde scurte constituie baza majorităţii tehnologiilor
moderne de radiodifuziune, iar îmbunătăţirile aduse de el în domeniul aerian al
undelor au fost deosebit de importante pentru mărirea distanţei la care acestea
se puteau vreodată transmite.
Bibliografie: http://www.nobelprize.org/nobel_prizes/physics/laureates/1909/marconi-bio.htmlhttp://www.nobel-winners.com/Physics/guglielmo_marconi.html
http://ro.wikipedia.org/wiki/Guglielmo_Marconi
Enciclopedia Universala Britannica
LIGIA UNGUR,cls. a VII-a B
vineri, 28 octombrie 2011
O zi in epoca pietrei
De dimineata, cand ne-am trezit, barbatii din clanul nostru au pornit la vanatoare. Noi stateam in grota si asteptam.Apoi, putin mai tarziu, eu si cu femeia dominanta a clanului am mers sa luam cateva fructe dintr-un copac din apropiere. Ea si-a luat un lemn bine ascutit in varf, pentru a ne apara de un eventual a atac a unui animal salbatic. Din fericire n-am avut probleme cu niciun animal si am mai mancat cateva fructe pana sa vina barbatii. Clanul nostru este alcatuit din:cinci barbati, trei femei, trei baieti, doua fete si un batran de 41 de ani.Fiind intr-o era glaciara, ne-am facut un foc pentru a ne incalzi. Femeile incep sa faca niste haine din blana animalelor vanate de barbati saptamana trecuta. Mai intai au facut una pentru batranul clanului, apoi pentru copii si, la gata, pentru ele.Stateam acolo, cu focul aprins, si asteptam sosirea vanatorilor. Cand se facu seara, au ajuns la grota cu o caprioara si doi iepuri.Am prajit carnea, am impartit-o in mod egal la toata lumea si ne-am indopat bine, dupa care am mers la culcare. A fost o zi ca oricare alta.
Andrei Muth, cls. a V-a B
*******************************************************
Fiecare nouă zi era identică cu cea precedentă. Mă trezeam,
sorbeam câteva guri din fiertura pregătită de soţia mea şi porneam apoi la
vânat.
Dornic de o
schimbare în peisajul unei zile, mi –am propus să –mi schimb meşteşugul. Am
vrut să prind peşte. Am luat o unealtă ascuţită şi-am pornit la râu. Zgomotul
apei şi emoţia încercării îmi provocau fiori.
În apă nu
era nici o mişcare. Peştii păreau cuprinşi de un somn adânc, cînd, deodată o
arătare ciudată mi-a sărit drept în faţă. Am vrut să-i străpung corpul, însă
mi-am rănit grav braţul.
Am alergat
la soţia mea, care era pricepută în tămăduirea rănilor. Tatăl ei fusese un
vraci vestit. Cu ajutorul plantelor şi cu iubirea ei jertfitoare, mi-a salvat
braţul.
După o zi
grea, dar aventuroasă, îmi revine dorinţa de a o repeta.
Serafim Hancu, cls. a V-a A
Dor de vara!
POVESTILE PLAJEI
E liniste… Marea arunca priviri
nisipului. Il urmareste de mult timp,
dar el sta nemiscat… e somnoros azi.
O meduza sta la mal, cantand de
bucurie ca a venit iar soarele la joaca… are un partener, desi el ar dori sa ia
cearsaful din dulap si sa meargă din nou la culcare. Un murmur de pescarus se
aude pe cer. De atata caldura, scoicile fug inspre mare, ca sa se racorească
putin… toata plaja e molesita.
Un copil a inchis marea in ochii
lui albastri… doreste sa o ia cu el acasa.
Ligia Ungur, clasa a
VII-a B
GRANITA
Este o alta zi molipsitoare, in
care atmosfera e ambientala de o liniste muta, un soare nesfarsit, o caldura
coplesitoare… parca totul e inmarmurit.
Bolta cerului e ca un ocean
nemarginit cu micute insule albe sau gri. Langa un lac cu apa de cristal,
zaresti la orizont paduri de smarald… un peisaj pitoresc. Oare e paradisul?
Peste deal, la mica distanta, dai
de un mic ocol, iar din paradisul salbatic ajungi intr-un iad, un infern de
caldura, unde stancile golase din metal si trasurile zgomotoase de fier fara
cai isi fac loc pe cararile de piatra.
Un pas mic si treci granita. Iar
mana omului isi face aparitia, punand in lumina creatia: dintr-un paradis
tropical, intr-un uniform desert de metal.
Va povestesc ce am aflat si eu
din murmurul vantului. Asa ca, va rog, uitati-va, priviti natura si nu uitati
ceea ce vedeti… incet, granita se va sterge.
Madalina
Tarsoaga, clasa a VII-a A
miercuri, 26 octombrie 2011
La Poienita
A FOST O ZI FRUMOASA DE TOAMNA ,IAR ELEVII CLASEI a IV -a A,INSOTITI DE INVATATOAREA LOR TURDEAN EUGENIA AU FACUT O DRUMETIE IN SATUL POIENITA .AU TRECUT DEALUL DE LA IVANESTI LA POIENITA ,ORIENTANDU-SE CU AJUTORUL BUSOLEI SI AU OBSERVAT DE LA INALTIME IMPREJURIMILE ,FOLOSIND BINOCLUL.DRUMUL PRIN PADURE SI FOSNETUL FRUNZELOR USCATE AU INSUFLETIT BUCURIA SI JOCUL COPIILOR.LA SCOALA AU "SCULPTAT" BOSTANII ADUSI DE COPIII DIN SAT ,AU CULES NUCI ,AU BAUT MUST SI...DE FIECARE DATA ACTIVITATILE FACUTE LA SCOALA DIN POIENITA SUNT PRIMITE CU DRAG DE COPII.
INV.EUGENIA TURDEAN
marți, 25 octombrie 2011
Emotii de toamna
TOAMNA PALIDA
E o zi friguroasa de toamna.
Bruma cea argintie parca cristalizeaza plantele. Ceata cea grea se ridica incet,
dintre copaci.
Priviti! Totul in jur are o
culoare stearsa, de galben pal. Trunchiurile masive ale copacilor batrani au
amortit in aceeasi culoare: cenusiu-inchis. Pasarile au plecat… ele cred ca e
prea frig. Veveritele, roscatele, s-au ascuns deja in scorburi. Frunzele de tot
felul spun adio parintelui care le-a crescut si-si dau ultima suflare.
Vai, totul a adormit! Toamna pare
un tablou palid, pictat in culori pastelate.
Ilinca Tarnavean, clasa
a V-a B
TOAMNA IN PADURE
Este toamna. Frunzele aurii au
inceput sa cada.
Ana, impreuna cu mama sa, au mers
in padure sa adune frunze. Acolo, padurea parca era un curcubeu de culori.
Indiferent unde se uita, Ana vedea doar frunze care erau maro, rosii, galbene,
portocalii. Dar iarba cea verde din vara nu mai era. Frunzele toamnei au
acoperit-o.
Dupa ce au adunat frunze, Ana si
mama ei au mers la lac. Acesta parea un centru sclipitor al padurii. Pe apa
cristalina, copila a asezat niste frunze. Cand a ajuns acasa, a tinut sa
povesteasca tuturor cum arata padurea toamna: ea este un loc de basm, unde
parca s-ar termina curcubeul.
Teodora
Feier, clasa a V-a B
TOAMNA
FERMECATA
Ma plimbam printre copacii
ruginii ai unei paduri.
Parca totul era acoperit de o
patura de frunze. Erau multe culori de toamna: galben, maro, portocaliu si
ici-colo verde. Ultimele pasari isi începeau calatoria spre alte tari, cu
soare. Natura isi dezlantuia puterile, iar vantul batea, parca, a pustietate.
Dar minunatul peisaj din jur te invaluia si voia sa fie cu tine. Arborii goi,
fara frunze, te adaposteau de vajaitul vantului.
Spre sfarsitul zilei, am pornit
spre capatul padurii. Soarele apunea, scaldat parca in crengile copacilor,
imprumutandu-si culorile de la frunze. Iar eu il priveam fermecata…
Teodora
Muresan, clasa a V-a B
TAINA
TOAMNEI
Era o zi frumoasa de toamna…
Ma plimbam prin pădure… cand,
dintr-o data, am observat o schimbare semnificativa. Culorile padurii erau cu
totul si cu totul altele. In loc sa fie totul verde si plin de viata, era doar
maro, galbui, gri, urat si umed. Dar si acest tablou avea frumusetea lui
aparte. Culorile acelea interesante, care iti atrag atentia orice ai face m-au
impresionat si m-au invatat sa nu judec o carte dupa coperta.
Va doresc sa descifrati si voi
aceasta taina a toamnei!
Alex
Pop, clasa a V-a B
O
TOAMNĂ… DE GROAZA
Intr-o dimineata, eu si cu
prietenii mei ne gandisem sa plecam intr-o drumetie. Alesesem multe locuri, dar
niciunul de aventura, cand aud:
- Padurea dinspre cimitir! spuse
Valentin, uimit pana si el de ideea pe care ne-a dat-o.
Cand am ajuns, frunzele erau de toate
culorile: verzi, maro, rosii, galbene. Vantul batea cu o putere mare si statea
sa ploua. Un tunet a lovit copacul, iar noi am luat-o la goana. Padurea
fermecata, infricosatoare, innegrita de spaima noastra, alerga dupa noi.
O creanga imi loveste piciorul,
iar eu cad si ma lovesc la cot.
- Nuuu! se auzea din camera mea.
Ma dau jos din pat si ma uit in
oglinda: stiam ca e un vis, dar de ce-mi sangera cotul?
Raspunsul era in acea padure. Si
nimeni nu va sti adevarul.
Casian
Petricu, clasa a V-a B
luni, 24 octombrie 2011
In 19 octombrie 2011, noi, clasa a VI-a A, alaturi de doamna diriginta Krisztina Enescu, am participat cu ajutorul politiei la programul „Circul si eu” („circul” e verb, nu substantiv!).Programul a fost realizat pentru a sensibiliza soferii si a le arata ca noi, pietonii, avem prioritate. Programul a fost foarte frumos si cred ca, poate, vreo 20% dintre soferi vor fi putin mai atenti.
Acesta a decurs astfel: am mers in sala de sport cu doua pancarde. Cand am ajuns in sala, acolo venise deja un politist. Doamna diriginta ne-a impartit in 5 grupe ca sa nu ne certam. In final am iesit in fata scoli si am primit fiecare grupa pliante pe care sa le dam soferilor. Tot alaiul am pornit spre intersectie, unde mai astepta un politist. In scurt timp au venit si doua televiziuni care, in timp ce eu imparteam pliante, au inceput sa filmeze actiunea.
Au mai luat interviuri la 3 dintre colegi mei. Dupa ce am impartit pliante toate grupele, evident, nu ne-am putut abtine si am cerut dirigintei si politistilor sa ne mai lase o data dar activitatea se terminase si ne indreptam fericiti spre clasa noastra.
Ovidiu Dan Sonea, cls. a VI-a A
duminică, 23 octombrie 2011
O aventura
Cu câtă plăcere îmi aduc aminte de
clipele blânde şi pline de duioşie petrecute alături de mama mea.
Este
o fire sensibilă, plină de dragoste şi blândeţe. Este foarte iertătoare şi are
un suflet de aur.
Îmi
aduc aminte cum într-o zi de iarnă, m-am dus împreună cu un grup de copii la
săniuş. Ne simţeam aşa de bine încât nu ne-am dat seama cât de repede trece
timpul. Dar la un moment dat, mi-am dat seama că afară este seara. Aveam doar
cinci anişori, aşa că m-am panicat. Deodată se auzi un zgomot dintr-un tufiş.
M-am speriat îngrozitor şi am strigat după ajutor. ,,Creatura’’din spatele
tufişului a lut-o la goană. S-a dovedit a fi un iepure. La capătul străzii am
văzut o lumină. M-am bucurat foarte tare când am văzut că era mama mea.
Ajunşi
acasă, am promis că nu voi mai face niciodată aşa ceva, iar ea mi-a zâmbit cu
bunătate. În noaptea aceea, nu mi-am găsit liniştea decât în pieptul mamei.
Serafim Hancu, cls. a V-a A
sâmbătă, 22 octombrie 2011
O nunta de neuitat
A ieşit soarele anunţând ziua
mult aşteptată.
Eu, vitoarea Contesă Catherine de Monte Cristo m-am trezit dis-de-dimineaţă
şi am început pregătirile. Eram foarte bucuroasă, fiindcă mă căsătoream cu
Contele de Monte Cristo din dragoste, fără să fiu influenţată de aspectele
politice( sau cel putin asa credeam).
Rochia a fost strâmtă peste corp. Peste rochie, deasupra
şoldului, am purtat un brâu, legat în faţă. Mânecile au fost strâmte până la
încheietură, iar pe deasupra a mai existat o a doua mânecă, evazată începând de
la cot, cu partea cea mai lungă ajungând până la nivelul la care se termina
rochia. Am ales culoarea albastră, fiind simbolul purităţii.
După nici trei ore calul şi trăsura frumos împodobtă cu
ierburi proaspete si flori de camp şi contele îmbrăcat într-o tunică cu broderie de pietre
preţioase, au sosit.
Nu a lipsit nici buchetul legat cu panglici şi multe
noduri.
Banchetul clasic s-a ţinut într-un salon mare cu şeminee
deschise. Mesele lungi nu erau lipsite de lumânările mari, farfurile şi
paharele din lemn, căni cu vin şi bere sau o băutură din apă şi miere. Pentru
invitaţii de vază a fost folosit aurul.
Ornarea meselor a fost făcută cu boluri, cu flori şi
ierburi uscate şi fructe şi alune de pădure.
Nu au lipsit jongleriile, cântăreţii ambulanţi şi alţi
animatori.
La momentul tortului musafirii au adus prăjituri de mici
dimensiuni care au fost aranjate unele peste celelalte. Eu şi contele ne-am
sărutat deasupra aranjamentului fără să îl demolăm, însemnând noroc şi
prosperiate în căsătorie. Tortul a fost tăiat cu o sabie medievală.
Eu, Contesa Catherine de Monte Cristo şi Contele de Monte
Cristo am trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi.
HANCU
JUSTINIANA,CLASA
a VI-a A
vineri, 21 octombrie 2011
Prima zapadeala!!!
Clasa a V-a B a mers in corpore in week-end-ul trecut la munte. Au profitat de prima zapada si au incins o "bataie" pe cinste! Insotiti de inv. Florentina Muntean si prof. Ioan Laslo, dirigintele lor, ei au facut cunostiinta cu diversele stiluri arhitecturale din Sighisoara si Brasov (Biserica din Deal si resp. Biserica Neagra au constituit puncte de reper), au vizitat probabil cea mai spectaculoasa cladire din Romania, Castelul Peles, au aratat ca au talente vocale deosebite la petrecerea de la Casa David din Busteni, locul unde au si incercat sa doarma peste noapte( mai complicata partea aceasta, deoarece nu prea...au avut somn:)). Tot seara, Ilinca si Lucian ne-au incantat cu talentul lor, demonstrandu-ne ca sunt bine pregatiti pentru concursurile de dans sportiv care ii asteapta! De remarcat ca "ideile marete" au fost la mare pretuire, ca si talentele de bucatar ale soferului nostru, care a concurat munca de "organizare" a trupei in ceea ce priveste pregatirea mesei. Adepti ai ciocolatei calde, dar si a gartarelelor cu cartofi prajiti, cei care se doresc a fi "prieteni mereu" au demonstrat ca sunt deja o clasa unita si plina de idei. Categoric este un bun inceput si...desigur in masura posibilitatilor... MAI VOR :)!!!
joi, 20 octombrie 2011
Elemente
M-am născut ţinîndu-mă de brazi
mă uit în sus cum cad picurii de ploaie pe chipul tău şi plesnesc in cascade
de mărgăritar fin
peste ochii mei verzi
ce reflecta cerul verde plin de apă îmbelşugată
-poarta sufletului şi a lumilor-
undeva în spatele irisurilor adânci şi umbroşi,
în spatele cristalelor de apă şi smarald,
sunt lumile comosului larg
posibilităţi şi potenţialitate pură
păşim pe cărări de cristal verde
iar în jurul nostru curg din stâncă, izvorăsc mii de şipote de apă vindecătoare.
Cu buzele însetate şi crăpate de atătea aşteptări, sorb cu delicateţe şi poftă fiecare sunet, fiecare vibraţie de curcubeu acvatic,
sufletul se umple de aer si apă
tălpile picioarelor mele sunt înţepenite în sol ca nişte rădăcini de stejar ce-mi cuprind trunchiul până la genunchi.
Sunt una cu pământul mamă
o simt vibrând şi tresăltând în mine prin seva ce-mi suie prin glezne spre coapse
în bătăi ritmice
ca de tobă,
simt cristalele pământului amestecate cu nestemate ce urcă prin săruri minerale spre fiinţa mea
hranire cu pulbere şi stele de sori, depozitate în eoni,
strat dupa strat.
Deasupra mea, prin coroane violete văd razele soarelui şi îi simt căldura pe fontanelă
îmbrăţişare paternă mângâietoare, protectoare,
e tata
soarele meu.
Mâinile îmi devin crengi şi liane şerpuitoare
ce îmbrăţişează avid văzduhul,
mă ridic peste lume
îmi înalţ coronamentul de flori albe şi mov
prin flori pipăi aerul şi apa
respir prin frunze şi flori
aerul înmiresmat cu parfumul altor flori, până dincolo de nori,
preaplin de vibraţie olfactivă, prinos de frumuseţe,
culoare şi zumzet
adiere blândă de vânt călduţ
ce-mi mângâie scoarţa şi frunzele
sunt copac în pământul ţării mele
sunt copac în pământul planetei mele
sunt copac în pământul sorilor mei
sunt copac în pământul nemarginirii mele
aspect minunat al vieţii
unghile mele se preschimbă în flori din care ciupesc neîncetat albine harnice
mierea lor poartă seva genunchilor mei
energie cristalină a mamei ce se împleteşte cu căldura tatei soare,
acestea toate depozitate în vas împletit cu vârtejuri de aer şi picături diafane de apă pură
sunt mai statornic decât luna, aici în oceanul de ACUM
sunt mai puternic decât timpul de acum în marea de AICI
între atâtea ape numai EU sunt pământ!
Element
I was born holding on the fir trees
I look up how drippings(chimes) of rain fall on your face and burst into waterfalls
of fine pearl
over my green eyes
that reflects the green sky full of
miercuri, 19 octombrie 2011
Excursie pe Transfagarasan
Excursie - picture slideshow
A inceput clasa a patra, ultimul an cu doamna invatatoare. Si ca sa ne faca o surpriza, dansa ne-a propus sa facem o excursie pe Transfagarasan, una dintre cele mai frumoase zone din tara , unde se poate merge cu masina. Toti ne-am bucurat de propunerea ei.
A sosit ziua mult asteptata. De dimineata afara era un pic innorat , dar mai apoi s-a inseninat. Ne-am intalnit cu totii la locul stabilit si am pornit veseli la drum.
Timpul trecea foarte repede si iata ca am ajuns la Sighisoara. Aici am vizitat vechea cetate medievala , cunoscuta in intreaga lume, am urcat in turnul cu ceas si am vizitat un muzeu. Sighisoara este un oras frumos si intotdeauna am sa revin cu placere.
Am pornit apoi catre urmatoarea destinatie : Transfagarasanul , soseaua care traverseaza Carpatii, facand legatura intre Ardeal si Muntenia. Eram foarte nerabdator sa ajungem. Am fost si anul trecut aici si mi-a placut foarte mult peisajul, muntii, lacul, cascadele intalnite. Aveam emotii. Stiam ca sunt prapastii la marginea drumului. Dupa cateva ore de mers am inceput sa urcam pe Transfagarasan. Fiind foarte frumos, ne-am oprit sa admiram acea priveliste mirifica: Ardealul vazut de sus. Ne-am continuat apoi drumul serpuind pe serpentine. In scurt timp am fost invaluiti de un nor. Era frig si ceata. Am ajuns in varf, langa Lacul Balea. Aici norul in care eram invaluiti se mai ridica din cand in cand lasanda-ne sa vedem frumusetea lacului si a locului, lac in care am aruncat cu monede pentru indeplinirea dorintelor. In scurt timp a trebuit sa pornim din nou la drum . Mai aveam multe lucruri interesante de vazut.
La coborare am vazut Lacul Vidraru si statuia de fier construita in amintirea celor care au murit pentru a face barajul de la lac . Totul era impresionant prin marime.
Catre seara am ajuns la pensiunea unde urma sa innoptam. Toti eram curiosi sa ne vedem camerele. Am mancat si apoi am sarbatorit ziua de nastere a colegei noastre , Dana. A fost frumos.
A doua zi dimineata am pornit din nou la drum. Urma sa vizitam Manastirea Curtea de Arges si Manastirea Cozia.Exista o frumoasa blada “ Balada Mesterului Manole”, care ne spune ca la Manastirea Curtea de Arges un mester pe nume Manole, si-a zidit sotia , sacrificiu fara de care nu se putea construi o asemenea manastire frumoasa. Am ramas impresionat de modul deosebit in care a fost construita manastirea si de frumusetea acesteia. La Manastirea Cozia am vazut mormantul lui Mircea cel Batran.
Catre casa am venit pe Valea Oltului. Era prima mea trecerea prin aceasta vale. A fost frumos, am observat Oltul, mult mai mare decat Muresul, stancile inalte si copacii colorati in culorile toamnei. Cand am ajuns in Sibiu, primul oras in care intri cand vii dinspre Valea Oltului, ne-am oprit sa mancam. Cu forte proaspete am pornit catre casa. Seara am ajuns acasa obosit , dar foarte incantat de excursie.
Mi-a placut in aceasta excursie, mi-a placut peisajul si locurile noi intalnite si mi-a placut sa fiu impreuna cu colegii mei doua zile. As mai merge cu mare placere in asemenea excursii!
Mihai Toncean , cls. a IV-a A
Mihai Toncean , cls. a IV-a A
A in
marți, 18 octombrie 2011
Őszi ízek, zamatok
Az ősz beköszöntével itt az iskolakezdés, de a rengeteg gyümölcs is. Pompás színek, finom ízek, illatok, zamatok késztetnek arra, hogy mindet megkóstoljuk. Meg is tettük, de nem egy, hanem három gyümölcssalátát is készítettünk, melyet mézzel is megpótoltunk. Jóízűen el is fogyasztottuk. Próbáljátok ki Ti is!
IV. osztály
Odata cu sosirea toamnei a început şcoala şi s-au copt fructele. Culorile si gustul lor ne-au îndrumat să le gustăm. Am preparat salate de fructe şi le-am mâncat cu poftă. Pregătiţi şi voi!
luni, 17 octombrie 2011
Adolescenta
Moto:
„E frumos să ştii
că
a fost odată un înger care avea grijă
de visele tale... aşa am trăit
povestea mea cu îngeri...”
Am
deschis, azi…
porţile
timpului să văd
viaţa.
Am deschis Necunoscutul,
să
aflu unde se ascunde moartea, poate, să ştiu
de ce singurătatea ne
distruge visele ...
Am
deschis şi
aripile tale
şi
am văzut
o pată
pe
copilăria
ta,
o lacrimă
de ceară
albă.
.....................
Azi te pândeşte
adolescenţa ...
duminică, 16 octombrie 2011
Cu copii, despre copii
Citesc o anumita blândeţe în ochi copiilor,
dar cata determinare!!!
Undeva in codurile AND-ului lor zac miracole incrustate în catene helicoidale scrise in proteine delicate
pur si simplu buchete infinite de posibilitati
margaritarele de talent incrustat in fibre de carbon, in molecule de apa
copiii nostri sunt miraculosi!
Ma uit in ochii lor adanci, undeva simt ca ma vad pe mine si intreaga umanitate
inca nealterata
umanitate plina si fecunda.
Ochi de copii
te-ai uitat vreodata in ei?
Cand limpede te uiti, vezi totul
simti prin ascutimea intuitiei tale că
în ei ne oglindim noi
cât suntem de mari si tari
fragilitatea noastra cristalina si diamantina se afla acolo
vulnerabilitatea lor e vulnerabilitatea speciei noastre
suntem puternici prin vulnerabilitate
suntem frumosi prin fragilitate şi îndoială
înglobam ambele aspecte, contrastele opuse fiind poli ai aceleiasi energii,
nepozitiva sau nenegativa
doar existentă
în ochii mari frumosi si sinceri de copii ne vedem pe noi ca fiind dumnezei
experimentand si bucurandu-ne in momentul prezent
iris in iris
eu in tu si tu in eu
suntem frumosi prin insasi faptul de a fi
copii crescand din dumnezeu spre dumnezeu.
Copiii sunt potentialitati limpezi si adevarate
simt ca trebuie sa credem in ei
cred ca ei sunt singura noastra posibilitate
de a merge inainte.
Copiii nostri sunt reala noastra avutie
adesea bagatelizam cererile lor
deseori nu suntem suficient de atenti.
Ar trebui sa-i ascultam
ei vin cu mesajele proaspete de dincolo
de oriunde ar veni ei
ei sunt purtatorii mesajelor de viitor ale omenirii
incarnarea sufletelor lor in corpuri delicate
sperantele si viitoarele noastre realitati posibile,
vor fi indeplinite prin ei cu participarea noastra
noi suntem ei
noi suntem mesajul planetei armonizat cu mesaj adus de catre ei
mesaj la mesaj
evoluţie.
Gânduri la gânduri si inimi la inimi.
Atat sunt ei de importanti încât dau pe dinafara inimilor si depasesc gândurile!
Infiniţi ei sunt.
Mihai Corui
sâmbătă, 15 octombrie 2011
Posada, afirmarea independentei Tarii Romanesti fata de pretentiile de suzeranitate ale Coroanei Maghiare
In toamna anului 1330 are loc un conflict militar
intre Regatul Ungariei si Tarii Romanesti. Aceasta batalie are loc la Posada intr-un ingust
loc .Conducatorul ostilor Tarii Romanesti este Basarab I care are o
armata pana in 10.000 de osteni si de partea puternicei armate de tip feudal,
regele Ungariei, Carol Robert de Anjou cu o armata de peste 30.000 de soldati.
Aceasta batalie este mentionata in mai multe cronici : “ Cronica de la Viena “ “ Cronica lui
Johannes de Thurocz ” si in actele
ungare din sec XVI din care istorici au putut desprinde si alte detali despre
conflict.
Incepand din anul 1327
Basarab I care era vasalul lui Carol Robert de Anjou raceste relatile cu
Regatul Ungar iar mai tarziu refuza sa-i plateasca tributul de vasal fapt care
il deranjeaza pe Carol Robert de Anjou
si il face sa vina sa il pedepseasca personal pe Basarab I. Carol
porneste din Timisoara si ocupa Banatul de Severin si cetatea Severinului dupa
care strabate Oltenia. Basarab I afla de intentile lui Carol fapt care il
determina sa arda tot in calea armatei maghiare si sa otraveasca pentru a
infometa si slabi armata. Basarab I trimite o sabie la Carol Robert de
Anjou prin care ii pfera 7000 de marci de argint ca despagubire si cetatea
Severinului iar ca garantie ca isi tine
cuvantul, trimite si un fiu de al lui la curtea ungara. Carol refuza oferta lui
Basarab I si incepe sa-l urmareasca pe acesta spre resedinta voievodala
de la Curtea de Arges. Basarb I atrage armata lui Carol in stramtoarea de
la Posada unde arunca cu bolovani si sageti asupra armatei ungare nimicind-o.
Lupta a fost nimicitoare unde armata lui Carol nu avea unde sa se retraga fiind
incojurata din toate partile .
insusi regele Carol si-a schimbat hainele cu ale unui
soldat pentru a scapa.
Victoria de la Posada reprezinta un moment in
istoria militara romaneasca, unde se afirma posibilitatile tactice ale unei
armate de tara inferioara din punct de vedere numeric si din punct de vedere a
echipari cu armament, de a macina treptat fortele invadatoare prin infometare,
otravire, hartuire pana la nimicirea horatatoare. Totodata cu aceasta victorie
ia fiinta nasterea unui nou stat feudal independent unde Basarab I
primeste un titlu de Mare Voievod relatile cu Ungaria se inbunatatesc dupa
moartea lui Carol Robert si inscaunarea fiului acestuia, Ludovic I.
Nicolae Alexandru recunoaste formal suzeranitatea regelui maghiar in anul 1345 .
Bibliografie:
·
Petru Demetru Popescu, Basarab
I, Ed. Militară, Bucureşti, 1975.
·
Dr. Constantin Rezachevici, Lupta
lui Basarab I cu Carol Robert în Banatul de Severin..., în „Magazin
istoric”, nr. 4 (289) din aprilie 1991, pp. 51 - 54.
Balul Bobocilor la Colegiul Economic Transilvania
Si anul acesta Colegiul Economic Transilvania si-a onorat bobocii. Bucuria noastra a fost foarte mare deoarece toti fostii nostri elevi care au urcat pe scena la Balul Bobocilor 2011 s-au descurcat foarte bine. Nu au lipsit nici premiile. Mister Boboc Economic 2011 este Bogdan Mirza! Pe locul III s-au clasat Roxana Naznean si Catalin Erdelyi, in vreme ce premiile de popularitate au fost adjudecate de Kitty Salagean si Dragos Moldovan. Toti ceilalti participanti au avut insa prestatii reusite! Ca de fiercare data, sala Teatrului National s-a dovedit a fi neincapatoare, iar show-ul pregatit unul foarte reusit. Petrecerea a continuat apoi pana tarziu in noapte la Gallery Social Club , unde invitatul serii a fost GuessWho.
vineri, 14 octombrie 2011
Mumificarea la egipteni
Mumificarea
dura 70 de zile. Mumia era infatisata in litoliu de pinza. Sicriul(sarcofagul)
era alcatuit din lemn.Dupa 70 de zile mumia era pusa in sicriu.Asezind sicriul
vertical in mormint preotul infaptuia ,,Deschiderea gurii’’,un ritual menit sa
trezeasca sufletul si simturile, care dupa aceea erau potolite cu ofrande de
tamiie, flori,bucati de carne si vin.
Aceasta practica a luat sfirsit cu raspindirea
crestinismului in veacul IV-lea dupa
Hristos. Desi sau descoperit mumi
care stringeau in brate cruci.Celalalt cimitir important era
Saqqara de unde si azi se mai scot la lumina mumii. De a lungul
timpului, practicile de mumificare au devenit din ce in ce mai sofisticate,
sapaturile recente dezvaluind ca anumite tehnici se foloseau chiar din anul
3400 inainte de Hristos.Ele sau dezvoltat in perioada Regatului Vechi(2686-2181
inainte de Hristos),si cu toate ca initial au fost destinate numai familiilor
regale,mumificarea sa transformat intr-un procedeu pentru toti care aveau un
neam nobiliar sau altul.Dupa ce familia aduce cadavrul , acesta se spala si se
aseaza pe o masa mare de imbalsamare.
Dupa aceea faceau o incizie in dreptul pintecului,in stinga ,cu ajutorul
unei lame din obsian ca sa scoata toate organele interne de inmormintare,
asezindule in borcane speciale si sa le trateze separt inainte de inmormintare.
Numai inima –considerata lacasul incelepciuni si rinichi la care
se ajungea greu,erau organele lasate neatinse.Imbalsamorii infasurau cadavrul
mumificat in straturi de pinza, iar preotii reciteau incantatii pentru a activa
amuletele ascunse in pinza. O mumie este corpul unei persoane care sa
pastrat dupa moarte. Mumiile se pot forma pe cale naturala sau facute de om.
Mumificarea se face atit de bine incit si dupa 4000de ani corpul ramine
conservat. Sarcina a mumifica faraonul sau alte persoane importante revenea
doar Inaltilor preoti care erau
ajutati de cei mai credinciosi preoti ai lor.Mumificarea intervenea atunci cand
persoana, decat daca persoana decedata era o persoana inportanta sau era un
faraon (sotia faraonului, fica faraonului, fiul faraonului si alte rude ale
faraonului, insa sau descoperit si mumii animale.
Cand auzim cuvintul mumie ne gindim
la oamei nu la mumiile animale.Animalele care au fost mumificate au
inmortalizate cu o foarte mare grija.Cele mai multe animale mumificate au fost
cani,pisicile si maimutele. Animalele mumificate au fost foarte importante
pentru faraon.Animalele mumificate au devenit simboluri.
Bibliografie:
"Egipt" (colectia National Geografic), Ed. "Adevarul holding"
www.mumificarea.ro
Bogdan Radut, cls. a V-a A
Abonați-vă la:
Postări (Atom)